jocurile sunt diverse. echipe si individ.
#futböl.
trenurile, cum le stim, avem si detinem, poate, putem si vrem a spune; sunt variate. cand antrenam un portar, ca fapt: nu avem nevoie de teren #patrat. putem spune in situatia aceasta ca nu este necesar nici cadrul portii de o exactitate dimensionala paralelipipedica desavarsita.
echipe mari. e fatigant sa discutam doar de o echipa de zece la zece. terenul e olimpic. tine de valoare extraordinara de coordonare precisa si de talent impins la extrem sa rezuderam ca capacitate si opacitate in claritate spre a fugi, in caz de maxim, elocvent, la minim opt kilometrii de alergatura fara nici un spectacol, cand terenuri de #miutza ne alongenesc spre un joc tactic in care sa spunem in decurs de patruzeci de minute, putem depune un efort de opacitate extrema echivalent a cinci virgula doi kilometrii de tamabalamba care determina multe, cum ar fi campionate olimpice de futbol stad cu o consecventa de doi ani putere...
tu teren de 45*60 cu 90*100.... terenurile de 54*96 au tot timpul impozanta de a acapara mii cu milioane de spectatori in adeziunea unui teren matca, adica o mica zona in care iti dai seama de capacitatea de curicul asupra mingioneriei.
25-28 cu 38-42, poate 32-*53 ca oficiu teren baza de campionate de zone, de interese, restranse per locale, de interes in cazul regiilor de milioane pe care le investim in a pune la incercare reguli de trei simple in joc de 6*6 in concordanta cu buturile si grinda ce te poate salva, rani si extrocita inspre carlinga numita cupa de sfarsit al campionatului, care, fiind seriosi, trebuie sa ai si capacitatile de depozitare elocventa a aspenticioaselor cabartenite vetrocitofe de calamb...
la fel detaliat, pe langa futbolist, tine si de minge si poarta, asta face jocul interesant, debordant, iubit, urat, arbitrabilic si fertoncispezant pentru, clar, multimi utras huly si cantece de bazaven..
No comments:
Post a Comment