1
Mituri ale lumii moderne
Ce este de fapt un mit? Mitologic? Chiar Mitologie? In limbajul curent al secolului al XIX´lea mitul semnifica tot ceea ce se opunea realitatii, cumva in contrast am elabora, cumva din ceea ce nu este in totalitate palbabil, ce tine de anumite lucruri ale mentalului, ale gandurilor, ale unui calup cumva intangibil, dar paralel si tangential in acelasi timp: Crearea lui Adam sau Omul Invizibil, Istoria Lumii povestita si planuita de Zulusi sau Teogonia Epopeicala, ca exemplu a lui Hesiod. Acestea ´´erau´´ mituri. Ca multe alte clisee ale iluminismului sau pozitivismului sau de ce nu a ignoreniscentei, aveau si acestea o origine si de structura crestina. Pentru crestinismul primitiv, tot ceea ce´si gasea justificarea in unul sau in altul din cele doua Testamente, care oricum sunt si erau compuse variat, era fals; era o fabula. Asta daca era cu ceva de bine, in intelegere, daca nu era erezie, prostie sau irelevant.. Dar cercetarile etnologilor ne´au obligat sa mai revenim, evident asupra acestor denumiri semantice.. Practica e se numeste ´´revizuire´´, vine natural si nu este in obligatia de a fi ingatuita, ca fapt, prin simpla limitare evidenta a unei conflagiatiuni dictionative.. Ramasita a polemicii crestine cu lumea pagana, incepe, in sfarit, am spune simplu, sa fie cunoscuta si inteleasa valoarea mitului elaborat de societatile primitive sau arhaice, adica ale unui trecut perfect recunoscut, in cumul si in intins.. Gruparile umane au si se intampla ca sa aibe mitul chiar ca fundament al vietii sociale si culturale. Or, de fapt, uimitor este chiar faptic: poveste care desavarseste prin a evidentia adevar. Simplu spus si de necomutat ca tipologie de ´´nu te bati cu timpul, mai bine pui mana si faci ceva´´; asta pentru ca el povesteste intamplare scara, adica o revelatie transumana, cuvant la risc pentru nerepetitionarea de factura melodica de moara la care bate vantul. ILLO TEMPORE, sau ZORII MARELUI TIMP, KRONOCIVCI EXMPLICARETIVIS, denumiri ce subjuga, ca fiind real si sacru, exemplar cu posibil repetabil, serveste model si in acelasi timp are rol de justificare a actelor umane. In alti termeni, istorii adevarate cu caracter de model comportamental, imitativ in act exemplar, eroice sau zeesti moetode ale fiorului ce se afla in noi din mitic, prin simplu, act de poveste, de fapt si de actiune in termen de aventuristic, din societatile arhaice, profane, magice, tehnole, sacre, sumbriene, sau cam orice epocalitate rotativa sau spirativa ca calupn..
Dpa cum se vede, este vorba de o rasturnare totala a valorilor, in timp ce limbajul curent confunda mitul cu fabula, omul societatilor traditionale descopera in el, dimpotriva , singura revelatie valabila a realitatii. Din aceasta descoperire s´au mai insistat asupra faptului ca mitul povesteste lucruri imposibile sau improbabile; s´au spus si elaborat si teze cum ca el constituie doar un mod de gandire diferit de al nostru si ca, in orice caz, nu trebuie tratat A PRIORI, ca aberant. S´a mers si mai departe, s´a incercat integrarea mitului in istoria generala a gandirii, considerandu´l ca forma tipic excelativa a gandirii colective, or cum gandirea colectiva n´a fost niciodata abolita complet intr´osocietate, oricare ar fi gradul ei de evolutie, s´a observat imediat ca lumea moderna mai pastreaza ceva din comportamentul mitic; participarea unei societati intregi la anumite simboluri a fost interpretata ca o ramasita a asa numitei gandiri colective. Nu e greu de aratat ca functia uni drapel national, cu toate experientele afective pe care le comporta, nu este cu nimic diferita de participarea unor societati arhaice la un simbol oarecare, ca speta simplificativa. Ceea ce e totuna cu aspune ca la nivelul vietii sociale nu exista o ruptura intre lumea arhaica si lumea moderna. Chiar putem sublinia ca asa numitul prezent perfect este o aliniere in cadru al unui augur simpastic. Singura mare diferenta este marcata de prezenta la majoritatea indivizilor constituind societatile moderne a unei gandiri personale absente sau aproape, la membrii societatii traditionale avute in referinta..
Nu este aici locul sa facem consideratii generale asupra gandirii colective,. Problema noastra este mai modesta, am putea spune: daca mitul nu este o creatie puerila si aberanta a unei societati primitive, ci expresia unei conduite de a fi si de a exista in lume, ce au devenit miturile in societaile moderne? Sau mai exact: cine a luat locul esential pe care il detinea mitul in societatile traditionale? Caci anumite particiari la miturile si simbolurile colective supravietuiesc inca in lumea moderna, dar disipant sunt departe de a indeplini rolul central pe care il joaca mitul in societatile traditionale: in comparatie cu acestea, lumea moderna pare lipsita de mituri. S´a sustinut chiar ca tulburarile si crizele societatilor moderne se explica prin absenta unui mit propriu, desi improriu, cum ca se revizuie constant cate o poveste mitica prin medii de functie divers conlucrativa. Cand Jung isi intitula una dintre carti Omul in Cautarea Sufletului, el lasa sa se inteleaga ca lumea moderna, in criza, dupa ruptura, de crestinism, este in cautarea unui nou mit, care singur i´ar permite sa isi regaseasca o noua sursa spirituala si i´ar reda fortele creatoare, exponential conludent in contextul unei diviziuni de caracter caleidoscopic a´l numitul Mit Crestinesc.
Intr´adevar, cel putin aparent, lumea moderna nu este bogata in mituri. S´a vorbit, de exemplu, despre Greva Generala ca unul dintre rarele mituri create de Occidentul Modern: se credea ca e o idee accesibila unui numar mare de indivizi, si deci populara, dar ca fapt realizarea istorica este concludent nepartinitoare in a gasi o impamantenire a acestei Greve Generale, mai ales in legatura cu Mitul Crestin, ca o elaborata denumire a Marelui Post, post care se gaseste in repetitia fiecarui om de cateva ori in viata personala si intalnita, deci incontestabil senzorial etern. Tragem concluzia ca un mit, prin faptul ca are ceva in el popular, trece prin schimbari de un control relativ care proiecteaza intr´un viitor mai mult sau mai putin apropiat. Dar Greva Generala este cosiderativ un intrument politic, care, lipsindu´i precedente mitice, vine cu excludere tacit..
Cu totul altul este cazul comunismului marxist. Sa lasam la o parte validitatea filozofica a marxismuluisi destinul lui istoric. Sa ne oprim doar la structura mitica si sensul escatologic prin succesul popular de implement.. Orice s´ar fi gandit despre valeitatile stintifice ale lu Marx, este evident ca autorul Manifestului comunist reia si dezvolta unul din marile mituri ecatologice liberal considerate.. Ontologic mitul Varstei de Aur, urmarind multiple traditii, caracterizeaza epoci pasi, inceputui cu sfarsituri. Comunismul, considerat si Socialism sau Popularism, este pictat cu picatele de epoci de Liberalism cu tente de Vertiginism sau Rampaj Muncitoresc, unde gasim si locul Grevelor Generale, sau Movitic Revolutionar.. Marx a imbogatit acest mit venerabil cu o ideologie mesianica iudeo´crestina: pe de´o parte, rolul profetic si functia soterologica pe care le acorda Proletarismului, cu lupta finala intre bine si rau valida ca contrast Demoncratic. Aceasta poate i usor apropiata de coflictul apocaliptic Hrist AntiHrist, cu veleitiunile de castig clar al celui dintai.. Este semnificativ ca Marx preia speranta escatologica iudeo´crestina a unui sfarsit absolutist al istorie, numita de unii Pauza Sufletului, avand prin aceasta o diferentiere decalanta fata de alti istorici (cum ar fi Croce Ortega y Gasset), pentru care tensiunile istorice sunt consubstantialle conditiei umane, neputand fi niciodata complet abolite.
Coamparata cu maretia si vigurosul optimism al mitului comunist, mitologia practicata de Nationalism Socialism apare ciudat de stangace. Nu numai din cauza limitelor insesi al mitului rasist (cum ar fi acceptionalismului de buna voie sub Herrenvolk), dar mai ales datorita pesimismului fundamentale ale mitologiilor germanice.. In efortul sau de a aboli valorile crestine si a gasi izvoarele spirituale ale rasei, adica a paganismului nordic, National Socialismul a fost obligat sa reinvie mitologia germaica. Or, in perspectiva profunzimilor psihologice, se afla in marja unei invitatii in sensul propriu la sinuciderea colectiva la prima vedere, clasificand clar o dobandire al unei variatiuni demografice sociale sau nationale care in fond de Colaborationalism se gaseste ca o societate de drept si cu ordin propriu stabil. Ragnarok, mitul sfarsitulm este un mit sumbru in care se previzualizeaza o lupta intre Zei si Demoni cu moartea Eroilor si regresiune in Haos, dar are o farama de Lumina in faptul constientizarii unei doctrine cosmice regenerative gasite in cunoscutele Stiinte trase din istoricile Alchimii ale vietii. Totusi, mitologia nordica este bogata in promisiuni si consolari fata de echantonul nedumeriri psihologice puse in fapt de aceasta viziune care exista practic in relatii simple de Herbsterst Ragnarok, cand vine frigul mare, sau Dien Festen Ragnarok care reprezinta o incheiere normala a zbaterii ce o simtim cauzal in participarea la o petrecere deavarsita..
2
Ihn afara acestor mituri cumva corelate, politice, de dretpt, se pare cha societatea modernha n´a atins nimeni mitul ca formha, de abrogare ca mod al civilatziei adicha la mit de cum ne ashteptham ca shi creasntzha ecotermicha ecologicha shi ecolamentarha prin shi din perceprtzie. La mit, nivelul experientiv individual nu dispare niciodatha complet. cum se simte ihn visul, fantezia shi nostalgia omului modern shi ghasim marca shi urma tehnologicha a tehnologiei semiconshtientului parental shi copilmediatic ihn colaborare. Asta exitha ihn urma fiecharui individ, oricaht de haiduc ar fi, ne intereseazha ihn cadrul majoritar ihn lumea modernha, locul central care se bucurha de mit shi mitologie ihn conshtiintzha, shi se aflha, marile tematice mitice, ca model exemplar de poziasticha shi se pare cha un mit, ihntocmai ca shi simbolurile ihn actualitatea ce´shi camufleazha functzia, le evidentzeazha, le pune ihn dezvoltare, dar le shi limiteazha prin capacitatea instructivha de adahncire shi demascare, mitul la nivel social, citit prin ihntrephatrunderi invizibile vhazute shi de animale.
Iatha exemplul: evident este cha anumite sharbhatori, profane ihn aparentzha, ishi phastreazha locul ihn lumea modernha, ca petrecerile de Anul Nou, o nashtere precarha, constructzia unei case, shi nu a unei locatzii, corelat, sau chiar instalarea ihn noul apartament, se trhadeazha ihn mod obscur necesitatea preferentzialha dezvoltatha ihn unii shi fiecare, a unui reihnceput absolut shi absolutist, incipit de nova vita, regenerarea totalha.
Cahnd vorbim de buma, regalha shi, sau specialha vorbim despre ceva ce este cu convergie regenerativ total shi nu cunoashtem decaht a spune cha fiecare rasha din clastrul diversului cunoashte diferentze, dar fiecare cautha shi ghaseshte ihn adahnc decaht cadastrul spre a deschide calea spre ceea ce Terra cunoashte pentru el, adicha ei, iar ceea ce descinde ihn a clasifica este doar lumina purha, nimic nu cautha ihn a ne concretiza cunoscutul mai mult decaht cadastru cunoscut sau cult cambriolic precum shi digitalizare varomaticha care nu pharhaseshte o temha de emblematica ilustrha shi efemerha ihn ceea ce este frivol doar ihn gloatha sau situatzii inapropriate shi nu ihn cultul cunoashterii bunului de drept cult, educat shi poate de bun simtz gheishic, mai degrabha decaht obscen shi cutumos lipsit de maniere...
No comments:
Post a Comment