Si se face ca erau cinci oameni intr'o pestera.
Se face ca era un foc si el era dupa un perete. Se vedea licaritul lui de dupa un zid, si facea spectacol de umbre cu puterea sa.
Se face ca toti cantau si se inganau si se rodeau in ale mintii astfel incat ei cumva stiau totul. Poate nu stiau nimic, dar lor le era bine.
Unul dintre ei se facu ca parasi pestera. Astfel deveni mai specialist decat toti, dar avea o problema, nu putea comunica cu ei.
Probabil pentru ca el deja stia altceva.
Probabil pentru ca el deja stia altceva.
Treaba era simpla pentru el deja.
Isi imagina direct cum putea face un foc si facu unul.
In departare se facu ca aparu o silueta. Ii spusese Morgana.
Ea parea sa stea intr'o oaza si acesta pleca dupa ea. Oaza paru initial tot mai departe, dar acesta incepu chiar sa sara spre ea dupa ce se uita spre marea flacara celesta ce aducea stire ca ziua este pe metereze.
Nu putea sa se ia dupa luminator caci nu putea sa determine nimic nici chiar dupa umbre. Era un moment ce se contura dificil.
Nu putea sa se ia dupa luminator caci nu putea sa determine nimic nici chiar dupa umbre. Era un moment ce se contura dificil.
In timp lumina venea de la oaza singular.
El gasi atunci oaza. Intra in ea.
Era seara. Timpul se scurgea spre noapte.
Observara si luminatorul noptii si se linistira.
Aveau in oaza o singura sursa de zgomot.
Observara si luminatorul noptii si se linistira.
Aveau in oaza o singura sursa de zgomot.
In mijlocul oazei era un pom ce atragea o gramada de insecte si animale ce se intindeau spre exterior, dar protejand totusi ceva.
Ea ajunse la pom cat el era inca in somn. Ea si peisajul aparura chiar si in visele sale. Lua un rod al copacului si il prelucra. Parea de aur si cristale. Animalele, odata ajunsa acolo o indemnau sa consume. El credea ca vorbeste el prin vorbele lor, desi se auzeau infundat.
Cand scena se termina el se trezi brusc si avu un soc cand realiza ca este adevarat ce a visat.
Era prima data cand el visa de altfel.
Ea consuma pudra.
Cand scena se termina el se trezi brusc si avu un soc cand realiza ca este adevarat ce a visat.
Era prima data cand el visa de altfel.
Ea consuma pudra.
Timpul se opri in loc.
Ea era pe moarte.
El nu intelegea.
Consuma din praf si el.
Acum intelese.
Fugi si lua dintre animale o buruiana, care parea ca era utilizata chiar si de animale in imaginatiile lor si el parca se simtea impins sa o faca. Parea planta ce detine soarta. Parea ca vine totul dintr'o credescenta dilutica ce vine dinspre rasarit si se duce spre apus. Aparura oameni. Barbati. Ei ii numisera oameni din ceruri.
Urlara femei.
Devenira fetele pamantului.
Toti zburdau.
Trecura prin multe.
El consuma planta si veni spre ea sa ii dea si ei.
Fugi si lua dintre animale o buruiana, care parea ca era utilizata chiar si de animale in imaginatiile lor si el parca se simtea impins sa o faca. Parea planta ce detine soarta. Parea ca vine totul dintr'o credescenta dilutica ce vine dinspre rasarit si se duce spre apus. Aparura oameni. Barbati. Ei ii numisera oameni din ceruri.
Urlara femei.
Devenira fetele pamantului.
Toti zburdau.
Trecura prin multe.
El consuma planta si veni spre ea sa ii dea si ei.
S'a intamplat totul.
El zburda de la sine inapoi in pestera, parca stiind ca a facut ceva gresit. Era acoperit cu ceva si mugetele celor cinci impreunate il dadura, impreuna cu umbrele peretilor, inapoi afara.
El zburda de la sine inapoi in pestera, parca stiind ca a facut ceva gresit. Era acoperit cu ceva si mugetele celor cinci impreunate il dadura, impreuna cu umbrele peretilor, inapoi afara.
Ea se vazu si ea inautru.
Acum fiecare era nebun in felul lui. Fiecare traia dintr'o lume in alta si incercau sa se inteleaga cat mai bine caci incepeau sa nu se mai poata intelege cu nimeni.
Se intelegeau totusi si cu animalele, dupa cum constatara mai tarziu.
Se decisera sa nu stea impreuna si inventara impreuna un regat in care disparura separati pe lumea intreaga.
El deveni un print, print in Oz.
Ea deveni o vagaboanda. In lumea de mijloc.
In timp aparu din alta lume parca o fiinta noua.
O chema Anisia.
Asta pentru el.
El nu avea nume.
Anisia avea un tata. Acesta o scosese afara din casa si o pusese cu mama sa intr'un turn. Asta pentru ca erau nelegitimi. Dar pentru el nu conta.
De acum el era El.
El sari sa ajute fata din turn dar nu putu sa stranga cele necesare pentru asta si pentru a salva printesa, dupa cum ii spunea El femeii din turn.
Astfel incepu sa consume din ciuperci, si alte plante mici, pana reusi sa isi stranga puteri sa le adune.
Incepu sa fure din cele necesare pentru misiunea sa, caci asa ii spunea sa faca inima. Hotari sa le duca inapoi dupa ce termina ce are de facut.
Reusi sa o scoata pe printesa Anisia.
Trecu mult timp.
Anisia ajunse sa isi cunoasca familia.
In mai ceva timp ea ajunse sa ii duca bunicutei sale alimente si dintre cele necesare mancarii. Bunica sa locuia in padure ascunsa si ea, caci toata familia ii era imprastiata langa natura, in nimic. Asta il facu curios pe El.
Una din batranele ce traiau in tinut, Cruela pe numele ei, caci era cruda, veni sa ii aduca un mar otravit Anisiei. Totul pentru ca, Cruela, se uita in oglinda si dupa mult timp dupa ce facu asta, incepuse sa vorbeasca oglinda, devenise magica. Oglinda ii aducea batranei multe laude despre cum arata chiar toata viata, dar acum Anisia avea trecere in fata ei
Printul se pierdu de Anisia in padure. Adormite amandoua, si ea si padurea.
El se intoarse in pestera. Nu vroia sa traiasca doar cu animalele toata viata lui, caci pareau niste creaturi incomplete pentru El.
Zise ca numai iese niciodata.
Restul numai erau acolo.
De fapt, erau, dar timpul iar statu in loc.
El deveni regele din Oz. Autodeclarat, caci era singur, si nimic nu parea sa conteze.
Veni o fata.
Veni dintre umbre.
Zise:
"Oz! Asa iti voi spune eu de acum! am venit in lumea asta in diferite feluri. Cu animale, singura, prin oglinzi, cu prajituri, prin vartejuri, si cate si mai cate! Tu trebuie sa iesi cu mine in Oz si sa devi regele ce este cautat. Si ce are ca te cheama si pe tine Oz ca pe tinut? O sa fi cu mine si lumea te va sti dupa familia ta."
El iesi.
Pe ea o chema Dorothy.
Oz si Dorothy domnira o viata.
Dorothy statea langa pestera si facu din oamenii din pestera Oracolul ei personal, dar ea nu statea in pestera, ci la intrarea in aceasta. Ea devenise denumita insasi Oracol si atunci Oz spuse ca trebuie gasita Anisia, pentru ca devine incet incet ca si Cruela, si Lui nu ii place.
El porni prin taram si o gasi adormita undeva pe un pat intre niste nuci si ii dadu un sarut ca sa rupa blestemul otravii marului.
Anisia se trezi.
Oz ajunse sa aibe un cartier numit Pandora. Era multitudinea locurilor ascunse in padure si astfel Oz, cum inca il chema denumi Pandora un imperiu
Era al Anisiei.
Oz isi lua numele de Rafael.
O gasi si pe Morgana. Ea ajunse sa fie o tribala salbatica de o civilizatie absoluta care duce pe culmi ale placeri chiar si pe cel mai vrajbit.
Pana la urma Rafael afla marele adevar.
Fetele veneau din pestera lor.
Era tot o pestera.
Nimeni nu iesise.
Totul se sfarama.
Dar cate posibilitati.
Cate eternitati.
Cate familii.
Cate povesti.
Cate umbre.
Devenira Oamenii din pesterile cortului rosu.
Deja destinul li se schimbase.
Trei, cinci, opt, mai multi?
Ce mai conteaza?
De ce cortul rosu?
Pentru ca in pestera muierilor traia licaritul flacarei in culoarea rosie.
Era parca diferit de pestera initiala a lui Rafael care parea scaldata in lumina alba.
El se hotari sa puna fetele in pestera si el sa isi scoata amici de unde erau si sa faca ce poate in lumea mare peste care ajunsese sa fie rege, el avand toate printesele ale Lui.
Deja de foarte mult timp se tot facea ca incearca sa iasa din pestera muierilor o fata.
Nu avea nume. Rafael nu vroia sa se gandeasca prea mult si ii spuse Ginica, genele si florile cum isi spunea El.
Ei unira impreuna tot teritoriul si il denumira Halo.
El ajunse sa o iubeasca pe Gina si astfel statea in pestera sa cat putea de mult, dar tot era dat afara.
Se hotari sa se impreuneze cu ea ca sa faca un copil, poate trebuie sa dea imparatia mai departe pentru a fi lasat in linistea lui in pestera. El asta vroia.
Ica ii darui un copil, dar il pusese sa o lase in petera muierii pentru a invata cum este sa fi femeie.
El nu intelegea.
Cine mai intelege?
Cert e ca avu dreptate El.
Dupa ce facura si un copil si acesta crescu, se face ca fiecare ramasese in pestera cu care se simtea mai bine in suflet si totul se termina, dar suna foarte cunoscut. Cine stie?
Cert e ca din tenebrul licarit al pesterii nu se mai putea iesi.
Rafael a inteles ca trebuie sa iasa in lume. Asa era el. Lumea acum era altfel. El ajunse sa fie singur aproape de un foc, deci el acum era in camera de control.
Isi aminti ca poate comunica cu animalele si chema scarabei si alte insecte sa caute pestera muierii.
Se hotari ca din cele ce le mancase in trecut nu le mai poate si numai are voie sa le manance in pestera.
Insectele desfaceau tunele catre alte pesteri, astfel incat ajunse sa fie un sistem de pesteri despre care El nu stia inainte.
Poate ca mai demult colegii lui de pestera stiau despre asta, dar neavand cum sa comunice, nu a aflat si El.
Lasand asta la o parte, o lua prin labirintul acela ce aparuse. Pe drum intalni un pazitor al labirintului, pe numele de minotaur.
Era ceva de care se sperie. Un animal jumatate om, jumatate taur in adancurile in care inainte nu credea ca era ceva. Era din nou surprins ca nu se gandi chiar la toate.
Reusi sa scape de minotaur abia cand se apropie de suprafata si realiza ca este intr'o cladire ce se vede la suprafata pentru ca se vedea uneori soarele sau stelele prin asa zisele scorburi din ele.
Nu putea sa intre in alte pesteri caci erau protejate, dar lucrurile nu erau asa simple.
Totusi sa ne intoarcem la animale fantastice. Erau si unele bune. Le vom spune spiridusi. Au urechile lungi si fac si de macare, dar au culori neumane, cum ar fi verde sau albastru. Numai impreuna cu acestia reusi sa blocheze creaturile in cave in care zaceau animale ca cerberul, care e un fel de amalgam de lucruri cu gura mare ce te poate face tandarele.
Auzi o voce. Ea se autodenumi Kysha. Aceasta spunea ca exista acum o cale de a ajunge sa o salveze daca trece de cele sapte capete care ii infricosau ei viziunea.
El descoperi ca cele sapte capete sunt sapte dragoni diferiti, cu care El nu avea cum sa se bata in mod obisnuit.
Ei credeau ca daca le bate seful va reusi sa ii invinga pe toti si o poate salva pe femeie sa vada ce pot face in continuare.
El descoperi ca seful lor era un dragon ce poate scoate sunete atat de puternice ca poate crapa si piatra.
Il batu cu propriile lui arme, cand reusi sa il doboare pe dragon dupa ce acesta distruse un tavan, pe care acum se vedea steaua nordului cand e noaptea potrivita.
Astfel ajunse Kysha, si nou numitul Mario. Asa isi spunea Rafael acum.
Dupa ce facura un copil, se dusesera in pestera spre care ultimul amintit ii indreptara.
Acum era iar liniste. Traiau intr'o pesterea a propriei familii.
Se numeau Sigfrid.
Acum poate se linistea totul.
Nicidecum.
Trecura in cealalta parte cum spuneau ei cand schimbau lumile si se trezi intr'un fel de mers continuu intre coridoare, camere si luminatori, pana cand isi numi incet fiecare pas cu nume ca: Ruanda, Malitzia, Patritzia, Dumbra, Gamila si altele, nume care ii marcau teritoriile pana cand incepu un drum misterios prin care juca ceva si se trezi ca avea copii pe mai toate locurile.
Tocmai ca erau mai toate locurile se deplasa incet cu mintea printre vorbe de data asta, caci trezindu'se incet ajunse sa aibe corpul in simtamant continuu.
Copii se numeau Mehdi, Dinos, Fuin, Romeo, Heos, si altfel, precum Kaida, Bilia, Miru, Dava.
Construi tinutul Cosmona si se deplasa in plinatatea lui pana se simti din nou stingher si decise ca ar vrea sa isi pregateasca sfarsitul.
Era obisnuit sa faca asta prin a face un copil si gasind un loc in pesteri, dar acum era altceva. Decise sa se inchida intr'o racheta intr'un buncar si deveni ceva ce nu se astepta:
Deveni un om cu un nou inceput, cu puterea de a darama coline si orase, dar si forta de a se apara impotriva calamitatilor.
Deveni din nou ecoul din munte, se simti din nou ca si piticul din pestera, deveni din nou un amalgam de culturi, dar simtea ca este ceva peste el care il tinea intr'un frau deosebit si asta nu putea fi decat bine si cu folos in cele ce se puteau misca prin sinapsele fiecaruia.
Se intelegeau totusi si cu animalele, dupa cum constatara mai tarziu.
Se decisera sa nu stea impreuna si inventara impreuna un regat in care disparura separati pe lumea intreaga.
El deveni un print, print in Oz.
Ea deveni o vagaboanda. In lumea de mijloc.
In timp aparu din alta lume parca o fiinta noua.
O chema Anisia.
Asta pentru el.
El nu avea nume.
Anisia avea un tata. Acesta o scosese afara din casa si o pusese cu mama sa intr'un turn. Asta pentru ca erau nelegitimi. Dar pentru el nu conta.
De acum el era El.
El sari sa ajute fata din turn dar nu putu sa stranga cele necesare pentru asta si pentru a salva printesa, dupa cum ii spunea El femeii din turn.
Astfel incepu sa consume din ciuperci, si alte plante mici, pana reusi sa isi stranga puteri sa le adune.
Incepu sa fure din cele necesare pentru misiunea sa, caci asa ii spunea sa faca inima. Hotari sa le duca inapoi dupa ce termina ce are de facut.
Reusi sa o scoata pe printesa Anisia.
Trecu mult timp.
Anisia ajunse sa isi cunoasca familia.
In mai ceva timp ea ajunse sa ii duca bunicutei sale alimente si dintre cele necesare mancarii. Bunica sa locuia in padure ascunsa si ea, caci toata familia ii era imprastiata langa natura, in nimic. Asta il facu curios pe El.
Una din batranele ce traiau in tinut, Cruela pe numele ei, caci era cruda, veni sa ii aduca un mar otravit Anisiei. Totul pentru ca, Cruela, se uita in oglinda si dupa mult timp dupa ce facu asta, incepuse sa vorbeasca oglinda, devenise magica. Oglinda ii aducea batranei multe laude despre cum arata chiar toata viata, dar acum Anisia avea trecere in fata ei
Printul se pierdu de Anisia in padure. Adormite amandoua, si ea si padurea.
El se intoarse in pestera. Nu vroia sa traiasca doar cu animalele toata viata lui, caci pareau niste creaturi incomplete pentru El.
Zise ca numai iese niciodata.
Restul numai erau acolo.
De fapt, erau, dar timpul iar statu in loc.
El deveni regele din Oz. Autodeclarat, caci era singur, si nimic nu parea sa conteze.
Veni o fata.
Veni dintre umbre.
Zise:
"Oz! Asa iti voi spune eu de acum! am venit in lumea asta in diferite feluri. Cu animale, singura, prin oglinzi, cu prajituri, prin vartejuri, si cate si mai cate! Tu trebuie sa iesi cu mine in Oz si sa devi regele ce este cautat. Si ce are ca te cheama si pe tine Oz ca pe tinut? O sa fi cu mine si lumea te va sti dupa familia ta."
El iesi.
Pe ea o chema Dorothy.
Oz si Dorothy domnira o viata.
Dorothy statea langa pestera si facu din oamenii din pestera Oracolul ei personal, dar ea nu statea in pestera, ci la intrarea in aceasta. Ea devenise denumita insasi Oracol si atunci Oz spuse ca trebuie gasita Anisia, pentru ca devine incet incet ca si Cruela, si Lui nu ii place.
El porni prin taram si o gasi adormita undeva pe un pat intre niste nuci si ii dadu un sarut ca sa rupa blestemul otravii marului.
Anisia se trezi.
Oz ajunse sa aibe un cartier numit Pandora. Era multitudinea locurilor ascunse in padure si astfel Oz, cum inca il chema denumi Pandora un imperiu
Era al Anisiei.
Oz isi lua numele de Rafael.
O gasi si pe Morgana. Ea ajunse sa fie o tribala salbatica de o civilizatie absoluta care duce pe culmi ale placeri chiar si pe cel mai vrajbit.
Pana la urma Rafael afla marele adevar.
Fetele veneau din pestera lor.
Era tot o pestera.
Nimeni nu iesise.
Totul se sfarama.
Dar cate posibilitati.
Cate eternitati.
Cate familii.
Cate povesti.
Cate umbre.
Devenira Oamenii din pesterile cortului rosu.
Deja destinul li se schimbase.
Trei, cinci, opt, mai multi?
Ce mai conteaza?
De ce cortul rosu?
Pentru ca in pestera muierilor traia licaritul flacarei in culoarea rosie.
Era parca diferit de pestera initiala a lui Rafael care parea scaldata in lumina alba.
El se hotari sa puna fetele in pestera si el sa isi scoata amici de unde erau si sa faca ce poate in lumea mare peste care ajunsese sa fie rege, el avand toate printesele ale Lui.
Deja de foarte mult timp se tot facea ca incearca sa iasa din pestera muierilor o fata.
Nu avea nume. Rafael nu vroia sa se gandeasca prea mult si ii spuse Ginica, genele si florile cum isi spunea El.
Ei unira impreuna tot teritoriul si il denumira Halo.
El ajunse sa o iubeasca pe Gina si astfel statea in pestera sa cat putea de mult, dar tot era dat afara.
Se hotari sa se impreuneze cu ea ca sa faca un copil, poate trebuie sa dea imparatia mai departe pentru a fi lasat in linistea lui in pestera. El asta vroia.
Ica ii darui un copil, dar il pusese sa o lase in petera muierii pentru a invata cum este sa fi femeie.
El nu intelegea.
Cine mai intelege?
Cert e ca avu dreptate El.
Dupa ce facura si un copil si acesta crescu, se face ca fiecare ramasese in pestera cu care se simtea mai bine in suflet si totul se termina, dar suna foarte cunoscut. Cine stie?
Cert e ca din tenebrul licarit al pesterii nu se mai putea iesi.
Rafael a inteles ca trebuie sa iasa in lume. Asa era el. Lumea acum era altfel. El ajunse sa fie singur aproape de un foc, deci el acum era in camera de control.
Isi aminti ca poate comunica cu animalele si chema scarabei si alte insecte sa caute pestera muierii.
Se hotari ca din cele ce le mancase in trecut nu le mai poate si numai are voie sa le manance in pestera.
Insectele desfaceau tunele catre alte pesteri, astfel incat ajunse sa fie un sistem de pesteri despre care El nu stia inainte.
Poate ca mai demult colegii lui de pestera stiau despre asta, dar neavand cum sa comunice, nu a aflat si El.
Lasand asta la o parte, o lua prin labirintul acela ce aparuse. Pe drum intalni un pazitor al labirintului, pe numele de minotaur.
Era ceva de care se sperie. Un animal jumatate om, jumatate taur in adancurile in care inainte nu credea ca era ceva. Era din nou surprins ca nu se gandi chiar la toate.
Reusi sa scape de minotaur abia cand se apropie de suprafata si realiza ca este intr'o cladire ce se vede la suprafata pentru ca se vedea uneori soarele sau stelele prin asa zisele scorburi din ele.
Nu putea sa intre in alte pesteri caci erau protejate, dar lucrurile nu erau asa simple.
Totusi sa ne intoarcem la animale fantastice. Erau si unele bune. Le vom spune spiridusi. Au urechile lungi si fac si de macare, dar au culori neumane, cum ar fi verde sau albastru. Numai impreuna cu acestia reusi sa blocheze creaturile in cave in care zaceau animale ca cerberul, care e un fel de amalgam de lucruri cu gura mare ce te poate face tandarele.
Auzi o voce. Ea se autodenumi Kysha. Aceasta spunea ca exista acum o cale de a ajunge sa o salveze daca trece de cele sapte capete care ii infricosau ei viziunea.
El descoperi ca cele sapte capete sunt sapte dragoni diferiti, cu care El nu avea cum sa se bata in mod obisnuit.
Ei credeau ca daca le bate seful va reusi sa ii invinga pe toti si o poate salva pe femeie sa vada ce pot face in continuare.
El descoperi ca seful lor era un dragon ce poate scoate sunete atat de puternice ca poate crapa si piatra.
Il batu cu propriile lui arme, cand reusi sa il doboare pe dragon dupa ce acesta distruse un tavan, pe care acum se vedea steaua nordului cand e noaptea potrivita.
Astfel ajunse Kysha, si nou numitul Mario. Asa isi spunea Rafael acum.
Dupa ce facura un copil, se dusesera in pestera spre care ultimul amintit ii indreptara.
Acum era iar liniste. Traiau intr'o pesterea a propriei familii.
Se numeau Sigfrid.
Acum poate se linistea totul.
Nicidecum.
Trecura in cealalta parte cum spuneau ei cand schimbau lumile si se trezi intr'un fel de mers continuu intre coridoare, camere si luminatori, pana cand isi numi incet fiecare pas cu nume ca: Ruanda, Malitzia, Patritzia, Dumbra, Gamila si altele, nume care ii marcau teritoriile pana cand incepu un drum misterios prin care juca ceva si se trezi ca avea copii pe mai toate locurile.
Tocmai ca erau mai toate locurile se deplasa incet cu mintea printre vorbe de data asta, caci trezindu'se incet ajunse sa aibe corpul in simtamant continuu.
Copii se numeau Mehdi, Dinos, Fuin, Romeo, Heos, si altfel, precum Kaida, Bilia, Miru, Dava.
Construi tinutul Cosmona si se deplasa in plinatatea lui pana se simti din nou stingher si decise ca ar vrea sa isi pregateasca sfarsitul.
Era obisnuit sa faca asta prin a face un copil si gasind un loc in pesteri, dar acum era altceva. Decise sa se inchida intr'o racheta intr'un buncar si deveni ceva ce nu se astepta:
Deveni un om cu un nou inceput, cu puterea de a darama coline si orase, dar si forta de a se apara impotriva calamitatilor.
Deveni din nou ecoul din munte, se simti din nou ca si piticul din pestera, deveni din nou un amalgam de culturi, dar simtea ca este ceva peste el care il tinea intr'un frau deosebit si asta nu putea fi decat bine si cu folos in cele ce se puteau misca prin sinapsele fiecaruia.
No comments:
Post a Comment