Totul si Nimic

Bloger’ul fara blog

Nu exista spirite rele sau spirite bune. Exista ceva. La scara universala, nu exista bine si rau exista doar la nivel conceptual, la nivel subiectiv, experiente care te afecteaza intr’un fel; un fel care te face sa te simti bine, sau rau. Nu ti se intampla sa crezi ca ceva e ok, ca mai apoi sa iti dai pumni in cap? De fapt de ce sa iti dai pumni in cap.

Sa reluam cateva idei pentru a incerca sa explicam ce zburda pe neuronii singuratici. Cica totul e dintr'un ceva mic care s'a suparat rau si ajuns ceva mai mult. Revenind la tata Einstein, totul e format din energie, ceea ce pentru mine e deajuns sa imi explice faptul ca eu am suflet. De ce? Pentru ca intr'o explicatie proprie a evolutiei, oamenii sunt unde sunt si cum sunt pentru ca ei s'au dezvoltat spre altceva: asa-zisul intelect, un creier mai mare si atat? Oamenii au atatea terminatii nervoase pentru ca ele ajuta la ceva mai mult. Creierul e organul care comunica direct cu energia, cu universul, cu doamne doamne, sau cu ce vrea semantica fiecaruia dintre noi sa exprime.

Noi facem parte dintr’un intreg si intregul nu evolueaza, noi evoluam spre el. Noi suntem parte din intreg si trebuie sa intelegem altruismul intregului ce ne lasa si pe noi sa ne zbenguim prin imensul sau propriu. Experiente pe care le avem toti si ne fac tristi sau fericiti. Poate daca am incerca sa nu vrem nimic totul ar fi mai bine, dar atunci pentru ce am trai? Ne bagam in situatii din care nu stim sa iesim, dar trebuie sa incercam, pentru ca nu prea mai ai ce sa faci. Dar am sarit de la subiect.

Cred ca la nivel subconstient, oamenii si energia au comunicat neintrerupt. Sa luam ca exemplu muzica, muzica influentata de mediul inconjurator de fapt. Putem observa triburi crescatoare de capre ce tropaie neincetat in ritm de dans si generatia noua ce pune vibe'urile orasului intr'o zbenguiala electronica lipsita aparent de orice sentiment. Sau nu?! Lumea canta ce simte, danseaza cum simte, vibreaza impreuna cu tot ce il inconjoara. Bineinteles influentele sunt vaste, incepand de la astrele ce transmit vibratiile proprii pana la haita de caini ce se plimba pe strazi si papagalul din camera alaturata care da neincetat din aripi in cautarea libertatii. Dar ce sa simti inafara de haos in inima orasului? De unde pasi de dans? Unde sa gasesti coerenta? Si totusi ea apare, intr'un mod foarte ciudat, lucrurile par sa se lege foarte bine.

Si aici intervine conexiunea umana. Constientul uman nu face nimic mai mult decat sa ia decizii despre actiuniile viitoare, decizii ce sunt de fapt cerinte catre viitorul tau si a oamenilor din jurul tau. Astfel: „Mi'e frica sa fac accident" devine „vreau sa fac accident” sau "She has a nice ass" devine „as vrea sa mai vad curul ala odata”, etc. The only thing you have to remember is that communication takes as we learnt in the early days a sender and a receiver that switch places constantly. Astfel raspunsurile pot fi variate. "Nu mai nene, eu nu vreau sa fac accident" (dorinta lui Nae pe care l'ai ocolit in ultima secunda) sau 'Uite curul ala din nou, dar uite ca se tine de mana cu ala' (you see the ass again but it's unreachable for the moment).

Oamenii se bazeaza dintotdeauna pe comunicare, comunicare care ne'a permis sa fim ceea ce suntem in momentul de fata. Se spune ca oamenii de fapt au comunicat inca de pe vremea neandertalilor, incercand sa infrumuseteze totul din aceeasi perioada. Nu se stie de ce, dar se crede ca toate acestea aveau anumite valente spirituale. Inspirandu'ma din ideile romanilor, teoria poate fi extinsa pana in punctul in care toate obiectele au spirit propriu. Stand sa te gandesti o camera minimalista trebuie sa fie perfecta pentru a fi frumoasa, in schimb, daca ai folosi aceeasi cantitate de mobilier vechi ar fi mici sansele de a considera o asemenea amenajare frumoasa. Acum hai sa luam 'Scart' ca exemplu (un local foarte deochiat) Da jos 70% din tablouri si obiecte si sterge tot atata din aberatiile de pe pereti si vei ramane cu un loc foarte mohorat si cel mai probabil de'a dreptul urat. Intr'un anumit sens s'ar putea considera ca acele obiecte capata valoare doar cand sunt multe, cand cantitatea lor reuseste sa le ajute sa depaseasca 'frustrarile' proprii.

Ca sa inchei intr'o nota la fel de aberanta ca tot ceea ce am scris anterior, voi spune ca nu se poate gasi o logica coerenta intr'un univers guvernat de fapt de haos si de sansa. Tot ce faci influenteaza pe cineva, tot ce face altcineva te influenteaza pe tine, mai trist e ca si ce face cainele tau te poate influenta intr'o anumita masura. The future is coming, the future is now, and maybe we will find our order in disorder sooner than we think... Asta numai pentru acea atingere a misterului asupra nimicului scuipat in totul informational ce ne bombardeaza tot creierul cu nimic zi de zi.

Flashback: 

Riddler: Rats, I am a man of a few words, but a man of many Riddles, so riddle me this: what is it that is always coming, but never arrives?! [No one answers] Quickly, quickly!

Fangs: Uh, we ain't tuned in on the Riddle bit, chief!

Mousey: Yeah! We give up! What is it that is always coming, but never arrives?

Riddler: Tomorrow.

Whitey: Tomorrow?

Riddler: Tomorrow. For when it arrives, it is today, and today, my dear rodents, should prove to be most memorable!

-Batman (1966)