idei în lumi ideologice

Alice în țara minunilor. 

Aflăm că lumea are o dorință.

Dorință să se descopere. Găsim prăjiturică? Probabil că da, dar dacă aș fi șoricelul. 

Corect.

Dacă aș fi șoricelul. Și lumea se duce pe emisfera de mioginism. O cultură mult mai leală. Adică dacă șoricelul era acolo, de ce nu să urmărească. Dar oare ce manca ursul? Căruia tuturor îi ia mâncare și peste se miroase la el până în sfericele oablilor de a fi istovitor pripoghivernisți cu cele mai multe febleturi. Bine înțeles că pe drum se găsea omul de tinichea, lupul , leul fără inimă și calea suavă a unui drum care să explice ce anume face că lumea e rea.

Vine și se spune, nu e nici o îndeletnicire să fi închis în lumea asta, nu? Căci te simțeai ca o cursă de șoareci pe alocuri și astfel se pune balanța refacerii nejustiție față de cei trei din personaj. Lumea se învârtea în jurul unei plauzibile. Lucrurile trebuie că sunt juste cumva. Se ajunse la masa maestrului timpului. Văzuse că lumea nu stă mai mult pe baricade decät pentru niște calități încrucișate, găsirea plumbului pentru inima omului de tinichea, este mai prelungă decât părului solar al leului pentru catifelarea dorințelor ce se îndruma ca fiind și pe dos și calea era către regina ce rea,. Mă rog. Alerta era de fapt că această era fiica împăratului verde. Împăratul Verde avea un frate, fratele era împăratul Roșu și el era cel mai îndemânatic în a drege alegoria preurmariilor cuviincioase. 

Putem reglementa că sortirea a fost cu un joc de șah la cele mai parcurse dimensiuni în justiția justă a vaporilor de drept cu cunoștință de primă gardaaah...

Gustarea face multe, astfel rămâne în cele mai felurite. Asta face din noi ceea ce suntem.. Niște zei în a celor proprii. 

Pe drum era oleacă de problemă apoi, fetiță deveni mare. Un om cu mătăsuri satinee veneau a justifica originalul în lumea lor. Doar el prea mult făcea și ajuta. Asta face mișcare în ale jocurilor celor de la fetița putea vedea. Găsea că orice aluminiu leagă zeama seacă a pomilor pentru inima leului care găsea cea mai bună relaționaare normal cu ointiunile necesare pentru a reda zâmbetul omului de paie. 

O să numim asta etajul 1, dar lumea sta pe cale să o arunce pe Alice direct în lumea jocurilor lor. 

Strada.

Școala vieții, asta o va aruncă pe valurile norilor pentru a se simți acasă.

Eh acuma chestia e ca Alice nu poate schimba faptul ca lumea ei este cumva in relativa schimbare, in faptica, cine stie de cate ori Alice trece in lumea minunilor, dar poate fi in speta, ceva ce este in lumea ei de avut si lasat pentru a ceea ce a fi spre urmeaza.

de la cine poate fi pana la cum ajung toti sa fie. matrix