Viata este un miracol. putem spune ca este facuta din magie pura. Ii mai spunem energie. Ii mai spunem poate si in alte feluri...
Mugurii sunt in principiu ceva deosebit pentru ca sunt forme de baza ale vietii. Forme incipiente. Fara ele noi nu am fi fost aici. Noi protejam in principiu mugurii. Ei sunt forme geometrice de fapt. Fractali in dezvoltare pe sirul lui fibonacii.
De ce am ales sa vorbesc despre asta? Sincer... e un subiect pe care chiar il discutasem cu bunica si nu am ajuns la mari conclzii diferite.
Noi consumam mugurasi si seminte. Pai de ce sa distrugem ceva asa de perfect? In primul rand pentru ca si noi suntem fractali perfecti. Ne incadram in cercuri, pliuri si patrate, perfect!
Totusi unii muguri si seminte ne introduc intr'o lume putin mai magica decat statica. Acum sa fim seriosi... Lumea noastra este cumva mai mult magica decat serioasa. De aici avem expresii ca: Este uman sa fi om, dar nu este atat de uman, de altfel. Avem tot felul de limitari ale vocabularului care ne blocheaza in diverse tertipuri filozofice.
Acum sa revenim la magie. Trebuie sa fi foarte legat de unele lucruri ezoterice pentru a ne conlega de magie. De aici vin intrebari ca si: Al de te'a hipnotizat, nu te'a drogat inainte? Sunt intrebari foarte sincere si cumva normale. Se pot face multe lucruri la intersectia magico reala. Se pot bruia frecvente, se pot construii regii (cum sunt predictiile la pachete de carti...)... Practic se poate accesa un nivel al lumii pe care altfel nu il poti atinge. De ce spun asta? Psihiatrul meu zice ca poate hipnotiza, dar evita sa ma hipnotizeze... Evita pentru ca prima data vrea sa ma puna la 'cura chimica' pentru a ma 'regla'... E un lucru ciudat oarecum...
Departe de mine gandul ca trebuie sa traim intr'o lume in care sa fim prastie pentru ca am fi mai magici. Trebuie sa ne gasim un nivel al nostru de fapt si sa incercam sa facem parte din Lumea mare.
Multe lucruri legate de 'plantele magice' sunt de fapt niste tabuuri umane si nu ne place prea mult sa discutam despre ele, asa ca voi incheia si eu acest editorial aici, cu speranta ca am fost in limite...
Mugurii sunt in principiu ceva deosebit pentru ca sunt forme de baza ale vietii. Forme incipiente. Fara ele noi nu am fi fost aici. Noi protejam in principiu mugurii. Ei sunt forme geometrice de fapt. Fractali in dezvoltare pe sirul lui fibonacii.
De ce am ales sa vorbesc despre asta? Sincer... e un subiect pe care chiar il discutasem cu bunica si nu am ajuns la mari conclzii diferite.
Noi consumam mugurasi si seminte. Pai de ce sa distrugem ceva asa de perfect? In primul rand pentru ca si noi suntem fractali perfecti. Ne incadram in cercuri, pliuri si patrate, perfect!
Totusi unii muguri si seminte ne introduc intr'o lume putin mai magica decat statica. Acum sa fim seriosi... Lumea noastra este cumva mai mult magica decat serioasa. De aici avem expresii ca: Este uman sa fi om, dar nu este atat de uman, de altfel. Avem tot felul de limitari ale vocabularului care ne blocheaza in diverse tertipuri filozofice.
Acum sa revenim la magie. Trebuie sa fi foarte legat de unele lucruri ezoterice pentru a ne conlega de magie. De aici vin intrebari ca si: Al de te'a hipnotizat, nu te'a drogat inainte? Sunt intrebari foarte sincere si cumva normale. Se pot face multe lucruri la intersectia magico reala. Se pot bruia frecvente, se pot construii regii (cum sunt predictiile la pachete de carti...)... Practic se poate accesa un nivel al lumii pe care altfel nu il poti atinge. De ce spun asta? Psihiatrul meu zice ca poate hipnotiza, dar evita sa ma hipnotizeze... Evita pentru ca prima data vrea sa ma puna la 'cura chimica' pentru a ma 'regla'... E un lucru ciudat oarecum...
Departe de mine gandul ca trebuie sa traim intr'o lume in care sa fim prastie pentru ca am fi mai magici. Trebuie sa ne gasim un nivel al nostru de fapt si sa incercam sa facem parte din Lumea mare.
Multe lucruri legate de 'plantele magice' sunt de fapt niste tabuuri umane si nu ne place prea mult sa discutam despre ele, asa ca voi incheia si eu acest editorial aici, cu speranta ca am fost in limite...
No comments:
Post a Comment