Vine vorba des de un popor. Se tot zice de daci, dar de fapt zicem noi de multi. Mayasi, incasi, oamenii pastelui, atlantida, anounaki, iluminati, masoni... Poate nu amintim de toti acuma, dar probabil va mai aprea in genul asta de fid ceva.
Ca nu am amintit de ei... Sumerieni. Ei erau un fel de popor despre care de fapt nu stim nimica. Avem de la ei un text pe care il interpretam. Ei erau ceva diferit poate caci ei vorbesc de paradis, eden, intr'un sens aparte. Dar toate se conleaga intre ele, daca stam sa ne gandim la cele mai sus amintite. Mayasii credeau intr'o segmentare progresiva pe fundal matematic pe care nu o putem descifra pentru ca gasim doar o functie geometrica care descrie o interpretare. Asa ne'am speriat cu secolul asta nou in care suntem, mileniul trei.
Uite ca trec anii si nu se intampla nimic. Dar daca punem religile la cap, nu descoperim un cifru? Nu se stie... Zicem si noi de una alta si putem crede ce vrem. Adevarul oricum e la mijloc, la fel cum se stie de minciuna ca are picioare scurte.
Dacii. Caci cumva mai mult de ei voi vorbi in acest post din ramadamul meu prelungit (nu am pretentia sa intelegeti asta). Despre ei tot gasim. Umbla vorba in targ ca ei sunt de fapt pe teritoriu de foarte mult timp. Ne tragem cumva, noi, cei de pe meleagurile timisoarei (ca sa fie mai punctual despre ce vorbesc) chiar si din traci cumva, pentru ca ei au fost imperiu pe vremea in care nu prea exista asa ceva. Nu se prea vorbeste despre ei, ii consideram barbari. Dar la urma urmei si celtii se considera asa, oarecum si galezii, dar toti privesc in civilizatia care exista in ei. E un compromis sa incepem sa vorbim despre ei cand stim putine, dar poate e vorba despre ca avem un vis.
Ei, dacii, sunt urmasii tracilor care s'au despartit in regiuni pe meleagurile ciclonului carpatic. Noi, timisorenii venim poate mai tarziu in vorba, dar asta nu inseamna ca nu stim de unde suntem sa zicem. E un conflict intern cand vorbesti despre subiectul asta. Vezi compromisul.
Urmasii daci ai tracilor au ajuns sa intre in conflict, si ei, dar exterior, cu dacii nostrii. Intamplarea face ca au ajuns sa se inteleaga si s'au unit intr'o anumita masura, si dacii au ajuns cu vizigotii si ostrogotii sa se conlege in poporul geto'dac. Asta ar veni ca si imperiul austro'ungar. Dar nu se putea vorbi inca despre un imperiu.
Sa detaliem putin despre ei. Dacii erau niste oameni care erau foarte eclectici in ale naturii. Se descurcau foarte bine in ea. Deveneau, poate, prin traditiile lor unul cu natura. Gotii, sa cum mai ii 'spurc' eu, 'oamenii de ghetou', erau foarte buni in a controla localitatea. Era o treaba foarte buna uniunea asta dintre goti si daci pentru ca ii facea sa fie o uniune simbiotica. Cumva asa gasim relicve vechi de sapte mii de ani cu sageti si arcuri de la poporul asta.
Si ei traiau bine. Aveau teritoriu bun, dar incercau terenul extern... epiderma... Si incercau sa se exteriorizeze probabil, nefiind gasiti de alte popoare o perioada...
Aici intervine povestea lui Zamolxe, sau cum se traduce din radacina probabil: Cel intelept. De ce? Za este o expresie ce indica ceva, iar molxe, probabil inseamna intelept.
De asta probabil gasim date despre el de acum cinci mii de ani. Se pot verifica anii si in emisiuni de pe internet, reluari de la tv, cum le mai zic, in care se precizeaza informatiile astea.
Scriu, ma repet, din informatii de la scoala, auzite pe strada, sau urmarite undeva, mai rar citite, caci nu avem doar basme despre stramosii nostrii.
Zamolxe asta face societatea "gheto'daca" sa fie un fel de replica hindusa din timpurile noastre care semnifica ca noi credeam intr'un rege al poporului care ne guverna uneori si isi lasa discipoli si scoala deschisa...
Dar se trece prin perioada asta repede. Probabil prin simpla intimidare/colaborare (daca puteti intelege paralela) geto'dacii s'au rasfirat putin, apoi s'au micsorat, apoi au mai facut ce au facut.
Ce? Au ajuns sa fie cunoscuti/reperati de romani si am ajuns sa fim atacati.
Nu ne'au cucerit mult. Vreo suta de ani. Timp in care mult au stat in banat si apoi au navalit si in dobrogea, dar fronturile lor nereusind sa inchida teritoriul dac, au fost nevoiti sa se retraga.
Geto'dacii au si deschis portile altor popoare. Asta le'a fost norocul, ca sa zicem asa.
Au ajuns din nou liberi. Dar... Schimbati. Numai credeau in Zamolxe. Au trecut la altceva. Probabil la un soi de barbaritate, caci nici in istorie nu aparem timp de vreo mie patru sute de ani.
In timpul asta se presupune in mod normal ca ne'am dezvoltat si mai mult folclorul, care abia acum intra in vorba, dar horele noastre si unele cantece vin exact din cele mai vechi timpuri.
Problema, daca se poate numi asa se refera la faptul ca, chiar cand reintram in istorie se spune despre noi ca am fost 'colonizati'. Adica ni s'au adus oameni din teritorii calabriene. Pentru cine nu stie, ei sunt italieni de langa sicilia. Asa am ajuns din nou in ochii lumii. Si asta si din cauza ca se presupune ca romanii au plecat si cu daci din teritoriile cucerite in prealabil.
Cand au venit romani in colonie, am inceput din nou un joc. Eram dezbinati, dar ne uneam, iar ne dezbinam.... Cam asa suna in istorie perioada aceea.
Aici intervine in capul meu un paradox, dar nu vom vorbi despre asta. Cert e ca foarte mult timp am fost condusi de voievozi si cele cele ca si romanii de 'cezar', nu, nu omul, asa se mai zice la imparat. Asta e greu de inteles in functionalitatea limbii italiene, dar iar sarim la alt subiect.
Am fost condusi de voievozi si am fost atacati. Strainii de fapt au inceput sa se obisnuiasca sa ne imparta tara dupa bunul plac. Ce era bine era ca nu reuseau sa ne fure totul.
Timisoara a avut mult de castigat din luptele astea, caci in general oranduiala capitalei banatului s'a facut si de catre straini, majoritatea plecand de buna voie... (nu ma intelegeti gresit... eu chiar sunt mandru ca sunt banatean de capitala... sper sa nu va obosesc cu treburi de genul asta)
Problema e ca ne apropiem de ce numim perioada contemporana.
A venit Romania Mare, si monarhia cum ii zicem noi, dar deja aparuse in lume si oranduiala dupa filozofie politica. Gen: comunism, democratie, etc...
Cineva in tara a urmat sa devina dictator. El a vrut sa inchida romania de straini si sa ne dezvoltam singuri. Clar asta nu ne pica bine in timisoara si acum ajungem in perioada noastra.
Suntem in problema. Numai exista ceva ce sa para bun in tara mare, dar se pare ca teritorile ce ne sunt destinate in istorie de altfel ne'au devenit caracteristice. Suntem toti din familia romanilor acum... Numai suntem daci... Romanii (nu se intelege fara diacritice, dar acum ma refer la italieni) au evoluat, chiar si ei planuind impreuna cu franta, o tara in care in vest s'au grupat multi goti de ai nostrii, vor sa se imparta in regiuni...
Nu pot sa trag concluzii drastice, prefer sa va las sa va ganditi.
Ca nu am amintit de ei... Sumerieni. Ei erau un fel de popor despre care de fapt nu stim nimica. Avem de la ei un text pe care il interpretam. Ei erau ceva diferit poate caci ei vorbesc de paradis, eden, intr'un sens aparte. Dar toate se conleaga intre ele, daca stam sa ne gandim la cele mai sus amintite. Mayasii credeau intr'o segmentare progresiva pe fundal matematic pe care nu o putem descifra pentru ca gasim doar o functie geometrica care descrie o interpretare. Asa ne'am speriat cu secolul asta nou in care suntem, mileniul trei.
Uite ca trec anii si nu se intampla nimic. Dar daca punem religile la cap, nu descoperim un cifru? Nu se stie... Zicem si noi de una alta si putem crede ce vrem. Adevarul oricum e la mijloc, la fel cum se stie de minciuna ca are picioare scurte.
Dacii. Caci cumva mai mult de ei voi vorbi in acest post din ramadamul meu prelungit (nu am pretentia sa intelegeti asta). Despre ei tot gasim. Umbla vorba in targ ca ei sunt de fapt pe teritoriu de foarte mult timp. Ne tragem cumva, noi, cei de pe meleagurile timisoarei (ca sa fie mai punctual despre ce vorbesc) chiar si din traci cumva, pentru ca ei au fost imperiu pe vremea in care nu prea exista asa ceva. Nu se prea vorbeste despre ei, ii consideram barbari. Dar la urma urmei si celtii se considera asa, oarecum si galezii, dar toti privesc in civilizatia care exista in ei. E un compromis sa incepem sa vorbim despre ei cand stim putine, dar poate e vorba despre ca avem un vis.
Ei, dacii, sunt urmasii tracilor care s'au despartit in regiuni pe meleagurile ciclonului carpatic. Noi, timisorenii venim poate mai tarziu in vorba, dar asta nu inseamna ca nu stim de unde suntem sa zicem. E un conflict intern cand vorbesti despre subiectul asta. Vezi compromisul.
Urmasii daci ai tracilor au ajuns sa intre in conflict, si ei, dar exterior, cu dacii nostrii. Intamplarea face ca au ajuns sa se inteleaga si s'au unit intr'o anumita masura, si dacii au ajuns cu vizigotii si ostrogotii sa se conlege in poporul geto'dac. Asta ar veni ca si imperiul austro'ungar. Dar nu se putea vorbi inca despre un imperiu.
Sa detaliem putin despre ei. Dacii erau niste oameni care erau foarte eclectici in ale naturii. Se descurcau foarte bine in ea. Deveneau, poate, prin traditiile lor unul cu natura. Gotii, sa cum mai ii 'spurc' eu, 'oamenii de ghetou', erau foarte buni in a controla localitatea. Era o treaba foarte buna uniunea asta dintre goti si daci pentru ca ii facea sa fie o uniune simbiotica. Cumva asa gasim relicve vechi de sapte mii de ani cu sageti si arcuri de la poporul asta.
Si ei traiau bine. Aveau teritoriu bun, dar incercau terenul extern... epiderma... Si incercau sa se exteriorizeze probabil, nefiind gasiti de alte popoare o perioada...
Aici intervine povestea lui Zamolxe, sau cum se traduce din radacina probabil: Cel intelept. De ce? Za este o expresie ce indica ceva, iar molxe, probabil inseamna intelept.
De asta probabil gasim date despre el de acum cinci mii de ani. Se pot verifica anii si in emisiuni de pe internet, reluari de la tv, cum le mai zic, in care se precizeaza informatiile astea.
Scriu, ma repet, din informatii de la scoala, auzite pe strada, sau urmarite undeva, mai rar citite, caci nu avem doar basme despre stramosii nostrii.
Zamolxe asta face societatea "gheto'daca" sa fie un fel de replica hindusa din timpurile noastre care semnifica ca noi credeam intr'un rege al poporului care ne guverna uneori si isi lasa discipoli si scoala deschisa...
Dar se trece prin perioada asta repede. Probabil prin simpla intimidare/colaborare (daca puteti intelege paralela) geto'dacii s'au rasfirat putin, apoi s'au micsorat, apoi au mai facut ce au facut.
Ce? Au ajuns sa fie cunoscuti/reperati de romani si am ajuns sa fim atacati.
Nu ne'au cucerit mult. Vreo suta de ani. Timp in care mult au stat in banat si apoi au navalit si in dobrogea, dar fronturile lor nereusind sa inchida teritoriul dac, au fost nevoiti sa se retraga.
Geto'dacii au si deschis portile altor popoare. Asta le'a fost norocul, ca sa zicem asa.
Au ajuns din nou liberi. Dar... Schimbati. Numai credeau in Zamolxe. Au trecut la altceva. Probabil la un soi de barbaritate, caci nici in istorie nu aparem timp de vreo mie patru sute de ani.
In timpul asta se presupune in mod normal ca ne'am dezvoltat si mai mult folclorul, care abia acum intra in vorba, dar horele noastre si unele cantece vin exact din cele mai vechi timpuri.
Problema, daca se poate numi asa se refera la faptul ca, chiar cand reintram in istorie se spune despre noi ca am fost 'colonizati'. Adica ni s'au adus oameni din teritorii calabriene. Pentru cine nu stie, ei sunt italieni de langa sicilia. Asa am ajuns din nou in ochii lumii. Si asta si din cauza ca se presupune ca romanii au plecat si cu daci din teritoriile cucerite in prealabil.
Cand au venit romani in colonie, am inceput din nou un joc. Eram dezbinati, dar ne uneam, iar ne dezbinam.... Cam asa suna in istorie perioada aceea.
Aici intervine in capul meu un paradox, dar nu vom vorbi despre asta. Cert e ca foarte mult timp am fost condusi de voievozi si cele cele ca si romanii de 'cezar', nu, nu omul, asa se mai zice la imparat. Asta e greu de inteles in functionalitatea limbii italiene, dar iar sarim la alt subiect.
Am fost condusi de voievozi si am fost atacati. Strainii de fapt au inceput sa se obisnuiasca sa ne imparta tara dupa bunul plac. Ce era bine era ca nu reuseau sa ne fure totul.
Timisoara a avut mult de castigat din luptele astea, caci in general oranduiala capitalei banatului s'a facut si de catre straini, majoritatea plecand de buna voie... (nu ma intelegeti gresit... eu chiar sunt mandru ca sunt banatean de capitala... sper sa nu va obosesc cu treburi de genul asta)
Problema e ca ne apropiem de ce numim perioada contemporana.
A venit Romania Mare, si monarhia cum ii zicem noi, dar deja aparuse in lume si oranduiala dupa filozofie politica. Gen: comunism, democratie, etc...
Cineva in tara a urmat sa devina dictator. El a vrut sa inchida romania de straini si sa ne dezvoltam singuri. Clar asta nu ne pica bine in timisoara si acum ajungem in perioada noastra.
Suntem in problema. Numai exista ceva ce sa para bun in tara mare, dar se pare ca teritorile ce ne sunt destinate in istorie de altfel ne'au devenit caracteristice. Suntem toti din familia romanilor acum... Numai suntem daci... Romanii (nu se intelege fara diacritice, dar acum ma refer la italieni
Nu pot sa trag concluzii drastice, prefer sa va las sa va ganditi.
No comments:
Post a Comment