Vorba vine.... 'licit si mai'

Vine lumea si spune ceva legat de legalitate. Nimeni nu confunda asta cu licititatea. Daca este legal inseamna ca este permis sa se faca, daca este licit inseamna ca este posibil sa se faca.
Aici intervine o problema. Ce este legal si ce este ilegal? Bun, dar cum vine aia ilicit.
Stim toti foarte bine ca unei femei nu ii place niciodata sa auda ca ceva este imposibil. Totul trebuie sa fie posibil, o face sa viseze frumos noaptea sau ceva de genul asta.
Ilicit de fapt reprezinta ceva ce este aproape imposibil, dar se face, asa ca are dupa regulile bunului simt niste reguli. De asta in legi martiale, ceea ce este licit, recte ilicit este de fapt un tertip al vocabularului care intervine ca si in alte cazuri. De exemplu diferenta dintre drog si medicament... dar asta e pentru alta data.
Pentru moment nu cred ca merita sa extrapolez cu exmple problemele licititatii si legalitatii, si inchi prin a va zice asa: nu uitati: nu faceti nimic ilegal, pastrati'va in limitele licititatii... cum suna nu stiu... va urez zile frumoase.

Vorba vine.... '-teisme si -teisme'

Mai, mai... ajungem si aicea. Teisme... la ce ma refer? monoteisme, politeisme si pluriteisme...
Tot spunem de noi ortodocsii ca suntem monoteisti... Cu riscul sa va uitati la mine ca la felul saispe... Satanistii sunt mai monoteisti ca noi. De ce? Frate: E VORBA DE UN SINGUR ZEU!
Crestinii o tot dau cu trinitatea. Unii zic: credem in Iisus... Le zic: a fost el chiar asa bun? Un om ce facea scamatorii? De ce va intreb asta? Fac scamatorii de cand sunt mic. Nimeni nu ma crede nici macar intreg la minte.
Nu e un monoteism. Dar nu e gresit... E un politeism de fapt. Trebuie sa credem in trinitate. Asta zice biblia. Avem un TATA, avem un DUH SFANT si avem FIUL. Mie imi place sa cred ca toti profetii reprezinta FIUL. Poate ca nu sunteti deacord, dar macar cred, odata ca niciodata. Asta cred despre religia asta.
Ca de fapt nici satanistii nu sunt monoteisti, ca deschisem vorba despre el. Ei cred si in Demoni si in altele... Si asta duce la politeism in fapt.
Budistii cred in Budha, dar cred in dualitatea bine rau, deci tot politeisti se duc.
Hindusii au patru mii de zei ca sa explice karma.
Toti avem un fel de politeism de fapt.
Eu o dau in pluriteism si nu e bine... Poate... Ma avant in chestii noi. Ce inseamna? Am mai multe religii chiar. O fi rau? Nu se stie. Nimeni nu imi interzice in fapt sa fiu confuz... Cica. Problema e ca am o singura religie. Dar ma puneti sa o explic ca sa va deschid usi in toate gaurile. Oricum fac asta. Eu sper sa nu fiti suparati de postul meu... Nici nu imi aratati ca imi cititi blogul de fapt, deci pot scrie orice probabil. Pana la alta viata sa ne fie bine, si atunci tot bine, ca doar: deh! asta vrem cu totii...

Vine vorba.... 'chimie si deraieri'

Tot se aude in zilele noastre ca avem sucuri facute chimice, ca branza nu e branza, ca vorba aia, pana la urma aurul nu e aur.
Discutiile astea mi se par deraieri de la lucrurile pe care le avem in noi, deraieri de la realitati faptice, si manipulari spre a va determina sa fiti speriati si distanti de orice lucru si in plus de a fi furati de mafia (clar alt subiect de discutie) bio. E un fel de mafia eco, dar deja deraiem.
Chimia e impartita de fapt in trei ramuri, daca stai sa o analizezi ca lumea si sa fi distant, dar natural, nu distant mai departe ca vazduhul, adica deloc... Deci:
Prima ar fi chimia anorganica. Recte pietre, lichide, alea alea ce sunt nevii si statice din inerenta...
A doua ar fi chimia organica. Recte: lucruri chimice care compun organisme, vietati.
Mai ar fi una, si nu v'as vorbi despre ea daca recent nu s'ar fi descoperit cum poti schimba un material intr'altul intr'un laborator special. Recte: chimia nucleara, adica chimia care (o sa folosesc cat mai atent vocabularul) are o vibratie radioactiva in interiorul ei, o chimie care se ocupa in special de plutoniu si altele ce sunt similare. Emite vibratii, produce sunet probabil... Asa am inteles eu ca este kryptonita spre exemplu... Prea multa expunere te face sa iti tiuie urechile pana cand iti afecteaza creierul... Dar poate ma avant in a ma lua dupa zvonuri si va deranjeaza.
Ajungem la ineptiile cum ca sucul fanta (ca trebuie sa dau firma, scuze 'Consiliului National al Audio Vizualului') de portocale nu ar fi facut din portocale, ci ar fi facut din coloranti si chimicale. Pai oameni buni (oricum va indragesc mai mult decat pe cei rai de obicei) din ce piatra se poate face fanta de portocale? Sau prin ce metoda poti obtine suc de portocale daca nu e, vorba aia, din portocale? Ar trebui gandit pe tema asta si sa eliminam propagandele totalitare care nu ne permitem sa bem pepsi pentru ca strica dintii, dovedit fiind ca daca mananci prea uleios e bine sa bei pepsi cola coke sau cum ii mai zicem la lola cola adevarat pentru ca iti taie din uleiuri... Deci ar trebui recomandat pentru colesterol... Cum e dovedit? Incearca'l cu mintea deschisa...
Ajungem spre finalul postarii, incheind prin a spune ca trebuie sa fim foarte atenti cu coloana noastra vertebrala ca popor (offtopic, asta ar trebui sa ma faca si putin patriot) si sa numai acceptam ineptii de genul asta in medii si sa fim cat mai sinceri cu noi insiine... Ceva nu e bine, dar vaca va da tot lapte... Dar fiindca titlul zice si de deraieri trebuie sa spun si asta: nu fiti rai cu vacile, ca poate sunt saracutele bolnave de la fan artificial si o sa faceti cine stie ce stalacimita...

Vine vorba.... 'ierburi si clase'

Postarea asta va fi scurta cel mai probabil, pentru ca simt ca nu vreau sa ma intind cu filozofii despre care nu prea imi este comod sa scriu pe net... Fiecare are comoditatile sale... Poate peste unele voi reusi sa trec si sa scriu ceva elocvent... Speranta asta...
Ierburile sunt un lucru ce este printre noi. Stiintific se zice ca nici macar nu este posibil ca maimuta sa se dea jos din copac daca ierburile nu ar fi printre noi. Asta spune multe.
Ierburile sunt de multe feluri, de fapt trei mari categorii: ucigatoare, comestibile si halucinogene.
Fiecare dintre noi poate intelege ce vrea din ele. Eu le iau ca atare. In general nu mi'e frica sa consum nimic... Doar, de!, suntem in era consumatorismului... Ma rog, am vrea sa fim in ea, momentan suntem lipiti de capitalism... Dar asta este alta problema.
Ucigatoarele nu sunt pentru a fi consumate. Exista rare momente cand sunt folositoare. De exemplu: daca avem infectii si planta respectiva duce la moarte bacterile si/sau virusii... Da, o sa scriu asta: etnobotanicele fac parte din aceasta categorie de plante in cea mai mare masura. De ce zic asta? Simti ca mori direct de la ele... Daca nu ma crezi incearca, dar as prefera sa nu ai ocazia sa le incerci...
Exista ierburi halucinogene. Ma rog... Mie personal nu mi s'a intamplat sa halucinez de la ele, dar este vorba de canabis... Nu oricine trebuie sa il consume... Epilepticii, parkinsonistii, panicosii, schizofrenicii, psihoticii, alzheimeristii, canceristii... Cam atat daca nu am uitat ceva... De ce spun asta? Exista dovezi clare, majoritare, care arata ca in cazul acestor boli exista mari sanse ca sa fie ajutati de un consum stabil si corespunzator al plantei. Chiar faptul ca este halucinogena ajuta. Te face sa intri in contact cu simturi personale si sa iti ocolesti boala. Putine plante au efectul asta.
Trecem la ierburi comestibile. Si ele sunt. Le consumam. Asta e simplu de inteles.
Si uite ca voi scrie cam cat scriu de obicei pe 'vine vorba'...
Problema consumului este ca trebuie sa fim proportionati in ceea ce consumam. Nu este bine sa combinam ceva ce nu ne prieste, nu este bine sa ne axam orbi intr'o directie pe care nu o intelegem. De ce spun asta? De fapt ce am scris despre "iarba" este ca este un "medicament". Trebuie sa tinem cont ca nu este diferenta intre cuvantul "medicament" si "drog" in unele culturi... De fapt cam in toate se cam confunda... Nimeni nu te obliga sa folosesti medicamentul si drogul in mod normal... E doua 'palme' pentru aceeasi fapta, ca sa zic asa. Fiecare ar trebui sa poata sa isi aleaga medicina si sa nu fie fortat in a folosi neaparat vreo varianta...
Lucrurile asa mi se pare ca stau momentan... Trebuie sa fim foarte echilibrati.

Vine vorba.... 'extraterestrii si dumnezei'

Problema cu extraterestrii e ca ei exista: probabil.
Noi vrem sa ii descoperim. Sunt filme cu ei o gramada. Problema e urmatoarea: ei traiesc in acelasi timp cu noi, dar in alta dimensiune, deci, probabil, in alt timp. Ei ar fi trebuit sa traiasca sa dezvolte si metode de transport in timp.
Ma rog... Noi ii vedem, ei ne rapesc, ei au construit piramidele: sunt toate mituri ce umbla prin urbanitatea noastra... Credem noi... Ele apar si in ruralitatea noastra.
De fapt poti gasi un extraterestru in tine, exact cum se zice ca de fapt dumnezeu traieste in tine, si da, in tot. Asta e probabil o informatie ce ar da unele valori peste cap. Treaba este ca, constiinta noastra umbla in timp si spatiu. Cuantic: energia traieste oriunde si oricand. Noi suntem energie pura.
Avem tendinta sa spunem ca extraterestrii au fost in trecut zei ai nostrii. Eu tind sa cred ca daca am crede in asta, ar fi vorba sa crezi in ceea ce te misca si traieste in tine. In romaneste de ce avem organe, dar avem si organul de politie? Pentru ca, chiar si organele le poti considera ca si parti indivizibile din corp. Exact cum de fapt si noi ca oameni traim in totul. Suntem in reflexivitatea, si din ea, in golaciune, si din ea, in viu, si din el, in mort, si din el... Sunt multe poate de zis... Dar raman putine care conteaza...
Spre exemplu ar fi vorba si despre faptul ca ar trebui sa scriu ceva concluzional ceva din miturile urbane: Oamenii tind sa aibe uneori trairi supranaturale. Acestea sunt reflectii ale mintii asupra universului in care traiesc. Astfel la anumite influente ale hormonilor, in fapt, care dicteaza multe creierului, una dintre reactii ar fi distorsionarea realitatii. Atata timp cat esti cu picioarele pe pamant, nu exista extraterestrii, ei traiesc in mintea noastra si noi putem accepta sa ii acceptam sau sa nu ii acceptam.
Zeii sunt zei. Noi de fapt trebuie sa ne demonstram uneori ca este si altcineva care are grija de lumea asta. Atat timp cat ne demostram chestia asta, lucrurile stau foarte bine. Unii nu simt nevoia asta. Nu le este necesar. Si ei sunt susceptibili in a avea distorsionari ale realitatii... Ma rog, poate chiar si accidentele din care scapam sunt distorsionari ale realitatii, atata timp cat traim in reverie, bunatate si plinatate, recte utopie, doar ca (mai ales femeile vor sa demonstreze asta): de fapt nu vedem asta, nu ar trebui sa scapam, pentru ca ar trebui sa nu fie accidente acolo. Ma rog, paragraful asta e foarte filozofic, dar nu ma puteam abtine sa il scriu... E normal cumva sa avem filozofie atata timp cat vorbim despre zei... Hic... Parerea mea... Dar continuam cu paragraful: Nu trebuie sa fi un filozof sa intelegi ca exista cineva in spatele lucrurilor care se intampla in lume... Dar ce trebuie sa faci e sa intelegi ca trebuie sa iti 'limitezi' calitatea realitatii sa iti coincida nevoilor personale, si sa nu incerci sa faci abuz in vreo masura din faptul ca 'vezi' extraterestrii si zei.
Acum am schimbat paragraful desi nu era neaparat necesar, dar o sa continui cu o incheiere, si isi merita pozitia de drept: Unii vad si animale, altii vad si flacari, fiecare trebui sa ne luam din vorbele pe care le spunem, si trebuie sa unim ce luam in forta de care avem nevoia sa ne 'largim orizonturile'. Asta cred eu, si se zice ca binele invinge, asa ca: pe la mai bine! ne auzim cu alta ocazie.

Vine vorba.... 'ochi si altele'

Egiptenii credeau in zeul soare, ce era reprezentat in semne masonice, cum le zicem mai nou, si zeul acela se numea Rah... Dar acesta era cel mai mare zeu. Zeul care ii face defapt chiar si pe egipteni monoteisti. Acesta avea un prim copil zeu, prim creatie, dar in forta: Amun Rah. Acesta din urma era un fel de purtatorul celui de'al treilea ochi. Cel care avea al treilea ochi de altfel in corelatie directa cu soarele, miscarile lui, pericolele ce le ascunde noaptea... Si restul zeilor aveau ceva puteri, unele legate de ochi: cum era horus ca avea ochi de vultur.
Dar ne indepartam de subiectul ce vroiam sa il ating...
Acest Rah general era deci cel ce scrutiniza ca ochiul din cer totul. Mai nou se vorbeste despre fratele sau: Seth. Acesta traia peste desert. Culmea e ca acesta ar fi cumva fiul lui Rah, fratele lui Rah cel Mic. Asta e ce da wikipedia de recent. Nu stiu daca merita sa controlati.
De aici se trece la o poveste din popor: Rah ajunse la un imperiu in apogeu in Egipt. Acesta fu abordat de cel ce intuneca ochiul: Seth. Seth veni sa ii arate lui Rah cat de 'slab' este. Acesta il provoca pe Rah sa caute impreuna in lume marea constructie pe care la randul lui Seth o facu, cand incerca sa iasa altfel din desert: descoperii toate teritoriile ce pot fi denumite la peiorativ desert.
Pleca Rah cu Seth peste ape, munti, campii, dealuri si podisuri si gasira tot ce se gasea si in Egipt. Problema e ca Rah avea incredere in egipteni si isi luasera ochiul de pe ei.
Cand se intoarsera gasira un egipt in declin. Toata armonia arhitecturala care se produse sub sceptrul lui Rah deveni controlata de Isis, celalalt mare personaj din religia egipteana.
Seth cu Rah se imprietenira si fugira de Isis care de altfel era si sotia lui Rah. Si plecara prin insule mediteraneene (Sparta, Sicilia, etc) in drumul lor dictand o arhitectura noua in care sa se piarda Isis, cea ce ramanea pedepsita pentru declinul egiptean intr'un labirint, exact ca o nevasta de rege... Cand am scris continuari la filmul 'zeii egiptului' aici vroiam sa ajung... Dar succesul asta te duce cu capul in nori, ca sa zic asa... Revenind la subiect...
Ar mai fi de vorbit si in alte culturi despre ochi, dar multe sunt din aceeasi religie egipteana, cum ar fi cea cu ochiul turcesc... Dar simt ca am inclus si ochiul acela.
Ar mai fi unul despre care voi spune un nume si aproape sigur stiti ce poveste e: Sauron. El, arata si el ceva... Orcii, adica uratul din oameni, au de partea lor ochiul ce vede peste tot. Cei ce sunt frumosi ca sa zicem asa, s'au luptat sa iasa de sub cotropirea ochiului... Eu unul vad o legatura. Poate e vorba doar despre mine. Sa fiti iubiti.

Vine vorba.... 'sex si chestii'

Multe lucruri intra la subiecte tabu in ziua de azi. Nu ca ar fi fost tot timpul, dar asa e, fiecare societate bazata pe anumite reguli din sisteme de functionare ale cetateniei, ramanem sa ne alegem subiecte tabu, pe care lesne le aprobam cu totii.
Asta ca sa fac o intrare in subiect. Nu e mult de spus.
Noi ne inmultim, cum doamne doamne ne'a lasat sa procedam. Dar nu vorbim mult despre asta. Unii au o minte atat de 'bolnava', nu ca as categorisi'o asa, dar asa imi vine sa scriu, si eu nu scriu gandind mult in timp ce mi'o dau textual. Ei stiu sa vorbeasca legand multe idei sa zicem perverse intr'un discurs simplu si placut, incat foarte usor ajung sa discute despre asta. Nu pot sa zic nici ca ma incadrez, nici ca nu ma incadrez.
Daca am ajuns sa vorbesc despre mine... Mie imi place giflatia. Nu stiu daca voi cunoasteti chestia asta prea bine. E vorba de ce se intampla atunci cand ajungi sa fi in act si te simti bine. Multi zic ca e un mit... Multi altii... zic ca este ceva ce vine dinautrul obiectelor in uz care se produc la ambii gendrii, ca sa zic asa... La unii vine din procesul de productie brut, la celalalt din sistemul de productie net. Problema e ca trebuie sa fie ceea ce se cere, nu? Adica trebuie sa fie dansul ala obscur, pe care noi il scoatem din biserica ca sa ii obligam sa se duca intr'o camera in care sa se intample, ca mai apoi sa fie chestionatii in... pe mai oriunde...
De ce e scos din biserici? Asta e alta poveste, dar rumorile spun ca unii chiar nu sunt asa... Da, vorbim de curente noi, care trec in a fi deja la putere cumva, dar care sunt conduse de oameni ce incearca sa faca ceva rau din asta. Cam asta ar fi rumoarea cel putin.
Nu sunt multe alte chestii de spus... Sau ar fi?
Ar mai fi de exemplu una ce imi vine in minte: Ii place copilului cand parintii vorba aia: Nu se stie... Nu e obligat sa ii placa, nu e obligat sa nu ii placa... E o obligatie de acceptare, ce vine ca replica. Asta e poate un alt tabu: ce se intampla intr'o familie... Deci iesim din subiect...
Poate atat: mai e aia cu fortatu', cu diferentele de varsta, dar in alea nu ma bag... Ce treaba are unu cu alta sau una cu altu... E un adevar ce poate si nu poate fi bagat in seama, dar ar fi de vorbit... Nu e cazul sa spargem atatea tabuuri intr'un editorial...

Vine vorba.... 'daci si orase'

Vine vorba des de un popor. Se tot zice de daci, dar de fapt zicem noi de multi. Mayasi, incasi, oamenii pastelui, atlantida, anounaki, iluminati, masoni... Poate nu amintim de toti acuma, dar probabil va mai aprea in genul asta de fid ceva.
Ca nu am amintit de ei... Sumerieni. Ei erau un fel de popor despre care de fapt nu stim nimica. Avem de la ei un text pe care il interpretam. Ei erau ceva diferit poate caci ei vorbesc de paradis, eden, intr'un sens aparte. Dar toate se conleaga intre ele, daca stam sa ne gandim la cele mai sus amintite. Mayasii credeau intr'o segmentare progresiva pe fundal matematic pe care nu o putem descifra pentru ca gasim doar o functie geometrica care descrie o interpretare. Asa ne'am speriat cu secolul asta nou in care suntem, mileniul trei.
Uite ca trec anii si nu se intampla nimic. Dar daca punem religile la cap, nu descoperim un cifru? Nu se stie... Zicem si noi de una alta si putem crede ce vrem. Adevarul oricum e la mijloc, la fel cum se stie de minciuna ca are picioare scurte.
Dacii. Caci cumva mai mult de ei voi vorbi in acest post din ramadamul meu prelungit (nu am pretentia sa intelegeti asta). Despre ei tot gasim. Umbla vorba in targ ca ei sunt de fapt pe teritoriu de foarte mult timp. Ne tragem cumva, noi, cei de pe meleagurile timisoarei (ca sa fie mai punctual despre ce vorbesc) chiar si din traci cumva, pentru ca ei au fost imperiu pe vremea in care nu prea exista asa ceva. Nu se prea vorbeste despre ei, ii consideram barbari. Dar la urma urmei si celtii se considera asa, oarecum si galezii, dar toti privesc in civilizatia care exista in ei. E un compromis sa incepem sa vorbim despre ei cand stim putine, dar poate e vorba despre ca avem un vis.
Ei, dacii, sunt urmasii tracilor care s'au despartit in regiuni pe meleagurile ciclonului carpatic. Noi, timisorenii venim poate mai tarziu in vorba, dar asta nu inseamna ca nu stim de unde suntem sa zicem. E un conflict intern cand vorbesti despre subiectul asta. Vezi compromisul.
Urmasii daci ai tracilor au ajuns sa intre in conflict, si ei, dar exterior, cu dacii nostrii. Intamplarea face ca au ajuns sa se inteleaga si s'au unit intr'o anumita masura, si dacii au ajuns cu vizigotii si ostrogotii sa se conlege in poporul geto'dac. Asta ar veni ca si imperiul austro'ungar. Dar nu se putea vorbi inca despre un imperiu.
Sa detaliem putin despre ei. Dacii erau niste oameni care erau foarte eclectici in ale naturii. Se descurcau foarte bine in ea. Deveneau, poate, prin traditiile lor unul cu natura. Gotii, sa cum mai ii 'spurc' eu, 'oamenii de ghetou', erau foarte buni in a controla localitatea. Era o treaba foarte buna uniunea asta dintre goti si daci pentru ca ii facea sa fie o uniune simbiotica. Cumva asa gasim relicve vechi de sapte mii de ani cu sageti si arcuri de la poporul asta.
Si ei traiau bine. Aveau teritoriu bun, dar incercau terenul extern... epiderma... Si incercau sa se exteriorizeze probabil, nefiind gasiti de alte popoare o perioada...
Aici intervine povestea lui Zamolxe, sau cum se traduce din radacina probabil: Cel intelept. De ce? Za este o expresie ce indica ceva, iar molxe, probabil inseamna intelept.
De asta probabil gasim date despre el de acum cinci mii de ani. Se pot verifica anii si in emisiuni de pe internet, reluari de la tv, cum le mai zic, in care se precizeaza informatiile astea.
Scriu, ma repet, din informatii de la scoala, auzite pe strada, sau urmarite undeva, mai rar citite, caci nu avem doar basme despre stramosii nostrii.
Zamolxe asta face societatea "gheto'daca" sa fie un fel de replica hindusa din timpurile noastre care semnifica ca noi credeam intr'un rege al poporului care ne guverna uneori si isi lasa discipoli si scoala deschisa...
Dar se trece prin perioada asta repede. Probabil prin simpla intimidare/colaborare (daca puteti intelege paralela) geto'dacii s'au rasfirat putin, apoi s'au micsorat, apoi au mai facut ce au facut.
Ce? Au ajuns sa fie cunoscuti/reperati de romani si am ajuns sa fim atacati.
Nu ne'au cucerit mult. Vreo suta de ani. Timp in care mult au stat in banat si apoi au navalit si in dobrogea, dar fronturile lor nereusind sa inchida teritoriul dac, au fost nevoiti sa se retraga.
Geto'dacii au si deschis portile altor popoare. Asta le'a fost norocul, ca sa zicem asa.
Au ajuns din nou liberi. Dar... Schimbati. Numai credeau in Zamolxe. Au trecut la altceva. Probabil la un soi de barbaritate, caci nici in istorie nu aparem timp de vreo mie patru sute de ani.
In timpul asta se presupune in mod normal ca ne'am dezvoltat si mai mult folclorul, care abia acum intra in vorba, dar horele noastre si unele cantece vin exact din cele mai vechi timpuri.
Problema, daca se poate numi asa se refera la faptul ca, chiar cand reintram in istorie se spune despre noi ca am fost 'colonizati'. Adica ni s'au adus oameni din teritorii calabriene. Pentru cine nu stie, ei sunt italieni de langa sicilia. Asa am ajuns din nou in ochii lumii. Si asta si din cauza ca se presupune ca romanii au plecat si cu daci din teritoriile cucerite in prealabil.
Cand au venit romani in colonie, am inceput din nou un joc. Eram dezbinati, dar ne uneam, iar ne dezbinam.... Cam asa suna in istorie perioada aceea.
Aici intervine in capul meu un paradox, dar nu vom vorbi despre asta. Cert e ca foarte mult timp am fost condusi de voievozi si cele cele ca si romanii de 'cezar', nu, nu omul, asa se mai zice la imparat. Asta e greu de inteles in functionalitatea limbii italiene, dar iar sarim la alt subiect.
Am fost condusi de voievozi si am fost atacati. Strainii de fapt au inceput sa se obisnuiasca sa ne imparta tara dupa bunul plac. Ce era bine era ca nu reuseau sa ne fure totul.
Timisoara a avut mult de castigat din luptele astea, caci in general oranduiala capitalei banatului s'a facut si de catre straini, majoritatea plecand de buna voie... (nu ma intelegeti gresit... eu chiar sunt mandru ca sunt banatean de capitala... sper sa nu va obosesc cu treburi de genul asta)
Problema e ca ne apropiem de ce numim perioada contemporana.
A venit Romania Mare, si monarhia cum ii zicem noi, dar deja aparuse in lume si oranduiala dupa filozofie politica. Gen: comunism, democratie, etc...
Cineva in tara a urmat sa devina dictator. El a vrut sa inchida romania de straini si sa ne dezvoltam singuri. Clar asta nu ne pica bine in timisoara si acum ajungem in perioada noastra.
Suntem in problema. Numai exista ceva ce sa para bun in tara mare, dar se pare ca teritorile ce ne sunt destinate in istorie de altfel ne'au devenit caracteristice. Suntem toti din familia romanilor acum... Numai suntem daci... Romanii (nu se intelege fara diacritice, dar acum ma refer la italieni ) au evoluat, chiar si ei planuind impreuna cu franta, o tara in care in vest s'au grupat multi goti de ai nostrii, vor sa se imparta in regiuni...
Nu pot sa trag concluzii drastice, prefer sa va las sa va ganditi.