Si se facea ca erau munti. Si erau mari. Si plini de zapada. Himalaya se numeau. Undeva pe ei statea o familie. Sau mai multe. Colaborarile se faceau aventurand. Si familia aceea avea un copil. Bede se numea aceasta. Intalnise deja multe feluri de oameni: turisti, pelerini, oameni de stiinta, simpli negustori. Dar nu ii placea lui sa stea doar pe munte. Dupa cum auzise lumea ii oferea varietati felurite. Si a crescut mare. Si pe acolo nu avea femeie. Si a plecat.
Incet, incet, a ajuns la marea caspica, asta dupa ce facuse un tur bun al muntilor ce il gazduisera. Invatase respectul pentru animale al triburilor vecine. lucrase cu capre, cu lame, ba intalnise chiar si tigri si elefanti in circuitul in care se avanturase. Dar, hotari sa o ia spre vest.
La marea caspica intalni niste oameni, dar acestia nu vroiau sa il ajute pe degeaba, el vroia sa treaca apa. Se hotari sa le joace jocul si incepu sa ii ajute cu una alta, pana ce se iveste ocazia de a trece apa in siguranta. Deprinse si abilitati de constructie, si abilitati de pescar... Departe de activitatile cu care se putea deprinde pe munte.
El credea ca fusese dorinta zeilor de al plasa in singuratatea de pe munte, dar si ca acestia vor sa il ajute daca e hotarat sa cunoasca mai mult. Incepuse sa se apropie si de cultura popoarelor prin care trecea. Pe langa marea caspica ajunsese la oameni biblici, dar si koranici, si incerca sa se inteleaga cu toti, desi a lui cultura era mult mai diferita decat cea a celor ce ii intalnise.
Dupa ce trecura cateva luni si lucrase in localitatea aceea de cateva luni, reparand case, chiar si cea in care locuia, impinse putin vorba si se facu vazut pe vapor inspre vest.
Incet, incet, intelese ca biblicii au oras de comanda, unde el era atras sa mearge sa inteleaga mai mult, el, care era un om pasnic, care incerca sa atenueze conflicte, si sa isi inteleaga generul opus cat mai bine, desi tinand intelegere si pentru cei de acelasi gener cu el.
Trecuse marea. Se inhaitase cu cativa sa mearga spre cealalta mare, marea neagra. Inca nu stia ce mari il asteapta sau ce culturi, dar se simtea bine, aveau animale de companie, puteau sa isi faca veacul pe unde mergeau, si da, pe unde erau primiti, astfel toata aventura parea sa mearga bine.
La marea 'noua', cea neagra, uni se hotarara sa mearga mai departe pe mare, sa incerce poate si africa, dar Bede se hotari ca e inca prea devreme pentru el sa se desparta de climatul in care se simtea el prielnic, si astfel hotari sa o ia pe jos, deasupra marii.
Planurile sale se rezolvau, incet. Se zbatea putin sa calmeze pe unii si pe altii, de votca si de dragoste, de saracie si bogatie, ajunsese un calator cunoscut, bun pentru taramul care il strabate.
Ajunse la vest de mare. era in romania. Oamenii il priveau intrebator, dar se multumeau ca e un om descurcaret. In delta oamenii vorbeau despre pesti, pasari si orase care sunt mai dezvoltate decat ei. Astfel afla ca un oras capitala e destul de aproape si ajunse in Bucuresti. Acolo se simtea ciudat. Oras aglomerat, mare, plin de agitatie. Intelesese ca acest oras are un conflict mutual cu un alt oras, Timisoara. Si dupa ce isi culese un calup de informatii, pornise spre Timisoara.
A ajuns la o intitutie educationala. Aici copiii erau lasati foarte liberi. Ei isi gaseau perechi in functie de comentarile ce le aveau cu profesorii, faceau sport de buna voie, sau contruiau cate ceva de capul lor, dansau; nu intelegea Bede ce putea sa fie conflictual cu un asemenea stil de viata.
Copii erau impartiti pe grupuri si aveau lideri. Se hotari sa vorbeasca cu unul dintre ei. Acesta intalnise negociatori de toate felurile, sportivi diversi, si tot felul de specialisti. Dar pe cat era de divers, ei se impotmoleau vorbind despre religie si muzica. Acolo se gaseau si diferentele intre orasele aceastea doua. Bucurestenii nu isi gaseau muzicienii educati, timisorenii cautau sa isi aiba cantaretii educati. In primul oras, erau interlopi si politicieni implicati in industria muzicala. In al doilea, se ocupau profesorii si oameni de urbie. Primul oras se gasea in ortodoxism convins si aveau cateva culturi diferite prin el, cum ar fi tigani sau rusi, pe cand in al doilea oamenii mai aveau parte si de evrei, nemti, italieni, si trecusera chiar si prin catolicism spre reformati.
Atunci Bede a ajuns sa inteleaga si treaba cu religile continentului pe care acum se afla; si hotari sa porneasca spre vatican, influentat fiind si de copilul cu care vorbise si caruia ajunsese sa i se confeseze despre dorinta lui in a avea o femeie, la care i se promisese ajutor.
Pleca spre italia. A ajuns acolo. Aglomerat, dar in smerenie. Competitiv, dar nu in exces.
La locul faptei el explica ca a ajuns sa cunoasca mai multe limbi; este un pacifist convins; traieste viata in numele domnului si nu este un pacatos. Acestia i'au propus sa se inscrie inspre manastirea acestora, vaticanul, si s'a inscris. Ba chiar mai mult, s'a inscris in lupta pentru a deveni papa, fapt ce insemna ca nu are sa se opreasca din a face munca lui benevola.
Nu era convins de reusita lui si astfel s'a intors in romania, la copilul cu care se intelegea. L'a ajutat pe acesta sa inteleaga ca nu e nevoie sa se agate de o figura pe care o iubeste, ci sa incerce sa se agate de o figura care s'ar agata la randu'i de el. Copilul a incercat de asemenea sa isi respecte promisiunea si sa il ajute si pe Bede in a'si gasi o pereche sau o solutie in care sa fie fericit, dar distanta de divin a majoritatii de acolo il facu pe Bede sa plece. S'a hotarit sa viziteze germania si polonia despre care auzise ca o luasera pe o directie diferita cu arhitectura bisericeasca. Se hotari sa incerce sa vada si alpii, cei mai asemanatori cu munti din care provenea pe continentul pe care se afla. Se hotari si le facu.
Tinea foarte atent corespondenta cu biserica sfantul petru din vatican. Dorea deja sa ajunga acolo. Dorea sa afle tainele pe care aceia le tin pentru ei si sa incerce sa le foloseasca pentru a mai atenua din conflictele oamenilor care pe cat ii considera de diferiti, pe atat ii aducea in aceeasi oala metaforica.
Si trecura anii. Un papa muri, si se ajunse la voturile cardinalilor pentru a se decide unul nou.
Pe baza dorintei de apropiere fata de muzicieni si pe baza dorintei de a 'unifica', cu ghilimelele de rigoare o credinta ce parea intr'u mare masura comuna, acestia decisera. Papa Bede urma sa fie noul carmuitor al vaticanului cat il va lasa bunul d'zeu.
Incet, incet, a ajuns la marea caspica, asta dupa ce facuse un tur bun al muntilor ce il gazduisera. Invatase respectul pentru animale al triburilor vecine. lucrase cu capre, cu lame, ba intalnise chiar si tigri si elefanti in circuitul in care se avanturase. Dar, hotari sa o ia spre vest.
La marea caspica intalni niste oameni, dar acestia nu vroiau sa il ajute pe degeaba, el vroia sa treaca apa. Se hotari sa le joace jocul si incepu sa ii ajute cu una alta, pana ce se iveste ocazia de a trece apa in siguranta. Deprinse si abilitati de constructie, si abilitati de pescar... Departe de activitatile cu care se putea deprinde pe munte.
El credea ca fusese dorinta zeilor de al plasa in singuratatea de pe munte, dar si ca acestia vor sa il ajute daca e hotarat sa cunoasca mai mult. Incepuse sa se apropie si de cultura popoarelor prin care trecea. Pe langa marea caspica ajunsese la oameni biblici, dar si koranici, si incerca sa se inteleaga cu toti, desi a lui cultura era mult mai diferita decat cea a celor ce ii intalnise.
Dupa ce trecura cateva luni si lucrase in localitatea aceea de cateva luni, reparand case, chiar si cea in care locuia, impinse putin vorba si se facu vazut pe vapor inspre vest.
Incet, incet, intelese ca biblicii au oras de comanda, unde el era atras sa mearge sa inteleaga mai mult, el, care era un om pasnic, care incerca sa atenueze conflicte, si sa isi inteleaga generul opus cat mai bine, desi tinand intelegere si pentru cei de acelasi gener cu el.
Trecuse marea. Se inhaitase cu cativa sa mearga spre cealalta mare, marea neagra. Inca nu stia ce mari il asteapta sau ce culturi, dar se simtea bine, aveau animale de companie, puteau sa isi faca veacul pe unde mergeau, si da, pe unde erau primiti, astfel toata aventura parea sa mearga bine.
La marea 'noua', cea neagra, uni se hotarara sa mearga mai departe pe mare, sa incerce poate si africa, dar Bede se hotari ca e inca prea devreme pentru el sa se desparta de climatul in care se simtea el prielnic, si astfel hotari sa o ia pe jos, deasupra marii.
Planurile sale se rezolvau, incet. Se zbatea putin sa calmeze pe unii si pe altii, de votca si de dragoste, de saracie si bogatie, ajunsese un calator cunoscut, bun pentru taramul care il strabate.
Ajunse la vest de mare. era in romania. Oamenii il priveau intrebator, dar se multumeau ca e un om descurcaret. In delta oamenii vorbeau despre pesti, pasari si orase care sunt mai dezvoltate decat ei. Astfel afla ca un oras capitala e destul de aproape si ajunse in Bucuresti. Acolo se simtea ciudat. Oras aglomerat, mare, plin de agitatie. Intelesese ca acest oras are un conflict mutual cu un alt oras, Timisoara. Si dupa ce isi culese un calup de informatii, pornise spre Timisoara.
A ajuns la o intitutie educationala. Aici copiii erau lasati foarte liberi. Ei isi gaseau perechi in functie de comentarile ce le aveau cu profesorii, faceau sport de buna voie, sau contruiau cate ceva de capul lor, dansau; nu intelegea Bede ce putea sa fie conflictual cu un asemenea stil de viata.
Copii erau impartiti pe grupuri si aveau lideri. Se hotari sa vorbeasca cu unul dintre ei. Acesta intalnise negociatori de toate felurile, sportivi diversi, si tot felul de specialisti. Dar pe cat era de divers, ei se impotmoleau vorbind despre religie si muzica. Acolo se gaseau si diferentele intre orasele aceastea doua. Bucurestenii nu isi gaseau muzicienii educati, timisorenii cautau sa isi aiba cantaretii educati. In primul oras, erau interlopi si politicieni implicati in industria muzicala. In al doilea, se ocupau profesorii si oameni de urbie. Primul oras se gasea in ortodoxism convins si aveau cateva culturi diferite prin el, cum ar fi tigani sau rusi, pe cand in al doilea oamenii mai aveau parte si de evrei, nemti, italieni, si trecusera chiar si prin catolicism spre reformati.
Atunci Bede a ajuns sa inteleaga si treaba cu religile continentului pe care acum se afla; si hotari sa porneasca spre vatican, influentat fiind si de copilul cu care vorbise si caruia ajunsese sa i se confeseze despre dorinta lui in a avea o femeie, la care i se promisese ajutor.
Pleca spre italia. A ajuns acolo. Aglomerat, dar in smerenie. Competitiv, dar nu in exces.
La locul faptei el explica ca a ajuns sa cunoasca mai multe limbi; este un pacifist convins; traieste viata in numele domnului si nu este un pacatos. Acestia i'au propus sa se inscrie inspre manastirea acestora, vaticanul, si s'a inscris. Ba chiar mai mult, s'a inscris in lupta pentru a deveni papa, fapt ce insemna ca nu are sa se opreasca din a face munca lui benevola.
Nu era convins de reusita lui si astfel s'a intors in romania, la copilul cu care se intelegea. L'a ajutat pe acesta sa inteleaga ca nu e nevoie sa se agate de o figura pe care o iubeste, ci sa incerce sa se agate de o figura care s'ar agata la randu'i de el. Copilul a incercat de asemenea sa isi respecte promisiunea si sa il ajute si pe Bede in a'si gasi o pereche sau o solutie in care sa fie fericit, dar distanta de divin a majoritatii de acolo il facu pe Bede sa plece. S'a hotarit sa viziteze germania si polonia despre care auzise ca o luasera pe o directie diferita cu arhitectura bisericeasca. Se hotari sa incerce sa vada si alpii, cei mai asemanatori cu munti din care provenea pe continentul pe care se afla. Se hotari si le facu.
Tinea foarte atent corespondenta cu biserica sfantul petru din vatican. Dorea deja sa ajunga acolo. Dorea sa afle tainele pe care aceia le tin pentru ei si sa incerce sa le foloseasca pentru a mai atenua din conflictele oamenilor care pe cat ii considera de diferiti, pe atat ii aducea in aceeasi oala metaforica.
Si trecura anii. Un papa muri, si se ajunse la voturile cardinalilor pentru a se decide unul nou.
Pe baza dorintei de apropiere fata de muzicieni si pe baza dorintei de a 'unifica', cu ghilimelele de rigoare o credinta ce parea intr'u mare masura comuna, acestia decisera. Papa Bede urma sa fie noul carmuitor al vaticanului cat il va lasa bunul d'zeu.
No comments:
Post a Comment