...rymes multiplyin continuously... to be continued... 2

...'iarba asta'imi cere deja liniste, imi spune 'vomita tot' sa zic 'uite ca pot, scriu o carte, nu ma'ngrop, istoria e veche, are potop, da, uite ce scot, uite ce dop, avem si noi ce zice, nu ma lua la bice, sunt nebun si'mi place, dar tu nu'mi dai pace, vrei sa dorm cazand, nu ma vezi plangand, nici numai stiu, lacrimile le am intr'un pliu, uite de aia scriu, imi curg cand va aud buni, in rest sunteti nebuni de vapt voi, las ca va pun pe foi pana va fac roi''...
'...'tigara nu e c'am gasit?' uite boss imi pari mahnit, te mai las pe tine sef... de curios te am si'n def. esti aici ca sunt eu eu, si ma rog la d'zeu. esti tu tare, esti tu mare, dar te iau eu in picioare, si de treci pe a mea zare te mai duc si c'o cantare. nu fi omul debordat, ramai ala rafinat. te ucid si noaprea'n somn, dar in zi imi pari un domn.'
'..."kill 'em wiv da vibes"... u seem to say dis when it get'(s) "deadly"... maybe you don't feel da rise... you don't get da lies... u doen to ur thies... u down wiv dispise... u been dere, done heavly... u roam wiv da deadly... u follow ur mollow but down to da gallow... i'm not feelin hollow... i am ur hollow...'
..."niente... che ne vene vene, che non veno vado"...
 ..."senza amore frece"...
..."mama mi'a zis sa nu'mi vand pielea pentru bani... ...ce vina am eu ca m'ai facut artist?"...
..."da cica'l stie pe gorilla, acu ma cauta prin c3ntru"...
..."sunt baiat din popor, vorbesc din topor, lumea ma place"...
..."il mio stil e ghetto chick"...
..."nu'i vrajeala frumoasa zic totul pe fata sunt porc"...
..."muzica exista dar sta in avanposturi"...
'io no sento la paura, io o fumo, uio la frida su trace da voce, se lascia un armura. no tengo niente quando vuoi abraciare... questa merda se tieni'a lasciare. mio modo se vede su mondo, generazzioni utiliza il podo per trasare mio vuoto...'
...'u can be aforic, but u ain't a heforic, in da paint of da horus, u ain't a illoric, i am deforic, congloric, and i ryme like da storic, u ain't blabin, ur trollic, but in faint ur demonic, i am feelin hedonic, but biblonic, i glory like da worry u have is not sodomic, but i accept it, i respect it, like o ga i swonder, in life i do wonder, is my ryme just a diss or am i takin a piss?'...
...'daca citesti abidox, poate esti ca pe cox,, dar poti sa vezi un dox, atunci cand treci din cox, in planta buna si frumoasa, care sta si'ncet in casa si te scoate pe terasa la un glont ce era plasa si te trece de probleme in neguri ce tin de treme, nu te las nici eu la greu daca crezi in d'zeu, ca te'ajuta si te'ndoie, nu o faci nici tu pe oaie si gasesti sapun in baie'...
 ti lascia su interno, che vale solo dentro, ma resti come'l centro, uguale pluiva nero, no sta nesuno vero, uguale piova bianche ce glacio su il flanche... te zbati su un giro, ma facis tagliata, che trovi'una stronzata che lascia su la plata un spiro sentimenti che ti da a un cementi... ti crac'anche li denti, in tutto tu le senti ma, mbo, chi lascia, spaca, amore soto manca, n'existi su le tiri, n'existi su le viri, ma ridi quando poi, in resto stai com vuoi... 
"si'am zis: uite ca nu. poate citeam, da' ma crezi tu ca nu. poate uit, dar poate vorbeam s'atunci ai luat rima ca bam... dar frate, eu nu citesc in koran. si frate cunosc religia ca am... dar tu nu rulezi dupa hram... tu derulezi ca'i un gram... eu tot iti spun ca eu am, dar tu nu'ntelegi ca'i haram. drogati vad, le explic... ca fericirea vine din plic... dar frate'i plic ca nu'i sac... tu tot te'nvarti dupa mac... si nu uita ca sunt dac... cunosc ciuperci daca fac... nu uita ca nu'i sac... da'ti doar decent si nu'n cap... ca nu'ti zic daca crap... eu doar cant, stau pe rap."
...stiu un oras ce traieste pe rap, nu baga hip hop, traieste din trac, nu vreau sa cant, nu vreau sa ma'nervez, dar caut sa ma'narmez, nu dau rime pe loc, le iau si ti le pun pe toc, traiesc din sticla cea cu dop, daca n'are e pahar, oricum sunt un bisnitar, mandrept spre mandru tar. va zic ce fac, va zic ca tac, orice cuvant scot v'atac, nu vreau sa ma complac, am un singur ac, dar cu el imi fac tatu, ca asta spui chiar tu, dar soare inca pushca'n pele, mai iau si nishte'andrele, imi pun in cap si rasta, cu asta basta, namaste, iti zic si tu zici ce, dar iti dau cu bona sera. Sa va traiasca Vera...
dio ti prega, non lo voglio nel le frega, non sapere che e bene, ma vuoi resti su le trene, convinciamo con mio frene, no lo vogl imper caduto, non li vuo omini scuto, resto siempre si caduto, tu le vedi nel le scruto, siempre che tu dici fa, et me bala come ma. non lo so perche le scrivo, deja rap e tra tardivo...
am liric verbal un stil special, tu stai sa asculti, dar mori p'instrumental, noi astia culti, am uitat de mozzard, dar daca nu stii si el canta din bard, nu ai cum sa fi special daca canti realitatea, de'aia hoti sar, ca ni dam de'a gata, dar nu putem concepe ceva ce nu incepe, o schimbare'n bine, de care se vrea in multime. voi v'ati blocat in casa, ce jocuri cu mingea? ca nu miscati nici bobul, dar ne sariti la gat la fel cum sare robul... sa primiti de la noi, ca aveti instrumentale, dar muzica asta cata din noi, voi visati la fale...
daca sunt chiar un breaz ma gasesti in extaz pe o insula pustie, poate cu vreo mie... vazand marea albastra care e sihastra si'un vulcan cu zel, urla un catel, totul e plapand, nu e nimic sfant, dar iti spun pe cuvant, cand esti in sistem te simti cam in tandem cu tot ce te'nconjori, te'apasa cy fiori si in sisteme blande, te lasa cu blande, dar le ti ca iti trec, si uite cum petrec fara munca fara bani, incercand sa fiu artist, undeva cu gaze de sist si sa stau eu in fundal caci imi vine cu hamal si ma uit chiar dintr'o parte ca seamana cu'o carte care iti da in parte parte din parte pana'n parte ai o carte. now... maybe it's not a date, but it sounds like a plate. =)))
everythin i wanna know it's here on the flo... i keep in mind a shuttin do, but how is it i know... so i wil go and ask of course, cuz simply i'm a horse... i neber done it much, you kno, so find a way... to let it go...
meme mon reve sont prefabrique, en fait je le controle, je plait pourquoi je me perdre pas, je me perdre just si je veut... l'imagination comune faut faire la pass sur terre pour me fait priere. est un maladie, je suis malade et je contamine, ma suis contamine, je reste en garde mais pour moment la drogue entre pour me domine... j'ai mon drogue, merci beacoup, mon tete te dire, je suis un foux. je reste est coul couleur sur brace... que moi je faire, vais tout en face. pas ronde, just droite, pour droite je veut... spirale passe pas pour moi jigote... la droite des homme mettre en face... just droite je croix que fait enface...
ma cite a craque, j'ai vue revolution, ma cite s'embarque, nous voulon pas de la bulo, nous a venu per faire soleil come la texte qui me guide dite, nous veut de faire le clei pour metre la dicton, nous fait de la sufit, pouquoi nous some come home, laise toi la force que reve decide la formol, pourquoi en fin nous couche, alor prese la buton. vas'y
suis pas pegas, suis un dragon, je plait beaucoup la teleton, je pas degas, suis un plancton, la grande bleu me fait couron, je reste comeme un avatar, ma bleu just yeux, suis su tartar, je plait beacoup je vue infern, je reste un peu sur le carene, la paradis, reste pas dit, nous some meme la, ma peu perdue, reste la crew con nous comeme, nous plait beaucoup la lui qui vien. jahllah.
je case de la eau quand je vien, je case toit la peau, tout insieme, je laise de la fleur de soleil, me tatoo con ink de la clei, je laise la rab a maison, ma frere la maison e halel, peut etre j'me declar un mason, ma j'vais sur la bal d'elle. en fait tout la bal coul con de balle pur, pour cette je m'en vais sur la court, en fait nous ne laise de la pur, demain nous ne trouve anti dure...
une lettre dedication, je laisse en vait un soutien, pas pour de famme, ma pour de cite, laisse la masque fait plus, je vais pour damme a fin de monde, ma leur me laisse porqui je laisse aussi dans temps... je vais a boit du front, je laisse un p'tite deconte... on vais, nous fait tout... rap parce que la rap t'aproche de jah, deja suis fatigue, te laisse, nous n'laisse aussi tout temps... en fin n'ecoute la musique, et mettre vite la trique...
...io non vuo tuo ragazza, ma io asumo... una verita che s'e trova nel la fumo... lei vore nesuno, sempre vole quand asumo... la trova d'amore e che's'vuo, per questo io no lo impauro perche e seguito... di me, di te e anche sua famiglia... per questa io quand vole lo chiama sensi miglia... puoi credere di altri, no sono solo me... anche salmo s'e perdona quando parla sempre che... lui fuma sua mama, o dico sempre io, ma io fumo di me... che cazzo che respiro... per questa dificile di trova una dama che non e una stronzza, perdone anche'a dio... mia famiglia bugia com' siamo anche io, s'e non ti trova qui, perdona, non bugio, la vita non simpla, ma non complico niente, quand voli anche te, vola anche agente... suo solo su la mondo, c'e am trovato steso, su giro io mi rendo perche non trovo compleso... vero, solo su il todo, per questa suceso, che trovi anche voi, quando trovi c'e e smeso... bariera c'e esista, ma paura sempre non, o paura c'e esista, e bariera sempre non... vai, c'e trovato esempio, alora abiamo tiempo... io non lo mangia sempre, ma solo quando vuoi, neanche tu fai questo, aceto es tu puo... e per finire bene te dico ancbe questo, vanculo la muzica, vanculo anche'a te, vanculo'a questo dio che vuo solo da me... perche biasfemo questo... trova su situazzione... soy pazzo, non lavoro e mi droga con la merda... la vita cozi grande te dico anche sucinta. vanculo. bai.

a deto papa del aurora... me deto lui che boreale... su vaporeto, su la prora... e vero che tuto uguale... rischiamo da face cazzare... la vita se prova normale... su un novita, restera, la bene che face pieta... su bene faciamo amore... su male, amore ne face... e vero una trace... righe de la brace... brazze chi ne prende'n guai... brace che non cerco mai... avevo forzza de me tieno... ma non avo brazze che mi spinge su le guai... en fine brace ne tiene, brazze ne spinge... brace ne spinge, brazze ne tiene... cazze ne fa, cazze che va, cazze che dano paura ha fuma... la frida de md ne spinge'n eme'a... lsd se prova forte, ma la coca che ne da... ba... sera buna de la note, prova noche che ne'anda... bra. la boreale viene, va...
anche dio cerca il spirito santo... anche dio s'e fa cercare in tanto... anche la muzica cerca un dio emplanto... anche la note ne fa disturbare ver' santo... anche la spirito ne fa balare a blanto... l'anima ne disturba la vita, la vita disturba la pianto... il vento ne fa cercare tradita misione de ne trova sparita... anima santo s'e cerca su plita... ma plita a fuoco s'e fa super caldo. la caldo ne fa sentire il frigo... su caldo tanto chiachere sono fato con stringo... la brazze aperte ne fa in genere diverso... ma brace da bugia da bacio al mento...
o'ver'doze s'e fa provare dentro te. te fa tra le le stele sentite, non ascoltiamo la mimoze. faciamo la bene de la site. alora ne faciamo mite. non e indicato a'l genere. sono coze ci's puo perdere. lasciamo con brazze'aperti. brace. bra. sia. dio. bim bom ba.
Morti lor de hoti... Nu, nu v'am ales... Conduceti sters... Nu ne pasa tare cum o faceti ca vine si ziua 'oare' care cu multa culoare o sa va ia lumea de sub picioare. Tare? Nu, nu e o duma tare, e chiar 'oare' si nu uitati: cine rade la urma rade mai tare. Poti!

treaba merge daca simti cu fierea si mierea ce atinge momente de lupta curata, lovita, curata si pusa in linii cu jivinii dar si lucruri frumoase, spuse pe sireaguri ce rup si vremea pentru a ajunge in capacitatea de a impunge fara a distruge, traind in fratii si fratie, calitate de bacanie, masa corecta trebuie sa existe intre sabii mobile care mai muta cate un scaun sa fie cu realul in fata, o grupare mare, hoata, dar cu grupuri si altce´uri ce o tin pe mar´ hotar, caci altfel oricata e cariera, nu e prea bine venit...

your higness is record to tell, the not knowing the parnormal in normal belief with drugs wraped up in follow asighth... rumbling sometimes I know it, but the loving motif is something to zombie around or just offer to few, cause proof died but not him only, we´re ultras on streets on flowing mowning you know as a mob. filthy routine of downing, but not, cause she does it and you know it but filth rounds only to family stack. we´re flocking, or them when they love them so much, I guess even Haillie asks now from time to time to gat last, but noone concieves and no one defiles laughter. the joker just springs, we roll and bethwiev, and load out more on special detention. nothing follows, gosh, god, or allah. frust kids that alone leave, just live and frown weat. nothing fulfills more than being honest, we not roll, and not drool, but we spit when we speak, and conceive, loghernowghts filth golums and weap, cause defeat commes in round, in cosmos house weap, not causing around from howling your weal. so you got it, your payed, you´re not lone, you ust talk. now I do it, I dream of whemp places to frock. oh sorry you know, I spit taste and say fuck but obnockshious defeat comes not and you joke more a lot. never know, never treat, never, always defeat, but chance to glow are just there. that unites us, the ground, so mosh pit we weary, but just sptreack to choom mearly, and have all towns on blood and listen to peary. man...

I´m still thinking of Stan dawg... he killed a car in the sewer, too, cause the woman... maybe she was worthy... Stan got out, you know...He is now a bilionaire... He got to be apreeciated too... after the gift of the gods he sayed he will follow all your tracks and get the utograph to you. cause he is now the man that made you... eminem did much, but without killing the crew, like the problem of proof... I divagate, but we´re sorry for you... you live in danger like us... most bitches listen to bitches, no matter they have a dick... and the bastard just retards... they can´t grasp friendship.. but hey, neither can we. spitting the hoover like the damm in manouver, hitting vancouver after welington bay... yey... nasty popins over there if you wanna hit dre... just take him to a ride and destiny way, you get out of the car, the skull cracked a bit, but alone in the sesert of nature with no zombies to hit... still... dre will be out of the game then because the car that was hit, and no one to call for you broke your damn phone, hacked by Stan you guessed right, now the flock is upon. migth I dwell in the linguer that we love to just hate. i don´t know, but sounds real. here´s a hit that I made.

...rymes multiplyin continuously... to be continued...

...'iarba asta'imi cere deja liniste, imi spune 'vomita tot' sa zic 'uite ca pot, scriu o carte, nu ma'ngrop, istoria e veche, are potop, da, uite ce scot, uite ce dop, avem si noi ce zice, nu ma lua la bice, sunt nebun si'mi place, dar tu nu'mi dai pace, vrei sa dorm cazand, nu ma vezi plangand, nici numai stiu, lacrimile le am intr'un pliu, uite de aia scriu, imi curg cand va aud buni, in rest sunteti nebuni de vapt voi, las ca va pun pe foi pana va fac roi''...
'...'tigara nu e c'am gasit?' uite boss imi pari mahnit, te mai las pe tine sef... de curios te am si'n def. esti aici ca sunt eu eu, si ma rog la d'zeu. esti tu tare, esti tu mare, dar te iau eu in picioare, si de treci pe a mea zare te mai duc si c'o cantare. nu fi omul debordat, ramai ala rafinat. te ucid si noaprea'n somn, dar in zi imi pari un domn.'
'..."kill 'em wiv da vibes"... u seem to say dis when it get'(s) "deadly"... maybe you don't feel da rise... you don't get da lies... u doen to ur thies... u down wiv dispise... u been dere, done heavly... u roam wiv da deadly... u follow ur mollow but down to da gallow... i'm not feelin hollow... i am ur hollow...'
..."nirnte, che ne vene vene, che non veno vado"...
 ..."senza amore frece"...
..."mama mi'a zis sa nu'mi vand pielea pentru bani... ...ce vina am eu ca m'ai facut artist?"...
..."da cica'l stie pe gorilla, acu ma cauta prin c3ntru"...
..."sunt baiat din popor, vorbesc din topor, lumea ma place"...
..."il mio stil e ghetto chick"...
..."nu'i vrajeala frumoasa zic totul pe fata sunt porc"...
..."muzica exista dar sta in avanposturi"...
'io no sento la paura, io o fumo, uio la frida su trace da voce, se lascia un armura. no tengo niente quando vuoi abraciare... questa merda se tieni'a lasciare. mio modo se vede su mondo, generazzioni utiliza il podo per trasare mio vuoto...'
...'u can be aforic, but u ain't a heforic, in da paint of da horus, u ain't a illoric, i am deforic, congloric, and i ryme like da storic, u ain't blabin, ur trollic, but in faint ur demonic, i am feelin hedonic, but biblonic, i glory like da worry u have is not sodomic, but i accept it, i respect it, like o ga i swonder, in life i do wonder, is my ryme just a diss or am i takin a piss?'...
...'daca citesti abidox, poate esti ca pe cox,, dar poti sa vezi un dox, atunci cand treci din cox, in planta buna si frumoasa, care sta si'ncet in casa si te scoate pe terasa la un glont ce era plasa si te trece de probleme in neguri ce tin de treme, nu te las nici eu la greu daca crezi in d'zeu, ca te'ajuta si te'ndoie, nu o faci nici tu pe oaie si gasesti sapun in baie'...
 ti lascia su interno, che vale solo dentro, ma resti come'l centro, uguale pluiva nero, no sta nesuno vero, uguale piova bianche ce glacio su il flanche... te zbati su un giro, ma facis tagliata, che trovi'una stronzata che lascia su la plata un spiro sentimenti che ti da a un cementi... ti crac'anche li denti, in tutto tu le senti ma, mbo, chi lascia, spaca, amore soto manca, n'existi su le tiri, n'existi su le viri, ma ridi quando poi, in resto stai com vuoi... 
si asta spune multe... ce poti sa ceri unei persoane culte? sa iubeasca pe toti, sa iubeasca pe multe... el nu se supara si'i pasa... e un fel de om, are'o clasa... poate o are si pe aia'a mea... sunt cresut ca pe strada, si m'a crescut muzica... deja ma supar pe multi, ba chiar ii urasc... incep sa aiba legi prin care busesc, orice element bun din asta cultura... nu le mai gasesc scuze, e clar ca nu'ndura... decat cu o minte inchisa, o discutie deschisa... sa fim mai putini, mai prosti, sa'nvrajbim... pe unii ne tin deoparte, pe unii departe, si oricat am vrea, cum scrie in carte, ne apropiem de sfarsit, in care ei intra, cam la orice masa, in mana c'o chinta...
he wasn't a good guard... he should've get a good bard... and whenever his mind start movin... he should've use the bard while groovin... cuz the groove is all you got, in this free society of not... you feel in it beein so free but you are runnin in a clust society of spree... everybody runs around hidin through various frames, of good people that run through the games... they keep with chains anybody that is deeper, anybody so they don't feel weaker... they sit around in fact, that's all, and they yell control without havin it... i'm out, was just making a skit, but i got to spread wisdom on beat... jah love.
sono dja stanco... 
non colo su le flanco...
dico tuto da solo... 
rimango un pezzo bemolo...
non si dica mai de fighe...
tuto dico che son squile...
non rimana niente fra...
tuto vogli se ditra...
cambio solo...
ma non so...
siamo tuti vbemoli su la mostra de can be?
io rimango che viene...
siamo bene?
faciamo trene?
disciamo a convene?
chi le zaci?
solo dio l'abraci
senzazzioni?
pulmoni
cazzo li braci...
rimani visagi...
suli disagi...
egh zaci...
maci...
poi erba...
poi verbi...
poi serbi...
poi acervbi convergi di soto convengi
marizzia di tombola di marca
ti lasci barca....
abiamo di tuto...
ma vogliamo di bruto....
lascaimo su bene catrene che'n'scene se'n'fine divine baliari di bene?
che bene?
s'e tuto su flina
disciamo che'n'barca
lasciamo mi splina...
sulo uzo il arca! 

Ihn egipteanha.. Ia.. Bag? Amoon ra amoon ha zamor vaaaaaaa... Imhotep mon huot di sa miet ca lu me aaaaaaaa... No tet ka ma ra, ta... Jaliu di molven garus ma vien de la isis a hieta a miersa malus ke po temp pren ven ba da bus......... Dwe swe mej la muj pitiu da la chiu. Tagl majun guv ron da la mamuci ka. 😅 Julvie na öa piot que no la puf falta nal mat gajniu... Duv for seth ta maj muj iuv galuzon? Ter na me ke la met ka lu da la vu sharte... Ganiuj molov da la suov chi rah cut... E... Sombra di amoon am ra sam roh vafwutz gumpu na maj... Muj va mar co ? Am balutz magi'dio'vraj muj keliu per la me fmz da maliu... Jet

#godsofegypt3 #fertility

Si stateau in noua locatie a lor. Horus era inca faraon. Sne si baiba erau batrani. Erau la loc de pomina in localitate si erau si ei in parte venerati de dragul descoperiri lor. O localitate prospera in care totul mergea bine. Nu aveau probleme, dar se intampla ceva ce le atrase atentia pentru moment si era ciudat. Nu stiau cum sa se descurce. Era ceva la care Sne nu se pricepea indeajuns. Ploua din niste nori negri si grei apa prafuita. Sne decise in realitatea situatiei sa caute experti.
Acestia au decis: a explodat un vulcan undeva... Problema era ca toata treaba asta afecta recoltele care se aflau in tinut. In plus vulcanul aduse deja broaste peste tinut dintre cele asa numite si promise noua distrugatoare ce urmau acestui fapt. Lucrurile pareau pierdute.
Min -zeul fertilitatii barbatului si al minelor si agriculturii spuse ca probabil vor gasi si din ploaie lucruri ce se gasesc in mina, ceea ce nu era foarte rau. De undeva din fundal se auzi o voce. Era un maseur gras. Il chema Dan. Avea si un fel de nevasta care lucra pe acolo ca si servitoare. O chema Me.
Dan venise cu o idee revolutionara, dar venea cu un pret... Zeii trebuiau sa ii dea un copil, caci el nu putea sa faca asta. Acestia au acceptat cu conditia sa rezolve problemele. Ideea era scoata repede tot ce au semanat inainte sa ajunga lacustele la tot ce aveau de ajuns si sa devina canibale ca apoi sa dispara si sa planteze grau nou si ce mai aveau de plantat ca plantele sa absoarba din bogatiile pe care le aduse ploaia in cantitati minuscule. La asta trebuia sa ajute Min. Astfel se ceruse ajutorul lui Horus sa mearga la Ra sa i se ceara permisiune spre o astfel de minunatie. I'au spus: vroiau sa faca plantele sa creasca cu filon de aur daca se putea. Cu diamante pe spic. Era o nebunie. Problema ramanea ca bogatia s'a varsat si in desert, dar Seth nu are cum sa le adune si atunci urma sa se dezvolte un razboi.
Plantele trebuiau luate inainte sa vina lacustele care vor distruge totul in calea lor. Aici a intrat Dan in misiune. El trebuia sa convinga oamenii sa stranga plantele caci altfel zeii nu ii vor ajuta si ii vor parasi. Castigul era o planta ce face un fel de con, numit mugure, in care se fac si seminte si se strang si diamante si au si miez nobil. Era planta zeilor. Ii pregatisera si nume: Cana'a.
Zis si facut. Luasera toate recoltele si Horus se gandi la ceva special. Sa imparta toate bogatiile cu Seth pentru a nu genera un razboi. Un razboi pe care Seth l'ar fi facut in cea mai mare parte din simpla placere. Doar avea sange de aur si tot ce avea nevoie. Totusi avea nevoie de bogatii intr'o anumita masura, incercand sa lucre cu desertul sa isi produca el insusi o lume noua.
Dan pe langa ca era un maseur exceptional era crescut de agricultori. Se pricepea mai mult la agricultura decat la alte stiinte daca era luat repede.
Seth astfel il furase si il duse in desert. Me merse imediat la Horus si il apostrofa pentru greseala facuta. Il bagase in seama pe sotul ei si acum acesta era undeva in desert unde nici nu stia ce urma sa se intample cu el.
Seth vroia sa il faca pe Dan sa renunte la viata sa pentru a'i lua esenta, astfel urmand sa faca si el ceva planta pe care sa o poata creste in desert si sa ajunga sa aiba mai mult sange de zeu si esenta din ochi mai mult decat orice alt zeu, caci zeii, da, aveau ochii din cristale lichide. Urma sa se faca zeul suprem daca Dan ar fi renuntat la viata proprie.
Urma sa il convinga si pe fauritor (Hnum) sa il faca sa ii faca o armata de zei si sa ajunga el zeul suprem, in lumea sa proprie, renuntand la creati lui Amun.
Nimeni nu stia ce vroia sa faca Seth, dar cert era ca era cu omul in desert ascuns bine si nu stiau cum sa il gaseasca.
Atum, zeul renasterii, scarabeul, veni cu o idee: sa isi trimita scarabeii prin desert si sa ii faca sa il gaseasca pe Seth. Zis si facut. Trimise scarabeii si nu in foarte mult timp acestia venira si il luara pe sus, sa il duca in locul cu pricina. Horus era in zbor si merse si el foarte repede dupa Dan.
Bineinteles dadusera si de Behem acolo la ascunzatoare. Dupa o lupta crancena il luasera pe Dan si plecara.
Zeii s'au tinut de cuvant si i'au dat lui Dan si Me un copil si le facura nunta proprie, dar in gand li s'a infiripat o idee: sa gaseasca o alta locatie pentru civilizatia lor. Deja gasisera un seif distant pentru bogatiile ce le'au cules: piramide.

#godsofegypt2 #thefallofrastemple

Si Horus inca era faraon. Lumea se schimbase. De cand era vorba de faptele pe care le'a savarsit pe pamant Anubis avea mult mai putina treaba. Ra era inca pe platforma lui templu batandu'se cu lighioana noptii, Apophis. Bek si nevasta lui murisera, erau muritori, traiau mult mai putin si nu aveau sange de aur.
Horus devenise foarte credincios. El incepuse sa creada ca toti provenim din Amun si Amun Rha; zeul soare in adevaratul sens al cuvantului si bunic, ma rog, stramos al zeilor. Si ca ei sunt in relatie directa cu Anput -zeita mortii si mumificarii.
Ei au plecat de pe Nil. S'au retras un pic mai la sud si s'au instalat intr'un loc unde apa era la limita, dar nu era nici in desert nici in delta Nilului. Vroiau sa se indeparteze putin si de Ra si de Seth.
Nu trecu mult si incepusera sa aibe probleme. Horus il vizita pe Ra regulat. Platforma lui incepuse sa aibe probleme de la ultima lupta cu Apophis si cu Seth.
Seth incerca sa il invete pe Apophis cum sa distruga ziua si noaptea, dar nu reusea inca. Era in bataia pustii lui Ra inca si acest lux a lui Ra se facea simtit; reusea sa distruga sarpele noapte de noapte.
Templul lui Ra inca lua lovituri totusi din cauza ca era puternic Apophis si Ra era din ce in ce mai incoltit pe platforma lui pe care abia mai avea loc sa doarma.
Horus incerca sa se pregateasca pentru chestia asta. Replica templul pe pamant in mijlocul asezarii.
Pana la urma templul pica si se varsa direct in Nil cu tot cu apa universala fapt ce facu Nilul sa se reverse si sa manance din desert cu mare pofta. Timpul lor in orasul nou parea sa fie limitat acum. Ra picase cu tot cu templu si numai putea sa se lupte cu Apophis decat direct din taramul celor vii.
Atunci a intervenit Hnum - a faurit si omul pe o roata de olarit. El a faurit niste creaturi care erau similare lui Apophis si le'a facut sa stea in pamant in desert mai ales in asa fel incat sa atace si ele pe Apophis.
Planul mergea, dar numai aveau oamenii unde sa locuiasca in mod deosebit. Si a aparut Sne. Un alt muritor care avea probleme cu nevasta lui: nu isi mai gaseau loc in care sa locuiasca. El fusese pescar, dar inclusiv de delta. El spunea ca stie localitati unde era mlastina acum caci sigur terenul asa s'a facut si ca vrea sa plece cu oamenii acolo si sa se adaposteasca de razboiul zeilor care deja spunea ca numai are legatura decat cu zeii. E lupta lor si ei, oamenii, numai au ce sa faca ca sa nu fie amenintati de el.
Horus in prima faza nu il ascultase. Atunci Sne si cu Baiba, nevasta lui, se dusera in toate templele si stersera numele faraonului din toate scrierile, incercand in acelasi timp sa ia oameni de partea lor si sa ii atraga spre noua locatie.
Hnum il sfatui pe Horus sa incerce sa asculte muritorii caci ei poate inteleg ceva din viata ce ei ca zei nu inteleg si astfel au idei inovatoare, aducandu'si aminte cum se misca omul pe roata de olarit in asa fel incat sa fie mai usor de facut frumos.
Anubis veni si trase alarma. Poarta spre fericire statea deschisa de cand zeii intrasera in razboi. Haosul noptii ramanea fara partasi? Era o eroare si atunci Horus hotari sa il urmeze pe Snek. Acesta gasise mlastina despre care vorbea si ii zise ca din cate isi da seama exista si din apa universala in mlastina, deci templul lui Ra putea fi din nou pornit, cu binecuvantarea zeilor. Materialele folosite pentru templul lui Ra fusesera aceleasi ca la templul original, deci lipsea doar magia universului din a'l face sa pluteasca din nou si sa devina utilizabil.
Incercara acestia sa reporneasca templul, dar acesta nu putea fi pornit pentru ca erau lighioane si pe pamant si ele pareau sa fie si ele rezistente la orice atac mai putin atacului lui Ra.
Seth se implica si el la un moment dat. Nu vroia sa aibe desertul plin de lighioane si sa nu poata sa le controleze, sa nu poata sa le faca nimica, sa nu fie lider si sa fie atacat de ceva ce semana atat de mult cu Apophis. Simtea ca este pe cale sa piarda si el desertul pe mana asta necastigatoare.
Astfel Snek hotari sa ii ia pe zei, sa atraga toate lighioanele la localitatea in pericol si sa omoare toate lighioanele, caci Hnum avea inca si el puterea sa ii cheme pe toti la roata de olarit, deci putea sa ii hipnotizeze cantand si sa ii atraga in capcana. De fapt se simtea si el vulnerabil la puterea zeilor si simtea ca degeaba stie el mlastina daca nu poate sa scape de sub jugul zeilor care stateau agatati de poporul lui cu toata forta.
Zis si facut. Ra care devenise faraon intre timp in orasul lor dintre lumi se urca in templul lui cel nou dupa ce doborase lighioanele, puse apa universala pe care o separa Nephtys, zeita apelor, in mecanism si pleca, fiind binecuvantata si apa si caleasca, intra'devar, de zeitatea unica ce mai exista si se ridica la ceruri sa lupte cu Apophis in continuare, caci cu lighioanele lui aproape distruse ziua si noaptea. Plecand i'a spus lui Seth: Inca e valabila oferta pentru tine! Poate te hotaresti si imi iei locul in timp.
Acesta rase scurt si pleca inapoi in desertul din care facea parte, disparand.
Lumea era din nou politeista, cu Horus ca faraon si Snek ca si ajutor principal impreuna cu nevasta lui Baiba. Totul revenise la normal. Localitatea dintre lumi din ceea ce era mlastina deveni capitala poporului lor si traira fericiti in continuare.

#planetshostel #initiation #development #ending

ROSTON
si era unu. avea doi frati. erau mici. il chema roston. si avea pe kristie si mehla. au fost bagati intr'o singura camera. aveau un ecran undeva in camera. in jur se auzeau zgomote de adulti pe undeva. ei povesteau despre locul in care se aflau. vroiau sa schimbe ceva. sa faca intrarile la blocuri mai largi. cu locuri de stat. cu scrumiere. cu cosuri de gunoi. cu plaje pe acoperis.
si se auzeau zgomotele alea de adulti din ce in ce mai tare. si la un moment dat ei se hotarara sa vorbeasca in gand. dar s'a intamplat ceva. mehla a vazut ecranul cu pureci si s'a speriat. kristie a vazut cum se schimbau puricii in forme geometrice. roston a inceput sa le arate ce gandesc ei pe ecran.
a mai trecut ceva timp. pe ecran se vedeau deja imagini cu continente si alte chestii dar ceilalti doi nu le mai vedeau.
RONALD
nu era el foarte mare. crescuse intr'o familie ciudata. parintii erau tigani. sarbi. si romani. stateau undeva la sat. pe la ei trecea lume. sa ia impletituri sau sa li se citeasca in carti si in globuri de cristal. ei aveau niste globuri de cristal mici. si notau cu familile lor la fiecare glob de cristal cui ii ghicisera.
si mai trecuse ceva timp. vreo doi ani. ronald invata sa citeasca si el in carti si in globuri. testa pe ce putea. pe animale. pe alti copii. reusise sa intre la scoala. era undeva departe de unde statea. intr'un fel de camin. era o scoala frecventata de oameni de natura lui. a ajuns intr'un depozit de astfel de globuri. si avea si el un glob nou si carti de tot felul de tarot la el. si a scapat cartile pe jos cu glob cu tot. s'a impiedicat de o treapta. si in timp ce lua fiecare carte de pe jos... se vedeau energi ce se duc spre globul de cristal cel nou. el isi aduna atent totusi toate cartile, dar cand puse mana pe glob, se vazu o lumina puternica si din nou ceva harti. cu totul noi. arunca globul si pleca.
PETI
era o fata. ii placeau florile. se plimba de mica intre flori. ani si ani de zile. traia intr'o ferma de flori de camp. aveau o mlastina. ei ii placea sa se plimbe tot timpul printre flori si uneori sa se duca si pana la mlastina. dar mama ei ii spuse sa nu se aventureze noaptea pe langa mlastina niciodata. asta pentru ca noaptea mlastina se transforma. are o viata a ei. de noapte. si se face ceata si se aduna animale. dar trecu vremea. plantele veneau si treceau. pana cand intr'o iarna peti se otara sa stea mai mult pe langa mlastina. broaste treceau si se faceau pe apa inele de mazga, dar parca inghetau. incepu sa mearga in fiecare seara la mlastina. vedea cerculete in forma de fulgi de nea. vedea forme de stele. si veni si vara. si parintii ei duceau la fiecare vanzare de nunta sau inmormantare sau botez flori pe apa. nu trecu si vara si peti vazu si ea forme organice... ele se mai repetau si ajunse sa le dea si nume. dar le tinea secret... dupa mai vreo doi trei ani incepuse sa si le noteze. si formele si numele. erau deja cunoscute ei.
SLIMANUS
el era un tip ce tinea foarte usor minte melodiile ce i le cantau parintii la capul patului. dar si daca cantau prin casa. s'a lipit foarte tanar de microfon si de tainele cantatului. era foarte dedicat si canta din suflet. uneori vorbea doar la microfon. canta si se ruga si filozofa. statea in studio. microfonul are o sita in fata. are si o bila de metal in partea de jos. cade lumina de la studio in microfon si se rasfrange in geamul despartitor. e un pic fumuriu si geamul si se onduleaza de la muzica ce canta in camara. el incepu sa vada in oglinda aia forme. forme ce sa rasfrangeau de la toate elementele din camera. el nu prea indraznea sa zica ca sunt harti. dar cand trecu in camera comanda si asculta din muzica ce a inregistrat'o se vedea pe sticla fumurie cam aceeasi imagine. incepu sa creada ca ceva nu este in regula.
BOKI
el trai in zona vitrega. era in nord de tot. erau munti din gheata si lacuri cu foci. avea un iglu facut din blocuri de zapada scoase din munte. dar si blocuri de gheata. alea erau asa, mai intr'o parte. el observa ca daca canta cu focile, soarele stralucea altfel, se vedea in gheta de la el de la iglu. se intampla si daca canta cu marea. si chiar cand se juca si cu zapada incercand sa scoata sunete mai ciudate. dar ceva il facea sa prinda mai mult interes. incepu sa vada ca si cand ii calculeaza bunica lui norocul cu oase de pasare se vede cevea ciudat la el in gheata de la iglu. astfel se inchise inauntru si incepu sa se joace. cu zapada. cu oase. cu sunetele ce treceau de la foci. cu tot ce putea sa cante ca sa isi dea seama ce se intampla cu lumina ciudata pe care o gaseste. gheata la un moment dat incepu sa se topeasca. asta observa el dinauntru. si lasa pe gheata o forma ce semana cu forma lasata pe zapada. era antartica oare? sau nu era... era o harta... un pol. un ceva.
PINTA   LOKI
el se nascuse la mare. era aproape de apa, dar aveau si bazine pe acolo. traia numai in apa aproape ca puteai zice. ii placea sa inoate. statea in apa cu orele. se interesa de fiecare de unde e, de unde vine. ii placea sa faca ture in bazin si sa uneasca mental locurile despre care auzise. in timp incepuse sa vizualizeze in apa locurile despre care tot vorbise. trecu ceva timp cu el invartindu'se prin bazin si incercand sa'si imbunatateasca cunostintele geografice. el avea si un concurent cu el. il chema loki. cu el incepuse sa vorbeasca despre locuri noi sau pe care nu le cunosteau. petreceau din ce in ce mai mult timp in apa. dupa o sesiune de inot lunga de cateva zile ei incepusera sa se certe. fiecare vedea
in reflexiile de pe tavan din apa o lume noua ce tot aparea dar lumile lor din descrieri nu pareau sa fie deloc la fel. vorbeau despre lumi cel putin la prima vedere diferite. parca doar cateva lucruri se potriveau. avea asta sa insemne despre ei ca erau prieteni?
GALI
era o fata micuta. se comporta ca o fetita normala. tot vedea ea un fluture. era un pom cu scorbura in curte. fluturele se tot ducea in copac. ea urca in copac dar nu intra niciodata in ea desi avea loc. incet incet incepu sa se simta tot mai rau. o dusesera familia la doctor. nimeni nu ii zicea nimic. dar i se umfla stomacul. ea numai urmarea fluturele. si acesta ba venea la ea ba statea in scorbura. pana la urma sora ei a convins'o sa urce in copac cum ca mai avea putin de trait. ea se urca. problema aparuse. o creanga s'a rupt. ea a cazut in copac. atunci a venit si fluturele la ea. problema e ca lesinase. au scos'o pompierii. ea se intalnise cu parinti si sora apoi si le spuse ca parca vazuse ceva cand lesinase dar numai tinea minte. trecuse pe langa copac din nou. vazu o forma pe copac ramasa de la taiat... iesita mai inafara... de fapt acolo se rupse copacul. avea o forma interesanta. ea isi dadu seama ca asta vazuse defapt in viziunea ei... dar tinea minte mai mult cum se plimbase pe acolo. culmea... incepu sa ii treaca durerea de stomac si aparent se vindecase.
LAREN
el era sahist de mic. isi dezvoltase o pasiune pentru jocurile de tabla. lui ii placea sa bea ceai din plante pure. ceai care ramanea cu zat. ramaneau frunze pe fundul canii. nu baga in seama frunzele alea. dar venea lume la el si mai in gluma mai in serios ii spuneau ca ii ghicesc in frunzele de ceai daca castiga sau nu. el era incapatanat si nu dorea sa se implice in jocuri de superstitii. astfel incepu sa faca misto de oamenii care il sacaiau. isi bea ceaiul si spunea: uite mi'a ramas o grenguta stramba in ceasca! e semn clar ca o sa castig dupa cotitura. si de multe ori castiga. uite am baut tot si seamana cu o pana! asta inseamna ca o sa castig incet. uite am o imprastiere! inseamna ca daca joc imprastiat o sa pierd. si tto una si tot alta. tot el sa castige. adevarul e ca juca bine. dar in timp observa ca o pata ce o tot vede pe ceasca ii reapare. atunci a intrebat pe cineva oare de ce. si a primit un raspuns. mai in gluma mai in serios. pe insula aia o sa stai tu!
MURI
muri se nascuse intr'un circ. parintii nu vrusera sa il lase si se organizara intotdeauna bine incat sa poata sa tina un copil cu ei. nu era mare lucru pentru circ sa tina copii defapt. erau crescuti impreuna cu animalele. aveau disciplina naturala pe undeva. el nu se putea ocupa de dresaj. era prea mic. dar incerca. si tare era fericit ca uneori circul avea pui de animale cu care sa se poata juca. dar el se juca cu animalele altfel probabil. vorbea cu ele. le intreba ce scheme vor sa faca si le imita. in capul lui se afla o idee. sa isi deschida el la un moment dat un circ. poate cu parintii lui. totul mergea bine. dar incepuse sa intrebe animalele o chestie: unde o sa isi deschida el circul? si vazu animalele imprastiindu'se pe jos la intrebarea asta. ele indiferent de care erau pareau sa se aseze asemanator. el luase asta ca si mesaj. deja isi facuse un plan. vroia sa ajunga acolo unde il trimit animalele. chiar daca ele poate in mintea lor glumeau. el vroia neaparat sa ajunga sa aibe circul lui. dar nu avea idee despre ce urma sa se intample.
HEKHY
el era un copil minune. sau asa se spunea despre el. reusise sa faca de mic jocuri pe calculator. era foarte priceput. si incet incet devenea din ce in ce mai bun. era autodidact. invata de pe unde apuca. era deja internet. evident. el reusi sa sparga un sit internet... reusise sa intre in conturi la banci. dar nu fura nimica. nu vroia. desi nu prea castiga ceva din jocurile pe care le facea. astfel el continua aventura pe internet. ajunse si la un satelit cu spargerea bazelor de date. satelitul ii transmitea mesaje ciudate. vazuse mesaj de la satelit cum ca el defapt cucerise satelitul si era sub puterea lui... el viziona toata harta lumi. dar se vedea pe bucati. ca si cum cineva punea ceata pe imagine... el se hotari sa puna satelitul sa vizioneze inafara orbitei. sa ii arate cevea nemaivazut. in schimb el vazuse o forma mare. nu vroia sa creada ca o planeta se poate vedea atat de repede intorcand un satelit. il puse inapoi. vazu imagini din viziunile ce le avusera restul copiilor.

INITIEREA

veni politia peste el. vazura ca are un satelit. l'au acuzat de furt. el incerca sa le explice ce s'a intamplat: el numai intrase pe satelit sa vada ce se face cu el si satelitul ii intrase voluntar sub control. dar era ilegal sa faci si asta si atunci politistii l'au pedepsit ducandu'l la securitate. a ajuns intr'o casa in care se duceau copiii infractori. dar primise o aripa a locatiei speciala. doar pentru el.
acolo il pusesera sa povesteasca tot ce s'a intamplat. el atunci le'a spus ca nici nu stie daca merge bine satelitul cum ca la un moment dat ii arata imagini diferite si de pe pamant.
bineinteles oficial el era inchis si toata lumea il considera nebun. totusi nu prea era asa. doctorii analizau cu atentie tot ce spunea si ajungeau la tot felul de teorii. ca cineva ar fi bagat un virus in sistem care sa vrea sa controleze lumea si vremea. poate ca formele respective erau pentru a aranja nori cu bombe de vreme secrete. poate. dar hekhy o tinea pe a lui. el sustinea ca se vedeau formele separate si ca pareau sa formeze atceva. era din cauza a ce vazuse in spatiu. niste forme care se asezau pe pamant.
primi un arsenal complet. calculator. glob de cristal. telefon inteligent. tableta. numai sa gaseasca sursa informatiilor. el astfel gasi incet incet pe toti care se conectasera cumva in baza informationala a satelitului. cum facea asta? cauta imagini desenate de el din ce isi amintea si le compara cu informatii pe care le gasea pe internet.
astfel daduse de roston. de ronald. de peti. de slimanus. de boki. de pinta iar acesta ii zise de loki care numai vroia sa recunoasca nimic. daduse de gali. laren veni singur. si muri nu aparuse inca. el nu daduse la nimeni informatiile despre ceea ce vedea sau credea.
ei pusesera cap la cap hartile, dar pentru ei parea sa nu aibe sens in mod special.
asta pana cand se intalnira cu muri la un spectacol. asta pentru ca ii ducea de la sediu la tot felul de expozitii si evenimente unde credeau ei ca pot sa afle informatii despre ceea ce se intamplase cu satelitul.
ii dusese la muzee de razboi sa isi compare hartile cu hartile de acolo astfel incat sa le apara macar o eroare sau ceva de care se puteau lega.
ei gasisera ceva asemanator la un desenator. se potriveau unele harti. dar desenatorul le spuse ca nici el nu are opera terminata. ca ii lipsesc detalii. astfel il cooptase si pe desenator. il chema rula.

DEZVOLTARE

rula le explica de ce deseneaza el harti de genul. el spusese ca le vede in minte si ca asa coreleaza el povesti din jocuri sau din povesti confruntate cu lumea reala. el vedea lumea ca un organism in dezvoltare. intr'o continua schimbare. gasise niste relatii intre realitate si fictiune si se ducea pe ea. dar lucrurile nu mergeau atat de bine. nu se puteau hotari pe un motiv clar de ce fiecare vazuse alt element si de ce nu le pot lega intre ele cum credea rula ca poate. sa le puna toate pe o plansa si sa incerce ei sa se ghideze spre o lume perfecta poate...
ronald reusi sa scape de la institut. el ajunse sa auda ca la circ se folosesc globuri de cristal si astfel a ajuns sa il gaseasca pe muri. incet incet ei facura un plan. in timp ce se ascundeau cu niste animale in natura. asta pentru ca nu vroiau sa fie gasiti. cumva simtira ca si animalele ii tin separat. muri zise ca ele faceau asta si la circ uneori. daca vorbea cu ele despre taram ele se puneau stavila pentru alti oameni ce vor sa intre in circuitul intern.
ronald il convinse sa ii scape pe toti din institut. deja erau adolescenti maturi.
ii scoase cu grija pe toti din institut. reusisera sa adune si animale salbatice sa ii ajute. nimeni de la institut nu patise nimic. totusi ei erau cautati ca si cum ar fi omorat pe toata lumea.
s'au adunat sa isi caute familile pe rand sa ii intrebe cate una alta. poate stiu ei ceva din ce se intampla. nimeni nu le daduse nici un raspuns.

FINALUL

ei au hotarat sa se promoveze cumva. sa gaseasca ce legatura are harta lor cu realitatea si sa o ia ca pe o profetie sau ceva asemanator. dar nu reusisera decat sa dea de oameni ce aveau si ei alte harti si intrasera intr'o ceata si mai mare.
atunci le'a venit sfarsitul grupului. s'au hotarat sa se desparta. sa mearga fiecare pe drumul lui. au invatat totusi ceva din experienta lor. isi alesera drumuri ce pot fi corelate cu hartile lor si cu hartile reale. astfel fiecare o lua pe un drum separat. unii mai la tropice. unii mai la ecuator. altii mai la pol.
si au plecat. nu s'au mai intors. poate nici numai avea nimeni sa ii caute. ei traiau cu speranta.

asassin's creed crq!crzz latvia

si era razboi in tara. pe de o parte rusii, pe de partea cealalalta olandezi cu englezi cu danezi.
srico nu vroia sa se implice in conflict, dar era terta parte, nu reusea sa se miste fara a interveni in conflictele existente.
lumea era foarte pasnica. vroiau sa isi creasca animalele in pace si sa isi desfasoare activitatile de zi cu zi.
erau niste batausi care se bagau intre dansatori si srico se baga intre ei sa ii alunge de pe scena zilei.
misiunea lui pe de alta parte era sa adune animale pentru oamenii care aveau nevoie, astfel el incepu sa caute tot felul de capcane care sa nu deterioreze animalul.
cauta intre oameni si incet incet, dupa ce isi procura proiectele, incepu sa isi procure si materialele cu care sa construiasca capcanele.
incerca sa nu se implice in conflict, dar multi picau pe urma lui.
povestea nu se complica prea mult si dupa ce isi stabiliza locatari incepu sa lupte impreuna cu ei inspre a elibera poporul.
zis si facut. incet incet toti straini fusesera eliminati din tara si trimisi la ei acasa.
latvia era libera sa danseze cu ajutorul lui srico.

asassin's creed crzz!crq bucarest

gelu il chema. era prin bucuresti. singurii de care trebuia sa se fereasca erau rusii care incercau sa castige puterea, tara fiind comunista ca si a lor si vrand sa o recucereasca, si de securitate, care apara sistemul si incerca sa elimine orice lucru ce poate instiga...

atunci gelu se hotara stand cu ionela, prietena lui, sa se asocieze cu strainii din oras. de prin timisoara veneau si francezi si nemti si italieni si maghiari si tigani, poate reusesc sa miste ceva in sistem sa se poata implica si ei in miscarea tarii. dar nimic nu mergea. incerca sa adune pamflete de prin oras. 

incepu sa se implice cu strainii si sa inteleaga ce vor acestia. ei vroiau democrtie greceasca. vroiau sa se poata implica in deciziile generale. 

incepu sa joace barbut cu localnicii ce puteau sa scape de securitate. 

incet incet se implica in recuperarea pentru oamenii de teatru printr'un anume niculescu a rechizitei necesare pentru a desfasura pamflete ce sa indeparteze puterea comunista.

incerca sa negocieze cu circuri sa isi lase animalele pentru a porni circul globus bucurestean cu motive similare.

incerca sa elibereze oameni din diverse locuri pentru ai pune in casa poporului sa inceapa sa isi creeze imperile care nu ii lasau sa le construiasca, cu sindicate la nivel de tara, sa tina preturi si avantaje sub control, sa elibereze libera exprimare.

gelu era tot timpul atacat de securitate si de alti comunisti care incercau sa castige puterea, dar se descurca el pana la urma. 

reusisera sa faca unele lucruri, sa trimita niste straini acasa si sa ii aduca cu promisiuni prin romania pentru a porni o revolutie. primul oras care o muscase fuse timisoara, iar udpa el urmara si altele.

pana isi desfasura o misiune de a opri lupte de caini pe strada se umplu si bucurestiul de revolutionari, dar noua putere fuse deja compromisa, urmau conducatori tot dintre vechii comunisti, dar intr'adevar, intr'o democratie.

cand vazu ca nu reusise sa faca mare lucru, gelu o lua pe ionela si pleca.

asassin's creed crzz!crq sicilia

nunzio il chema. se afla in sicilia, in sudul insulei, langa un turn. cabrera se numea.

aveau cateva locale: capello, al pedro, tavolara... el avea de lucru in aprovizionarea lor cu elemente cat mai de caliatate intre ce gaseau in negotul cosmopolit ce avea loc pe acolo: tunisieni, marocani, maltezi, romani, napoletani, arabi (din emirate, din asia mica), africani (veniti de prin egipt), spartani, atenieni...

el avea contact cu portul, cu barurile si cu oamenii din localitate (care se ocupau de negotul cu plante de tot felul; in deosebi medicinale, dar si din cele decorative)

ei aveau mai multe temple prin localitate: al colonada, san pietro, al socorso... ei colaborau cu sudul insulei pentru negotul cu vaticanul pentru a alimenta roma.

Acesti sudisti colaborau cu cei din palermo, care detineau controlul la negotul cu nordul, cu roma pe deoparte, cu roma pe de alta, dar ei aveau la dispozitie armata, si astfel nunzio colabora cu ei la distanta pentru a stii cum merg lucrurile. 

In sudul insulei, culmea, transportul era controlat de o puscarie, azkabam, ce se afla dupa un ponton, in mare. acolo se zicea ca e loc lasat de zei, loc pe unde vroia minotaurul sa iasa din labirint. puscariasii ajutau la transportul merindelor de pe hectare in azkabam. 

unu dintre paznicii principali era cavasa, o femeie provenita din cateva generatii de africani cu arabi si sicilieni. ea era si contactul lui nunziopentru misiunile ce le aveau acestia. 

el strangea prin localitate de mai peste tot de bancnote reale si bancnote in faze de proiectare si le ducea la cei care se ocupau de relatii cu exteriorul si de posta.

din cand in cand apareau si pirati pe localitate, ei incercau sa fure din bijuterii si suveniruri, pe care nunzio le strangea ca misiune de pe muntele etna, direct de la lava, si pe care le plasa printre oamenii de la baruri ce se ocupau cu jocul de carti si negotul pentru magazinele de suveniruri si bijuterii.

msiunile erau sa gaseasca tuburi de metal pentru clopotele de casa, sa caute roca vulcanica nearga pentru statuete, sau diferite pietre ce mer integrate in bijuterii.

pe langa muntele etna apareau si salbatici care intrau pe insula prin diferite lucruri necunoscute, pe care, bineinteles nunzio ii elimina.

scopul lui era sa ajunga sa controleze puscaria din sudul insulei cum ca puscaria incepuse sa se piarda din controlul insularilor si cum ca acestia faceau troc cu piratii.

nunzio vorbi cu un tunisian erbi, cu un marocan terj, maltez robi, roman caius si arab esin pentru a se profila pe recucerirea puscariei.

cavasa nu credea ca acestia vor reusi.

se imbracasera incet, toti cu glugi si arme facute din materiale culese de pe munte si se indreptara spre puscarie chiar si cu caini dresati (cane corsa) si atacara puscaria. cainii inainte, care blocara pe cativa dintre cei de acolo, iar ei (nunzio erbi terj robi caius si esin) se indreptara spre sefii puscariasi si spre coruptii paznici in a recupera zona.

astfel nunzio o cuceri pe cavasa si prelua fraiele curieratului impreuna cu formatia cosmopolita. ei continuau sa faca trocul cu roma, dar deschisera si cu trocuri cu statele africane in masura putintei si incepusera trocul cu suveniruri.

asasassin's creed crq!edzz banatio

se face ca era o regiune. regiunea se numea banat. si langa erau crisana ungari serbia tara romaneasca si ardealul.

era vremea dacilor romanilor gotilor si altor triburi.

si venea un grup. se apropiau de timisoara. erau romani. si daci. dar putini. marc il chema pe el. si avea dupa el si o femeie. dana.

intr'o piata cu doua manastiri ajunsera intr'un final. acolo il asteptau parca mai ales unul. eugen il chema. si el avea o fata, mai distanta, valva.

vroia grupul sa se opreasca pentru a se aproviziona in calatorie. eugen le zise ca nu pot sa se opreasca daca nu ajuta localitatea, caci localitatea este acolo doar pe motive de lucru si depozit...

atunci marc se hotari sa se plaseze toti in oras si sa se descurce cum pot. era acolo o padure, padurea verde si se plasara exact langa ea. se hotarasera sa isi faca un mic satuc. aparu atuncio asezare. ei vroiau sa isi spuna muzeul satului si sa ajute locatarii sa isi adune din bogatiile locale.

marc si eugen colaborau bine. faceau negot cu sarbi si maghiari vechi, se informau de tot felul de trasee avantajoase.

marc venise cu cardasie si incet incet fiecare pleca din localitate:

dorian dupa ce il ajuta pe marc deschizandu'i un atelier de facut bere, therapya, si copierea planurilor pentru a face un atelier, pleca. merse in vigevano. plasara deja o cladire in muzeul satului, semana cu o biserica.

gruia se hotara ca vrea sa se retraga dintre cunoscuti, hotari sa o ia spre nord, si el cu un grup. de data asta il urmara si cativa localnici. asta nu inainte de a recupera cu marc o copie a clostii cu pui de aur si a o ascunde si pe ea in muzeu.

eugen veni cu o idee. sa ii puna sa procure o colectie de oale de alama. asta o recuperasera de la niste tigani. acestia stateau in aceasta zona de mai mult timp, ei venise nomazi, putini, pasnici, si se hotarara sa colaboreze. il recompensa eugen pe marc cu toate uneltele de care e nevoie intr'o gospodarie.

alta misiune fu de a aduce de la sag piatra pentru un sculptor ce se plasa intre giroc si timisoara sa creeze niste statui pentru muzeu. acesta facu niste fetite mici cu porumbei in mana.

dup'aceea urma o misine de cucerire a unor izvoare. timisoara avea niste turnuri de apa, unele facute prin tuneluri la distanta destul de mare de localitate, pentru a depozita apa. ei mersera in localitate si furara de cateva ori apa cu carutele pline de butoaie. si in lipova si in buzias.

de atunci facusera patrule care sa mearga la furat de apa, fiind izvoare ce ies din pamant, naturale, cu fantani si marc numai participa la furturi. dar se implica in a face negot cu locuitori acelor localitati inspre a lua oale si tuci din lut de la ei; unele chiar vechi si de colectie, pentru ca acestia raidau localitati parasite din cauza fluxului de persoane catre localitati mai mari. 

incet incet dana se apropia mult de localnici, invatandu'le traditile.

ei mergeau primavara la inceput prin oras cu paparuda, un obicei ciudat in care o fata se imbraca in lastari si fuge prin oras cantand (subcarpati probabil =)) ) si vecini, functie de cum reactionau la muzica ii aruncau mancare in cos sau o stropeau cu apa.

spre toamna, dupa ce strangeau recolta, se imbracau toti in zmei si fantome si faceau petrecerea santilbacilor. alungau spiritele rele de pe depozite ca sa nu vina sa stea intre mancaruri sa cheme rozatoare si molime peste ce aveau de tinut.

jucau si sport. aruncau cu o minge de carpe si o loveau cu o bata. scopul jocului era ca echipa celui care loveste mingea sa arunce mingea pana la cel care statea la baza inainte ca cel care arunga mingea sa ajunga la baza.

incet incet aprarura si misiuni vanatoresti. sa prinda vanat pentru piata comuna de la iosefin. marc se pregati astfel, din toate misiunile cu bagaje care le putea duce cu el pe drum.

in tot timpul acesta erau si turci prin preajma. ei incercau sa cucereaca localitatea si sa se infiltreze, dar marc se ocupa in general de ei... 

incet incet aparura prin oras oameni si copii ce incercau sa ajute la dezvoltarea orasului cu tot felul de schite. marc fugea prin oras dupa ele separand pe cele ce le considera de valoare cu cele care aveau potential.

valva si dana pana la urma se indragostira de perechile inversate si astfel dana ramase cu eugen sa aibe in continuare grija de ale lor si valva pleca cu marc pe o insula, in sud vest, unde auzisera ca pot sa se ocupe de ale lor cu oamenii de acolo.

#irobot2 reprogramationendzeitgalouwr

Si se face ca trecusera cativa ani. Buni. Robotii erau inca blocati in regiunea lor cu containere. Nimeni numai stia ce mai fac. Se izolasera de ei. Inca aveau avantaje din epoca lor, dar lumea li se schimba foarte tare.
Politistul era inca in forta muncii. Baiatul agitat devenise specialist in sustinerea modulului de circulatie. Asistenta pe de alta parte devenise profesoara in psihologie si probleme de integrare.
Lucrurile totusi stateau intr'un echilibru relativ. Oameni incepusera sa se specializeze in a'si face tot felul de aparate si programe care sa inlocuiasca spectaculosii roboti cu care obisnuisera sa se desfasoare.
Unii intrasera intr'o miscare secreta: doreau sa controleze ei robotii care erau izolati. Robotul principal  era inca independent, dar se inhaita cu asemanatii lui, pentru ca sa intre in multime, sa se camufleze.
Toti oamenii credeau ca robotul control este distrus si astfel numai functioneaza.
In curand incepura sa apara probleme: accidente fara soferi, magazine furate, banci sparte, valori distruse.

La noi e deacord, e HA Dumnezeu? Poate nu, HAHAHA, fim cinstitzi, e o mare stea, shi cam asta e, shtitzi...
Bineinteles politistul incepu imediat sa investigheze. Nu avea voie sa intre in perimetrul robotilor.
Incet, incet incepu sa se gandeasca sa isi uneasca fortele cu luptatorii sai speciali. Seful, bineinteles, nu era deacord.
Baiatul ii spuse ca incep sa apara probleme in programele cibernetice pe care acesta le guverneaza.
Asistenta ii spuse ca probabil este vorba de roboti, cum ca le seamana modul de operare; dar politistul avea deja in vizor treaba cu pricina.
Reusira deja sa prinda cativa roboti si chiar reusisera cu o echipa sa ii tina oarecum sub control...
Robotul era inca in miscare, ceva nu era in regula. Incerca chiar sa lase urme: bucati din desenul pe care il facuse cuplului politist si asistenta. Dar nimeni nu intelegea mesajele.
Incepusera sa le plaseze pe harta si observara ca desenul strangula o anumita zona speciala, dar pana sa ajunga sa raideze zona respectiva, observasera ca programul control revenise. Cumva reteaua gasise o derivatie care ii permitea sa intre pe statii in hibernare.
Nu dura foarte mult si echipa se refacu, dar aveau o problema. De cand programul control isi revenise, robotii numai aveau decat actiuni haotice si numai ascultau nici macar de programatorii care reusisera sa ii scoata din izolatie.
Politistul incerca cu forta armata sa tina sub control situatia, dar se descurcau greu.
Echipa mare se facu si pentru a incerca sa scoata programul control din influenta. Dar esuau lamentabil.
Pe campul de lupta afla si robotul despre planul cel mare si veni la un moment dat cu o idee. Sa formeze mai un program control cu informatia sursa provenita din propriile circuite.
Il lua politistul repede, si sub aprobarea asistentei si il du la echipa baiatului si incercara sa aplice ideea.
Zis si facut. Nu mult dupa lansarea programului incepura sa apara bruiaje in statiile hibernande si robotii pareau sa isi revina.
Hotararea urma sa fie luata. Toti robotii se vor autodistruge cu rachete umane prin propriul control. Lumea urma sa fie mult mai linistita asa, spunea robotul.

Povestea unui papa. Profesand.

Bede era la vatican. cardinali, consilieri, paznici din toate culturile, pictori, sculptori, teologi...
Incepu sa profeseze. in fiecare duminica isi spunea pasurile in legatura cu evenimentele mondiale ce treceau pe la urechile lor si tinea o slujba adecvata.
Se implicase in dezvoltarea cantaretilor din zona. Ajunsese sa le denumeasca clanuri; in functie de accent, in functie de tema versurilor. Selectase si pictorii. In functie de stil, in functie de modul de lucru, in functie de preferintele lor in directia desene din imaginatie sau desene cu model... Impartise lumea cum credea el ca se cuvine in a directiona biserica catre dezvoltarea pe care el o simtea prielnica.
Totul parea sa ii mearga bine, dar avea si dusmani printre cei de 'religie pura', a locului, acestia il mustrau tot timpul cand incerca acesta sa isi clarifice din cele ce le avea de fapt si in predici.
Nu intelegea unele lucruri. Il vedea pe adam ca find un pion foarte important in biblie: primul copil a lui dumnezeu. Tinea foarte mult la povestile care il speriau in copilarie, cu oameni inghetati care bantuie si astfel nu intelegea cum e o fapta buna sa invii o persoana care a murit, care si'a gasit linistea (asta in legatura cu iisus). Nu intelegea cum d'zeu a hotarit potop peste toata lumea care traia pepamant, cand el traise si trebuia sa traiasca in varf de munte; adica el nu avea cum sa vada apa ca se ridica de acolo si sa faca ceva? Nu intelegea el multe... Nu intelegea de ce oamenii resping ideea ca un satanist ar putea sa inteleaga cuvantul lui d'zeu, desi acesta prefera sa zica ca il slujeste pe satan. Nu intelegea sinuciderea, asta nu o intelegea, dar prefera sa creada ca d'zeu ii mai slabeste si pe cei breji dintre ei intr'un fel miraculos pe care nu ni'l dezvaluie noua muritorilor... Nu intelegea de ce muzica violenta e respinsa de biserica, desi aceasta arata si ea dragoste in momente de nervi maximi, ceea ce nu e de fapt atat de usor de gasit.
Nu prefera Bede sa isi gaseasca o consoarta, si isi traia viata gasindu'se combinat cu tot felul de starete ce se invarteau pe langa manastirile din care facea el parte. Si asta era ciudat pentru un papa cum s'ar zice. Le cauta el cam des si asta uneori deranja.
Placerea si'o mai gasea in incercarea de a poza pentru artisti ca satan, ii placea sa vada ce nascocesc si acestia prin imaginea propie; dar de asemenea posta si in d'zeu si in arhangheli, cei ce ii starneau interes.
Mai erau si intalniri de urgenta pe care acestia le tineau uneori. Erau chemati la consilii mondiale, erau chemati la revolte populare in fase si se autosesizau in situatii de urgenta.
Asa se intampla si de data aceasta. Vaticanul fusese alertat cum ca de pe continentul nou vine o nava de zbor in viteza catre paris si este neanuntata, dar cara multi oameni de renume si pe drum catre paris afla ca si romania trimitea o astfel de nava. Se gandi ca poate aceea e sansa in care se va reintalni cu copilul care il ajutase si carui i se confesa in drumetiile sale.
Asa si fusese. Baiatul care era protagonistul mascaradei deschise din centrul capitalei, paris, era chiar romanul elev. Acesta intrase in vorba cu o vinitura de pe continentul nou si acestia incepura sa se dea in stamba cu cunostintele pe care le au. Baiatul devenise violent si astfel Bede incerca sa intervina. Incepu sa ii cante la baiat, sau ma rog, cu el, incepu sa ii dea sfaturi din viata proprie, sa il indemne sa plece si el in lume urmandu'i exemplul, macar o perioada, sau sa termine cu nervii si sa se impace cu femeia care il abordase, si era obositor. Tu il asculti pe curvarul si degeneratul asta? se mai auzea din multime...
Bede era batran tare. Dar fata nu inceta. Romanii venisera si cu canisa propie dupa ei sa arate ca cultura muzicala nu inseamna neaparat sa canti, dar inseamna ca si poti face ceva cu ceea ce ai. Fata si fetele ei exagerara cu tachinarile si atunci Bede se ruga la ceruri: doamne, opreste mascarada aceasta! si caini se napustira asupra unei biete fete ce trai intr'o iluzie propie si o consumara in cateva secunde.
Atunci Bede inmarmurii si spuse: acestea sunt ultimele mele cuvinte. Am vazut multe la viata mea, dar cu asta se pune capac. Nu credeam ca se va intampla asa ceva. Baiete, ai dreptate. Iti recomand sa incerci sa devi papa si tu, poate ai calitatile necesare. Atata te rog, vezi sa ma ingroape in biserica sfantul petru si daca nu, du'te cu caini pe ei. Rase si muri.

Povestea unui papa. Devenind.

Si se facea ca erau munti. Si erau mari. Si plini de zapada. Himalaya se numeau. Undeva pe ei statea o familie. Sau mai multe. Colaborarile se faceau aventurand. Si familia aceea avea un copil. Bede se numea aceasta. Intalnise deja multe feluri de oameni: turisti, pelerini, oameni de stiinta, simpli negustori. Dar nu ii placea lui sa stea doar pe munte. Dupa cum auzise lumea ii oferea varietati felurite. Si a crescut mare. Si pe acolo nu avea femeie. Si a plecat.
Incet, incet, a ajuns la marea caspica, asta dupa ce facuse un tur bun al muntilor ce il gazduisera. Invatase respectul pentru animale al triburilor vecine. lucrase cu capre, cu lame, ba intalnise chiar si tigri si elefanti in circuitul in care se avanturase. Dar, hotari sa o ia spre vest.
La marea caspica intalni niste oameni, dar acestia nu vroiau sa il ajute pe degeaba, el vroia sa treaca apa. Se hotari sa le joace jocul si incepu sa ii ajute cu una alta, pana ce se iveste ocazia de a trece apa in siguranta. Deprinse si abilitati de constructie, si abilitati de pescar... Departe de activitatile cu care se putea deprinde pe munte.
El credea ca fusese dorinta zeilor de al plasa in singuratatea de pe munte, dar si ca acestia vor sa il ajute daca e hotarat sa cunoasca mai mult. Incepuse sa se apropie si de cultura popoarelor prin care trecea. Pe langa marea caspica ajunsese la oameni biblici, dar si koranici, si incerca sa se inteleaga cu toti, desi a lui cultura era mult mai diferita decat cea a celor ce ii intalnise.
Dupa ce trecura cateva luni si lucrase in localitatea aceea de cateva luni, reparand case, chiar si cea in care locuia, impinse putin vorba si se facu vazut pe vapor inspre vest.
Incet, incet, intelese ca biblicii au oras de comanda, unde el era atras sa mearge sa inteleaga mai mult, el, care era un om pasnic, care incerca sa atenueze conflicte, si sa isi inteleaga generul opus cat mai bine, desi tinand intelegere si pentru cei de acelasi gener cu el.
Trecuse marea. Se inhaitase cu cativa sa mearga spre cealalta mare, marea neagra. Inca nu stia ce mari il asteapta sau ce culturi, dar se simtea bine, aveau animale de companie, puteau sa isi faca veacul pe unde mergeau, si da, pe unde erau primiti, astfel toata aventura parea sa mearga bine.
La marea 'noua', cea neagra, uni se hotarara sa mearga mai departe pe mare, sa incerce poate si africa, dar Bede se hotari ca e inca prea devreme pentru el sa se desparta de climatul in care se simtea el prielnic, si astfel hotari sa o ia pe jos, deasupra marii.
Planurile sale se rezolvau, incet. Se zbatea putin sa calmeze pe unii si pe altii, de votca si de dragoste, de saracie si bogatie, ajunsese un calator cunoscut, bun pentru taramul care il strabate.
Ajunse la vest de mare. era in romania. Oamenii il priveau intrebator, dar se multumeau ca e un om descurcaret. In delta oamenii vorbeau despre pesti, pasari si orase care sunt mai dezvoltate decat ei. Astfel afla ca un oras capitala e destul de aproape si ajunse in Bucuresti. Acolo se simtea ciudat. Oras aglomerat, mare, plin de agitatie. Intelesese ca acest oras are un conflict mutual cu un alt oras, Timisoara. Si dupa ce isi culese un calup de informatii, pornise spre Timisoara.
A ajuns la o intitutie educationala. Aici copiii erau lasati foarte liberi. Ei isi gaseau perechi in functie de comentarile ce le aveau cu profesorii, faceau sport de buna voie, sau contruiau cate ceva de capul lor, dansau; nu intelegea Bede ce putea sa fie conflictual cu un asemenea stil de viata.
Copii erau impartiti pe grupuri si aveau lideri. Se hotari sa vorbeasca cu unul dintre ei. Acesta intalnise negociatori de toate felurile, sportivi diversi, si tot felul de specialisti. Dar pe cat era de divers, ei se impotmoleau vorbind despre religie si muzica. Acolo se gaseau si diferentele intre orasele aceastea doua. Bucurestenii nu isi gaseau muzicienii educati, timisorenii cautau sa isi aiba cantaretii educati. In primul oras, erau interlopi si politicieni implicati in industria muzicala. In al doilea, se ocupau profesorii si oameni de urbie. Primul oras se gasea in ortodoxism convins si aveau cateva culturi diferite prin el, cum ar fi tigani sau rusi, pe cand in al doilea oamenii mai aveau parte si de evrei, nemti, italieni, si trecusera chiar si prin catolicism spre reformati.
Atunci Bede a ajuns sa inteleaga si treaba cu religile continentului pe care acum se afla; si hotari sa porneasca spre vatican, influentat fiind si de copilul cu care vorbise si caruia ajunsese sa i se confeseze despre dorinta lui in a avea o femeie, la care i se promisese ajutor.
Pleca spre italia. A ajuns acolo. Aglomerat, dar in smerenie. Competitiv, dar nu in exces.
La locul faptei el explica ca a ajuns sa cunoasca mai multe limbi; este un pacifist convins; traieste viata in numele domnului si nu este un pacatos. Acestia i'au propus sa se inscrie inspre manastirea acestora, vaticanul, si s'a inscris. Ba chiar mai mult, s'a inscris in lupta pentru a deveni papa, fapt ce insemna ca nu are sa se opreasca din a face munca lui benevola.
Nu era convins de reusita lui si astfel s'a intors in romania, la copilul cu care se intelegea. L'a ajutat pe acesta sa inteleaga ca nu e nevoie sa se agate de o figura pe care o iubeste, ci sa incerce sa se agate de o figura care s'ar agata la randu'i de el. Copilul a incercat de asemenea sa isi respecte promisiunea si sa il ajute si pe Bede in a'si gasi o pereche sau o solutie in care sa fie fericit, dar distanta de divin a majoritatii de acolo il facu pe Bede sa plece. S'a hotarit sa viziteze germania si polonia despre care auzise ca o luasera pe o directie diferita cu arhitectura bisericeasca. Se hotari sa incerce sa vada si alpii, cei mai asemanatori cu munti din care provenea pe continentul pe care se afla. Se hotari si le facu.
Tinea foarte atent corespondenta cu biserica sfantul petru din vatican. Dorea deja sa ajunga acolo. Dorea sa afle tainele pe care aceia le tin pentru ei si sa incerce sa le foloseasca pentru a mai atenua din conflictele oamenilor care pe cat ii considera de diferiti, pe atat ii aducea in aceeasi oala metaforica.
Si trecura anii. Un papa muri, si se ajunse la voturile cardinalilor pentru a se decide unul nou.
Pe baza dorintei de apropiere fata de muzicieni si pe baza dorintei de a 'unifica', cu ghilimelele de rigoare o credinta ce parea intr'u mare masura comuna, acestia decisera. Papa Bede urma sa fie noul carmuitor al vaticanului cat il va lasa bunul d'zeu.

Amazia. Final cu iluminatisme si tahlc.

AMAZIA

(istoria omenirii)

 (o impresie iluminati, un pamflet daca vreti, o interpretare a vietii sfinte)

Si la inceput a fost sunetul, toate traiau in ordinea luminii, dar lucrurile acelea sunt prea greu de descris pana si pentru primii oameni care se zice ca traiau si ei impreuna cu D'zeu si zburdau printre minunatiile haosului sau ordinii, asa cum parea pentru fiecare.

La inceput D'zeu a facut cerurile si pamantul, avea un om drept, dar prins in ale vremii panze.

Pamantul era pustiu si gol, peste fata pamantului se invarteau ape intunecate si omul era mai degraba un cocon, hiberanand la dreapta D'lui si plutind pe deasupra apelor. Totul parea sa fie cumva bine primit.
Astfel D'zeu a trecut mai departe si a zis : Sa fie lumina ! Si a fost lumina.

Lumina parea sa fie buna, si D'zeu a despartit lumina de intuneric. Lumina s'a decis ca se va numi zi, iar intunericul, noapte. Astfel a fost seara si apoi dimineata ; aceasta a fost numita ziua intai.

Legile pareau sa fie inca functionale, dar omul simtea deja nevoia sa fie mobil, si astfel D'zeu a zis :

Sa fie intindere intre ape, si ea sa desparta apele de ape. Si s'a facut intinderea, si ea a despartit apele care sunt dedesuptul intinderii si apele care sunt deasupra intinderii, ba mai mult, a aparut ploaia, care i'a priit omului ca si un dus rece dupa o zi in cuptor, de altfel asa a ramas si in mintea omului ca fiind cea mai buna patanie, ce merita si cautata, ba chiar apreciata in intregul sens al cuvantului.

D'zeu a lasat intinderea de deasupra sa fie numita cer, iar ce il acopera nori. Astfel a fost o seara si inca o dimineata si asa a trecut a doua zi.

D'zeu a lasat intinderea de sub picioare sa fie numita pamant, iar apele ce il despart sa fie numite rauri, fluvii, mari, oceane, lacuri, functie de dimensiunea si miscarea lor. S'a hotarit ca acest lucru era bun.

Astfel D'zeu a continuat, si a zis : Sa dea pamntul verdeata, iarba cu seminte, pomi roditori si sa creasca formatiuni verzi in ape, sa aiba samanta lor pe pamant.

Omul parea sa se anime, sa fie mai in largul lui, si a ramas ca fiind un lucru bun.

Astfel a fost o seara si o dimineata ; astfel a fost ziua a treia.

D'zeu a zis peste noapte care era intunecata : sa fie niste luminatori in intinderea cerului, ca sa desparta ziua de noapte, sa ramana ca semne, care sa arate vremile, zilele si anii.

Astfel D'zeu a facut cei doi mari luminatori, ceva mare ziua, si altceva mai mic noaptea cu stelele. Si acest lucru a fost considerat bun.
Cel de ziua ardea si cel de noapte reflecta.
Lucrurile astea aveau legatura si cu apele caci le facea in adevaratul sens al cuvantului sa zburde prin lume ca si niste stouluri de fluturi sau roiuri de albine sau stoluri de ciori.

Astfel a trecut o seara si o dimineata, si a fost ziua a patra.

D'zeu a zis : Sa misune apele de vietuitoare si sa zboare pasari deasupra pamantului pe intinderea cerului

D'zeu a facut pestii mici si mari, dupa soiurile lor ; a facut si orice pasare inaripata dupa soiul ei.

Omul parea sa invete de la ele miscari care mai de care mai folositoare, in joaca, imitand miscarile vietuitoarelor existente, si s'a hotarat ca e bine.

Cresteti si inmultiti'va si umpleti apele marilor, sa se inmulteasca si pasarile pamantului.

Si toate au inceput sa danseze pe suprafetele noi si sa cauzeze la randul lor alte lucruri minunate care sa fie de folos lumii sau sa le fie cu morala.
Astfel a trecut o seara si o dimineata, aceasta a fost ziua a cincea.

Omul parea sa fie foarte implicat in hotararile acestea, si D'zeu a continuat zicand: Sa dea pamantul vietuitoare dupa felul lor, taratoare, de unde omul invata sa pandeasca, vite, de unde omul a invatat sa se pazeasca, si fiare pamantesti, de unde omul a invatat sa atace. Asa a fost si a fost cu folos hotarand din nou ca este bine.
Omul parea sa reactioneze la ele si sa se intinda in miscari zvelte dupa ele prin tot taramul, invelindu'se in cele mai felurite lucruri pe care le gasea.

Astfel a trecut o seara si o dimineata, si asta a fost ziua a sasea.

Veni si ziua a saptea, cand omul era deja in mijlocul salbaticiei si D'zeu a vazut ca omul suferea de singuratate si a creat femeia din pamant in fata ochilor sai, si pe el l'a numit Adam si ei i'a lasat numele Lilit. Cresteti si inmultiti'va dupa chipul nostru si dupa asemanarea noastra, stapani peste toate vietuitoarele pamantului si apelor, si aveti grija de ele sa va fie de folos in intamplarile care va urmeaza.

Si D'zeu a zis : Iata ca v'am dat orice iarba care face samanta si care este pe fata intregului pamant, si orice pom, care are in el rod cu samanta : aceasta sa fie hrana voastra. Si dintre vietuitoarele pamantului cele care va sunt pe masura si mai ales cele pe care le'am lasat sa consume verdeata si samanta: si aceasta sa va fie hrana.

Ele nu sunt diferite fata de ceea ce sunteti voi, dar este ceva diferit. O sa intelegeti.
Feriti'va de fiare, dar sa nu aveti frica de ele, ca nu va vor ca si hrana daca nu le provocati, ele traiesc dupa regulile salbaticiei, voi traiti ca si ele, dar aveti si din firavitatea unei flori si din forta unei furtuni.
Totul este ca si cum am zis sa fie. Lucrurile sunt diferite, dar ele nu se pierd, se schimba.

Si astfel a trecut inca o seara si o dimineata. O zi cat de cat odihnitoare.

Dar aici se opri facerea. D'zeu era inca foarte aprope de oamenii ce au fost facuti, dar intre ei intrase deja o problema, pe care D'zeu isi luase cel putin doua zile sfinte de pauza ca sa o urmareasca.
Lilit nu parea sa stie nimic din ce a fost, ea reactiona mai degraba la cele ce se intampla si se juca cu toate, dar cu maiestrie.

Apoi D'zeu a sadit o gradina in Eden, spre rasarit, si pusese acolo omul pe care'l intocmise. In gradina ceea erau formele pamantului de care se poate mai divers, erau si munti si dealuri si campii si plaje intinse si faleze periculoase.

Si facu D'zeu sa rasara din pamant tot soiul de pomi, placuti la vederesi cu roade bune de mancat, deja de mai multe ori; iar in mijlocul raiului era pomul vietii si pomul cunoasterii binelui si raului.

Si din Eden iesea un rau, care avea brate si ele ieseau diferit in mare ; li s'a spus unui ce iesea puternic estuar, acesta lasand o palnie dupa el care se ducea dintr'un anume punct catre mare, iar celorlalte doua, delta, ca ele formau pamant cu ierburi si era loc bun pasarilor cerului ce vroiau sa stea mai adapostite. Numele celui singur era Bardi, iar celelalte erau Fison si Sulina.

In dealuri se afla aur, bdeliu si pietre onix. Ei numeau acel loc Havila.

Muntii erau inalti, unul avea in varf o piatra ce arata ca si fata unui om, i se zicea Sfinxul Omul, asa ii zicea Adam. Acesta ajunse in toate locasurile pe cal, dar acolo fu greu de urcat pe cal si facu drumul pe jos. Lilit il astepta cu caii si inca nu vorbea cu Adam, in principiu din cauza ca nu se puteau intelege. Invata de la statuie sa foloseasca caciula sau cioclul cum ii mai ziceau, caci asa arata formatiunea respectiva. Celalalt munte avea o formatiune despre care urma sa invete mai tarziu ; iar un altul fumega constant si curgea ceva din adancurile pamantului.
Li se interzise sa faca unele lucruri, caci erau parca atacati de ele, dar Adam se prindea repede de miscarile care se intamplau.

D'zeu vorbea despre acel loc ca avand o intrare in Iad, si ca cei ce nu urmeaza legile Lui vor ajunge in acel loc. Dar D'zeu mai avea reguli in privinta gradinii : ii spuse lui Adam sa nu consume din pomul vietii doar in zilele de odihna si nu cumva sa consume din pomul adevarului si cunoasterii caci negre ii vor fi zilele.

Adam vazu ca nici animalele nu se apropie de pomul interzis si intelese regula. Dar Lilit incepu sa ii explice lui Adam mai mult prin semne si prin cuvinte ce Adam nu le intelegea, cum ca vrea sa faca fructul interzis prin foc, adica sa faca ceva fiert intins in propria zeama sau depinde cum reactioneaza fructul si sa il consume impreuna cu el. 
Adam ii interzise.

Si D'zeu a zis: Nu e bine sa fie omul singur, sa'i facem ajutor potrivit pentru el. Sa incercam sa ii facem viata mai usoara.

Adam descoperi deja focul, jucandu'se cu diferite pietre, si calul pe care le numi el insusi asa.

Si D'zeu care facuse din din pamant toate fiarele campului si toate pasarile cerului, le aduse la Adam ca sa vada cum le va numi; asa ca toate sa se numeasca cum le va numui el.

Lilit se simtea tinuta la distanta asa ca se supara si pleca des sa se plimbe prin gradina. Si descoperi si ea ce se gaseste in gradina; dar nu stia prin ce trecuse Adam si nu putea sa zica ca le vazu pe toate.

Si a pus Adam nume tuturor animalelor si pasarilor cerului; dar pentru Adam nu se gasi ajutor de potriva lui.
Lilit parea pierduta in salbaticie.

Toate acestea se intamplara in cateva luni dumnezeiesti.

Iar apoi a adus D'zeu somn greu deasupra lui Adam; si daca a adormit, Lilit se plictisi si pleca singura in salbaticie si hotari sa nu se mai intoarca.

Si D'zeu a luat una din coastele sale si a plinit locul ei cu carne.

Iar coasta lui Adam o facu D'zeu femeie si a adus'o lui Adam.

Si a zis Adam : Iata aceasta'i os din oasele mele si carne din carnea mea; ea se va numi femeie, Eva, pentru ca este luata de si din barbatul sau: Adam.

Si Eva il intelegea pe Adam si Adam pe Eva lui, dar Eva era copilaroasa, se juca cu ce vedea in jurul sau, cam cum facea Adam cu animalele cand le numi, dar parca mai nepriceput, si atunci Adam radea si arata ce invatase el.

De atunci ramase regula ca lasa barbatul pe tatal si pe mama sa si se va lipi de femeia lui, si vor fi amandoi un trup. Si cei doi asa erau, se completau unul pe altul, desi amandoi mai aveau momente cand se blocau. Adam incerca sa invete toate obiectele de care are nevoie, si Eva studia toate poamele pamantului.

Dar Eva dadea tarcoale tuturor pomilor.

Sarpele era insa cel mai siret dintre toate fiarele pamantului. Si a zis sarpele catre femeie : Dumnezeu a zis el oare sa nu mancati roade din orice pom din rai? Asta iarasi intr'o perioada de somn a lui Adam.

Aproape la fel de sirete era si familia felinelor, dar desi vazusera ce se intampla, stateau si dadeau tarcoale, si nu aveau curaj sa zica nimic, dar se dusera sa il trezeasca pe Adam.

Numai din rodul pomului cel din mijlocul raiului ne'a zis D'zeu sa nu mancam, a spus Eva. Numai de el sa va feriti sa mancati sau sa atingeti ca sa nu muriti.

Atunci sarpele a zis catre femeie : Nu, nu veti muri ! Faceti cum va zic eu cu el si nu vi se va intampla nimica, doar veti ajunge la adevar si la cunoastere, vi se va deschide ochii si veti fi ca si D'zeu, cunoscand binele si raul.

De aceea femeia, socotind rodul pomului bun de mancat si placut la vedere si vrednic de dorit, pentru ca da stiinta, a luat din el si a mancat, si a dat si barbatului sau ce statea acoperit cu o panza ce o facusera paienjenii si sturzii din diverse materiale ce se gaseau din plante si fructe.

Aunci li s'au deschis ochii la amandoi si au cunoscut ca erau goi, si au cusut frunze de smochin si si'au facut acoperaminte si simteau ca sunt pe moarte.

Atunci Adam se gandi repede si se duse la pomul vietii, gusta din el desi i se paru ca murise si dadu si Evei.

Iar cand l'au auzit pe D'zeu printre rumorile serii, s'au ascuns Adam si Eva printre pomii raiului.

Amandoi pareau sa se intoarca la realitate si stateau unul langa celalalt in tot ce se intampla in jurul lor. O vijelie uriasa care rupea din tot ce atingea si parea sa fie cu reactii dintre cele mai ciudate.
Si a strigat D'zeu pe Adam, si i'a zis : Adame, unde esti ?

Raspuns'a acesta : Am auzit glasul tau in rai, si m'am temut, caci sunt gol, si m'am ascuns.

Si i'a zis D'zeu : Cine ti'a spus ca esti gol ? Nu cumva ai mancat din pomul care ti'am poruncit sa nu mananci ?

Zis'a Adam : Femeia care a ramas cu mine a pregatit din pom si am mancat.

Si a zis D'zeu catre femeie : Pentru ce ai facut aceasta ? Iar femeia a zis : Sarpele m'a amagit si eu am mancat.

Zis'a D'zeu catre sarpe si parca totodata spre tot regnul animal: Blestemat sa fii intre toate animalele si intre toate fiarele, taras sa mergi in felul tau si tarana sa mananci in toate zilele vietii tale.

Si continua D'zeu : Dusmanie sa ramana intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei ; aceasta iti va zdrobi capul, iar tu ii vei intepa calcaiul.

Iar femeii i'a adaugat : Voi inmultii intotdeauna necazurile tale, mai ales in vremea sarcinii tale, in dureri vei naste copii, atrasa vei fi de catre barbatul tau si el te va stapani. Sa te loveasca nu va avea voie, mai ales sa nu te urateasca, dar va avea voie sa te pedepseasca cand esti al lui si devi prea sireata in interesele tale proprii si nu ii acorzi atentia care ti'a fost intins.

Iar lui Adam ii spuse : Pentru ca ai ascultat vorba femeii tale si ai mancat din pomul care ti'am poruncit : Sa nu mananci normal! Blestemat va fi pamantul pentru tine ! Cu oasteneala sa te hranesti din el in toate zilele vietii tale ! 

Si D'zeu sacrifica din animale si le dadu celor doi haine sa se imbrace.

Spini si palamida iti va rodi pamantul si te vei hrani si cu iarba campului !

In sudoarea fetii tale iti vei manca painea ta, pana te vei intoarce in pamantul din care esti, caci pamant esti cu toate animalele tale si pamant vei ramane.

Apoi D'zeu pregati o casa din copacii pamantului si pietre, dar pusese cloaca de serpi in centrul Edenului si scorpioni, ca sa numai ajunga nimeni usor in centrul gradinii la pomii cu pricina.

Si a zis D'zeu : Iata Adam s'a facut ca unul dintre noi, cunoscand binele si raul dupa ce a mancat din pomul interzis, si acum nu cumva sa'si intinda mana catre pomul vietii si sa ia roade, ca are sa traiasca in veci ! Dar blestemat va trai !

De aceea l'a scos D'zeu din raiul cel din Eden pe om, ca sa lucreze pamantul din care fusese luat.

Adam fusese foarte trist din cauza celor petrecute, dar D'zeu nu a mai vorbit nicioadata cu el.

Acesta a trait impreuna cu Eva si facu copii in casa primita si incet isi mari ferma, cu case pentru toate animalele care erau deasemenea suparate pe el, dar se complaceau in situatia produsa. Si facusera toate acestea intr'un an si cateva luni dumnezeiesti.

Cand Adam si Eva avusera gemeni, se hotarara sa se opreasca din facut copii, iar Adam, cum avea incredere deja in rezistenta familiei sale, se duse in salbaticie, si incerca sa comunice cu animalele sa il duca catre sotia sa veche, sa se impace cu ea, chiar daca nu se intelegeau in vorba.

Acesta gasi o intrare in munte inspre care, in treacat animalele ii facura semn catre locul acesta.

Pestera fuse aranjata frumos , pe placul ochilor lui Adam, erau tot felul de materiale ce el abia le descoperise, si obiecte din pamant de langa pestera, si desene pe pereti, si toate aranjate langa desene cu intamplarile vechi ale lor, doi copii de D'zeu.

Adam incerca sa vorbeasca cu Lilith si lasa si de la el in incercarea de a vorbi deschis.

Astfel ii povesti ei ce discutase el cu Eva cand au mancat din pomul interzis, iar aceasta ii spuse ca la ea a venit un animal batran si a murit, astfel isi facu si ea haine.

Cei doi hotarara ca aranjamentul acela sa se numeasca biserica, si cand se intoarsera la casa lui, se uitara spre muntele cu formatiuni de roci interesante si hotarara ca daca vor sa faca un cadou lui D'zeu pentru care sa isi umpere iertarea, trebuie sa contruiasca acolo o biserica.

Dar prima data Adam ii construise si ei o casa ca sa aiba si familia ei unde sa locuiasca.

Si lucrara familia lui Adam care ramase in Eden la aceasta pana cand incepura sa ii ajute si animalele .

Iar cand D'zeu vazu frumusetea cu care viata lucra la o cladire dedicata lui, decise sa faca o ultima minune in viata lui Adam si ii dadu sansa sa scape din focurile Iadului, daca acesta scoate din vulcan statuile pe care doreste sa le puna in cladirea sa minunata ce o numea biserica.

Astfel familia lui Adam scapase de blestemul greu al vietii si lucrurile pareau sa se duca pe un fagas normal, doar ca trecand anii, biserica devenii un loc caruia lui D'zeu nu ii mai placea.

Oamenii bisericii cereau taxe si jertfe pentru El incat toata lumea parea sa se fi pogorat din nou sub blestemul ce'i daduse lui Adam.

Familia lui Adam se inmultise cum zise Domnul, si se raspandi inafara gradinii Edenului, dar toti vorbeau limba lui Adam si a lui Lilit, cum eva vorbea ca amandoi.

Multe sute de ani dumnezeiesti trai Adam si sotiile sale.

Purcezand la rasarit, oamenii au gasit tara lui Senaar, un ses si au descalecat acolo.

Apoi au zis unul catre celalalt : Haidem sa facem caramizi si sa le ardem in foc ! Si au folosit caramida in loc de piatra, iar smoala in loc de var.

Si au zis iarasi : Haidem sa ne facm un oras si un turn al carui varf sa ajunga la cer si sa ne facem faima inainte de a ne imprastia pe fata a tot pamantul.

Atunci s'a pogorat D'zeu sa vada cetatea si turnul pe care'l zideau fii oamenilor.

Si a zis D'zeu : Iata, toti sunt de un neam si vorbesc aceleasi limbi, si iata ce s'au apucat sa faca, si nu se vor opri din ceea ce si'au pus in gand sa faca, chiar daca asta nu le foloseste probabil niciodata !

Haidem dar sa ne pogorim si sa amestecam limbile lor, ca sa nu se mai inteleaga unul cu altul.

Si cand cantau mai cu placere si lucrau mai cu spor, cobora D 'zeu peste ei si au incetat de a mai zidi cetatea si turnul.

Pasarile cerului incepura sa se invarta in jurul turnului, si fiarele pamantului se apropiara de acesta ; rinoceri si elefanti incepura sa se impinga in el si astfel, daramand turnul ii si speriara pe oameni, impreuna cu restul fiarelor si ii imprastia pe intreg pamantul.

De aceea s'a numit cetatea aceea Babilon, pentru ca acolo a amestecat D'zeu limbile a tot pamantul si de acolo i'a imprastiat D'zeu pe tot pamantul.

Dar tot de acolo toti intelesesera ca trebuie sa numai faca copii decat de la treia generatie intre ei, si astfel incepura si ei sa se impreuneze intre ei, sa respecte legea Domnului.

Dar vorbind legile noi, incepura sa creada ca nu le inteleg bine vorbind toate limbile cunoscute ale Domnului.

Dupa aceea a zis D'zeu lui Noe, fiu dintr'o familie mai credincioasa : Iti vei face o corabie din lemn si data cu smoala si vei intra tu in ea, si impreuna cu tine vor intra fii tai, femeia ta si femeile fiilor tai.

Iata cum s'o faci : corabia sa aiba trei sute de coti in lungime, cinzeci de coti in latime si treizeci de coti inaltime.

Sa faci corabiei ferestre de un cot si sa faci un rand de camari jos, altul la mijloc si altul sus.

Sa intre in corabie din toate animalele, din toate taratoarele, din toate fiarele si din tot trupul, cate doua, parte barbateasca si parte femeiasca ca sa ramana in viata impreuna cu tine.

Din toate soiurile de pasari inaripate dupa fel, cate doua, parte barbateasca si parte femeiasca, asa si din plantele ce sunt de mare importanta in ferme, cum ca si celelalte vor fi in siguranta, semintele lor hibernand in pamant.

Iar tu ia cu tine din tot felul de mancare, cu care sa va hraniti, ingrijeste'te ca sa fie aceasta de mancare pentru tine si pentru acelea. Dar in ziele ploii sa nu mananci carne, ci doar din roadele pamantului.

Noe se mira la vestea Domnului si incerca sa se roage sa nu vina ziua in care trebuie sa faca un asemenea lucru, dar D'zeu ii raspunse ca este hotarat si ca nu se va razgandi din marele sau plan, ca familile oamenilor s'au indepartat de la cuvantul sau si nimeni si nimic nu merita sa traiasca ca sa traiasca in pacat.

Si incepu Noe sa faca intocmai cum ii poruncise D'zeu. El a inceput sa stranga arbori din padure, si o ruga pe femeia sa si pe copii sai si familile lor sa caute sa invite animalele si sa stranga plante.

Animalele pareau sa inteleaga ca urmeaza sa se intample ceva si venira in mare parte singure la prima chemare a familiei lui Noe.

Mancarea ramase sa fie stransade toti, si pentru ei si pentru animale, de toti, si incet sa fie pusa direct in arca in locurile pe care noe incepuse sa le construiasca.

Veni D'zeu cand arca era gata, caci dura ceva ani dumnezeiesti, si zise : Peste sapte zile eu voi varsa pe pamant, patruzeci de zile si patruzeci de nopti si am sa pierd de pe fata pamantului toate fapturile cate am facut.

Noe insa, cand a venit asupra lumii potopul de apa, era de sase sute de ani.

Si a intrat Noe in corabie, intocmai cum i se poruncise, ca sa scape de apele potopului.

Din pasarile curate si din pasarile necurate, din animalele curate si din cele necurate, din fiare si din tot ce are viata pe pamant.

Au intrat la Noe in arca perechi, parte barbateasca si parte femeiasca, intocmai cum ii poruncise D'zeu.

Trecura cele sapte zile si veni pe pamant apele cerului.

Si a plouat pe pamant patruzeci de zile si patru zeci de nopti si a crescut apa mereu si a ridicat corabia, si aceasta s'a inaltat deasupra pamantului.

Si a sporit apa pe pamant atat de mult, incat a acoperit toti muntii cei inalti care erau sub cer., ridicandu'se cinsprezece coti mai sus de ei.

Si a murit tot trupul ce se misca pe pamant : pasarile, animalele, fiarele, toate vietuitorele ce stateau pe pamant si toti oamenii.

Apa crescu mereu pe pamant, o suta cincizeci de zile.

Pe ferestrele arcai se mai observau acum ca se oprise potopul, Noe mai observa cateva formatiuni, pareau sa fie case care fusesera rapid transformate in barci, si mai erau aprope de unele vietuitoarele apei unii oameni pe pluta, impreuna cu animale de ale casei, cum ar fi caini sau pisici, si pasari care se asezau de'a dreptul lor.

Abia mai rezistau, cele care scapasera, de foamea care suferisera, dar toti care reusisera sa se ajunga unul pe altul cu plutele si barcutele lor, stateau agatate una de alta cat puteau de aproape si in forme cat mai deosebite de flori sau faguri, ca sa se echilibreze intre ele si sa nu cada prada apei.

Dar Noe nu indrazni sa creada ca D'zeu a lasat sa traiasca si alte animale si atunci a dat drumul unui corb, ca sa vada daca se retrag apele pe pamant. Acesta pleca si nu se mai intoarse pana ce apa nu s'a retras de tot.

Atunci Noe, ca sa verifice a trimis si un porumbel sa vada daca gaseste ceva folositor lui sau ceva semn ca a revenit calmul pe pamant si pot iesi din barca.

Cand se intoarse porumbelul cu o ramura de maslin, se auzi vocea Domnului : Iesi tu si familia ta, din corabie ! Si scoate de asemenea toate vietatile care sunt cu tine si vezi de iti a continua viata cum ai facut si inainte, cu ele impreuna ca sa cresteti si sa va inmultiti pe toata fata pamantului.

Apoi din cele ce crescusera in numar pe arca, Noe a facut jertfelnic prin ardere in numele Domnului.

Si D'zeu placu mireasma produsa si a zis D'zeu pregatindu'se parca sa vorbeasca cu Noe : am socotit sa numai blestem pamantul pentru faptele omului, pentru ca cugetul inimii omului se pleaca la rau din tineretiile lor si nu voi mai pierde toate vietatile, cum am facut.

De acum cat va trai pamantul, semanatul si seceratul, frigul si caldura, vara si iarna, ziua si noaptea nu vor mai inceta.

Si a binecuvantat D'zeu pe Noe si pe fii sai si pe ceilalti ce au scapat, caci toti credeau acum in puterea Domnului, si nimeni numai voia sa iasa din cuvantul sau.

Si a mai zis D'zeu : Iata, eu inhei legamantul meu cu voi, cu urmasii vostrii de dupa voi, si cu tot sufletul viu, care este cu voi : cu pasarile, cu animalele si cu toate fiarele pamantului, care sunt cu voi, si vor fi, si inchei acest legamant cu voi ca nu voi mai pierde tot trupul cu apele potopului si nu va mai fi potop sa pustiasca pamantul.

Apoi a zis Domnul iarasi catre Noe : Iata ca semn al legamantului pe care'l inchei cu voi si cu tot sufletul viu ce este cu voi din neam in neam si de'a pururi, pun curcubeul meu in nori, ca sa fie semn al legamantului dintre Mine si pamant.

Acesta se va vedea cand voi aduce nori deasupra pamantului si'mi va aduce aminte de legamantul meu pe care l'am incheiat cu voi si cu tot sufletul viu din tot trupul ce este pe pamant.

Si s'au numit fii lui Noe : Sim, Ham si Iafet, si tuturor li se nascusera copii dupa potop : Gomer, Magog, Madai, Iavan, Elisa, Tubal, Meseh, Tiras, Aschenaz, Rifat si Togarma, Tarsis, Chitim si Dodanim, Beleu, Mandrunu si Iafet.

Si multi fii urmara dupa acestia. Domnul lasase pace si aceasta parea sa nu fie dominata din nou de rau.

Dar trecu vreme multa. Multi oameni se nascusera si multi murisera, ca sa se intoarca iar pe pamant sau sa se duca in dreapta Tatalui.

Oamenii incepusera sa se cerne deja : sa aibe asezari linistite, cum era si orasul Gomora, sau sa aibe asezari vivace, cum era si orasul Sodoma si probabil si multe altele...

Dar aceste orase nu erau toate orase sub placerea Domnului.

Chiar in orasul Gomora se intamplau toate faradelegile in spatele usilor inchise. Totul parea normal de afara, dar te mirai uneori de ce oameni puteau sa scoata pe usi acel oras. In interioare uitau de femei si barbati, uitau de tot si de toate si se mucegaiau incet cu totii.

In orasul Sodoma toate se intamplau pe strada sau in case deschise ca toata lumea sa le vada. Erau si case care traiau in bunatate daca le luai pe interior, dar pe strada te mirai ce putea ramane dupa nopti de dezmat si plimbari. 
Era defapt cam la fel de dezstrabalat in ambele orase, dar nu puteai spune ca sunt identice.

In orasele astea traia si Lot, era un judecator corect si pedepsise multa lume pentru faradelegile produse. Judecatori isi aveau locul la intrarea in cetate, sa nu treaca om care nu poata fi recunoscut daca se intampla ceva, desi in ambele cetati ce erau sub acelasi imperiu se intamplau vrute si nevrute si judecatorii cu greu isi faceau treaba fiind considerati mai degraba nebuni ca ascultau de legile Domnului, cum alte legi nu erau pe vremea ceea.

Si venira la Lot niste barbati si i'au spus : Pe cine mai ai aici ? Gineri, fii si fiice, si tot ce ai in cetate : scoate'i din locul acesta.

Caci avem sa nimicim locul acesta, pentru ca a ajuns mare plangere inaintea Domnului impotriva locuitorilor lui. De aceea ne'a trimis D'zeu, ca sa'l nimicim.

Lot a iesit si a vorbit cu ginerii sai, care luasera pe fetele sale : Sculati'va ! a zis el, iesiti din locul acesta caci Domnul are sa nimiceasca cetatea. Dar ginerii lui crezusera ca glumeste.

Cand s'a crapat de ziua, ingerii au staruit la Lot zicand : Scoala'te, ia'ti nevasta si cele doua fete care se afla aici, ca sa nu pieri si tu in nelegiuirea cetatii.

Si erau si copii mici in familia lui Lot.

Si fiindca Lot zabovi, barbatii aceia l'au apucat de mana, pe el, pe nevasta'sa si pe cele doua fete ale lui care erau acolo cu copii si l'au scos, l'au lasat inafara cetatii.

Dupa ce i'a scos afara, unul dintre barbatii aceia a zis : Scapati'va viata si sa nu va uitati inapoi, si sa nu te opresti in vreun loc din campie : scapa la munte, ca sa nu pieri.

Lot le'a zis : O, nu ! Doamne ! Iata ca am capatat trecere inaintea Ta , si ai aratat mare indurare fata de mine, pastrandu'mi viata ; dar nu pot sa fug la munte, inainte, ca sa nu ma atinga prapadul, si voi pieri.

In drum spre munte se afla o padure mare si nu o pot depasi. Iata acolo cetatea aceea mica. Oh ! De as putea sa fug acolo,.. este asa de mica... Si sa scap cu viata.

Si El a zis : Iata ca iti fac si hatarul acesta, si nu te voi nimici daca mergi in cetatea de care vorbesti. Dar tine seama cum te duci, cetatea aceea este mai degraba salbaticie si nu stii cum te vor primi.

Grabeste'te de fugi in ea, caci nu pot face nimic pana nu vei ajunge acolo.

Cetatea se numea Megicani si Lot a ajuns la ea cand rasarea soarele pe pamant.

Atunci Domnul a facut ploaie peste Sodoma si Gomora pucioasa si foc de la Domnul din cer.

A nimicit cu desavarsire cetatile acelea, toata campia si toti locuitorii cetatilor si tot ce crestea pe pamant.

Nevasta lui Lot se uita inapoi in timp ce fugeau si s'a prefeacut intr'un stalp de sare.

Ajunsi la cetatea Megicani locuitorii nu ii lasasera sa intre pana ce nu dovedeau ca sunt buni de a intra.

Si D'zeu le'a zis : Odihniti'va si cand vine ziua din nou, mergeti si vanati ceva vrednic de puterile voastre si dovediti'va puterea de a intra in cetate. Altfel veti muri de foame pana cand va vor fi deschise usile.

Si asa au facut, s'au pus sa doarma ; barbat, femei si copii.

In noapte insa copii s'au trezit, cel putin unul mic care abia putea sa mearga si in liniste s'a indepartat de locasul familiei sale.

Aceasta s'a intamplat intr'o seara fierbinte de vara, pe coastele pravalite ale muntilor Seeonee cand lupii se trezesc din somnul lui obisnuit si scarpinandu'se cu laba dinapoi sub pantece, casca plictisit si incepe sa'si intinda labele una dupa alta ca sa se ma dezmorteasca de somnul ce ii ingreuna incheieturile.

Lupoaica avea patru pui, si tavalindu'se de langa ei, maraii si vroia sa iasa din culcus la vale, cand in pragul usii se vazu o coada stufoasa ce incepu sa scasneasca.langa un pui de om ce parea sa se joace incontin.

Cel cu coada stufoasa era un sacal care se multumea cu resturi pentru a manca si asta si cauta cum nu avea voie sa se ia de copii mici crezand ca'si pierde duhul.

Ceru lupului o coapsa de ied ce ramasese in urma lui, iar acesta i'o daduse.

Va multumesc zise sacalul si le dadu o veste, lingandu'si botul de satie : Mi'a spus tigrul cel mare ca de cum va rasari luna cea mare isi va muta vanatoarea in partile acestea.

Tigrul avea in mod normal locul aproape de raul Waigungha, la douazeci de mile departare de pestera lupilor.

N'are acest drept, spuse lupul, trebuie sa anunte pe toata lumea cand isi schimba locul de vanatoare. Cand va aparea asa va speria vanatul pe o raza de cel putin zece mile imprejur. E schiop din nastere, de aia nu a putut vana decat jigodii. Se vede ca cei de pa malurile raului Waigunga nu il vad cu ochi buni, acum vine la noi sa ne faca inima rea.

In zare se vedea o miscare si se auzi un raget de tigru singur si flamand.

Venise in urma dupa om, dar nici lupii nu il priveau cu respect, era nascut ciunt. Stiau : cauta urmele omului, desi simtea ca e mic.

D'zeu ii daduse intelegere in ale vorbelor animalelor.

Ii era frica de tigru, dar se simtea implinit langa mama de lup.

Intra in cava, zise lupoaica. Acolo vei fi protejat.

Si s'a dus intre puii lupoaicei si s'a cuibarit.

Nu am mai pomenit niciodata asa ceva, si ii zise Mowgli.

Si sari tigrul la Mowgli, caci asa se numea micutul, si asta o facu dintr'o data, dar nu putea trece prin cava prin care intrase puiul de om. Ragea si se strofoca si nu reusea sa ajunga la mai putin de doi pasi de acesta.

Nu ne faci mare cinste ! spuse lupoaica. Esti mare si puternic in mod normal, daca nu te opresti vei muri de mana puiului de om.

Nu se poate asa ceva ; spuse tigrul. Eu il voi prinde pe Mowgli inainte sa il cresteti voi pe acesta.

Si se apropie o pantera. In spate se auzea un urs agale care parea satul si doar interesat de a auzi de unde zarva cauzata in jungla.

De unde zarva asta ? Eu il cautam de cand s'a pierdut prin padure. Il platesc eu, zise rapid pantera, iar ursul se auzi puternic : Il invat eu !

Si D'zeu ii lua lui Mowgli o portie de somn.

Crescu apoi cu ultimele cuvinte ale tigrului : Iti accept plata ! Dar il voi vana pe puiul de om. Treaba voastra daca il ajutati. Si cuvintele ursului : nu'ti fa griji, voi fi mereu langa el.

Crescu intr'adevar Mowgli asa cum auzi.

Dar intr'o zi se intampla sa vina maimutele cu muzica si jocurile lor si furara pe acesta. Si ursul nu putu sa tina pasul cu zborul lor intre copaci. Dar pantera avu. Si hotarara amandoi sa cheme si pe sarpele cel mare sa ajute in cazul lor, caci si acesta avu ceva impotriva primatelor de prin copaci.

Mowgli era printre liane, copaci si brate de maimute pana inspre un templu vechi al junglei. O piramida mai mult distrusa si impanzita de tot felul de vietuitoare.

Intra repede pe o crapatura in fudatie si statu acolo pana cand se terminase lupta.

Pantera lupta cu forta, coltii sai mari lasau urme profunde in pielea maimutelor. Chiar ursul care ramasese in urma se ocupa in a speria o gramada mare dintre acestea. Iar sarpele le intriga in totalitate pe maimute, acestea se temeau dar erau si hipnotizate parca de vorbele sarpelui.

Apuca ursul sa il prinda pe Mowgli, si fugira impreuna inapoi in jungla cunoscuta micutului.

Crescu si mai mult puiul de om si ajunse sa fie urat in randurile lupilor, cum ca el adusese tigrul mai aproape si le sperie prada.

Mowgli hotari sa se bazeze pe fortele proprii.

Fugi la o asezare de taietori de lemne, si se facu placut din start.

In timp scurt se obisnui cu limba oamenilor ca ii repeta fiecarui om toate cuvintele ce le ziceau pana cand invatase toate cuvintele folosite.

Si veni D'zeu si ii spuse : Trebuie sa te obisnuiesti cu oamenii o perioada. Ei iti vor fi scaparea.

La inceput puiul de om avu probleme cu culcusurile oamenilor si se obisnui sa doarma inafara casei, pe prispa larga a uneia, in asa fel incat sa fie mai aproape de cer. Iar lumea se obisnui repede cu el ca era voinic si desi se simti la inceput mai mult animal, ajunsese sa fie foarte umanist si venira oamenii la el sa ii dea voie sa lucreze.

Si il trimisera acestia la vaci.

Pe drum Mowgli se mira la copii care fusesera trimisi cu el, dar nu apuca sa fie foarte mult ca se ivisera fostii lui frati lupi cu vesti :

Acum Mowgli ! Tigrul pe care il cauti nu te cauta, dar daca se apropie noi o sa ne apropiem di nou de tine, acolo in tufe.

Mowgli intelese si statu luni bune cu vacile la pascut si lupii inca nu ajunsera.

O singura sansa ai acum ! Sa rapui tigrul cand ai sansa, altfel viata ta va fi in frica si fuga toata viata ! Ii zise D'zeu.

Se trezi brusc si vazu lupii in tufe ; Si unde este acest tigru ? zise Mowgli. A venit in luminisul de langa faleza de pe rau ! Sta acolo si pare satul, dar cu timp de a'si face planuri !

Veniti de imi impartiti vacile in doua cirede si du cireada ta pe celalalt mal, pe faleza, si cand oi fluiera eu la tine sa le trimiti pe tigeru.

Asa facura fratii sai si se ajunse in punctul decisiv : vacile de pe faleza rupsera pamant cu ele cand se dusera spre tigru, iar Mowgli din partea cealalta ii puse capat vietii tigrului cu o boata foarte mare.

Ca si vanat Mowgli hotatri sa isi ia blana de tigru pe post de semn ca a rapus marele tigru.

Copii satului chemara parintii si proprietarii vacilor sa vina dupa Mowgli cum ca plecase cu vitele.

Se speriara satul de om. Acestia ziceau ca a intrat raul padurii in el si ca distruse cireada, desi Mowgli adusera toate vacile inapoi aproape fara nici o zgarietura, dar a fost izgonit din sat.

In timp ce fusese in sat pusese ochii pe fiica conducatorului si ii facea ochi dulci. D'zeu hotari sa ii apara din nou in vis si sa ii spuse : Ia din sat ce consideri de drept al tau si pleaca cu el in alta locatie, unde poti trai in mai multa liniste.

Se trezi Mowgli si facu intocmai. Ajungea langa sateni si langa iubirea lui cand lasa prazi in fata usilor satului si pana la urma, aratandu'i fetei ca o place, o convinsese pe fata sa plece cu el.

Se dusera departe si faceau ture printre cateva sate de la munte cu prazile lor, Mowgli invatand fata sa prinda dupa legea naturii si dupa tacticile invatate de el in salbaticie.

Se intalnisera cu altii care faceau ca si ei si traisera generatii printre ei pana cand se nascu un prunc chiar in ziua de an nou si fusese trimis in voia apelor.

Pana cand ajunse bebelusul blocat in stuf langa o localitate ce parea ca un rai in mijlocul unui desert larg.

Acolo fusese luat de un barbat fara copii, dar cu nevasta si fusese crescut dupa legile lor.

Dar arata diferit pana si dupa ce trecusera deja ani si ani de zile din viata bebelusului. Acesta fusese denumit Aris. El cauta sa se lipeasca de o fata ce lucra la cel mai mare arhitect, el fiind un simplu hot de buzunare cum se numea pe vremea aceea un baiat cum era si el, liber si fara munca dar care traia dupa vanzarea facuta de ceilalti in piata libera deschisa in oras.

D'zeu ia aparut si lui in vis cu o armata de ingeri langa el, si ii zise : Continua sa descoperi ! Investeste in natura caci aceasta te aduce sa iesi din locurile ce le umbli. Cei ca tine sunt greu de integrat in lumea ce o umbli !

Aris intelese sa caute un loc mai natural si pleca de langa orasul sau in cautare de natura.

Si dadu el in miazanoapte de o jungla plina de tot felul de lighioane.

Si statu acolo ani si ani de zile sa construiasca un orasel al casutei sale printre constrctii ale animalelor cat sa nu le deranjeze.

Si pleca inapoi din sat sa o caute pe Jen, fata din sat ce traia in grija unui arhitect mare din oras.

Aris si Jen isi facusera vise sa traiasca in jungla in ograda mare ce o facu in padure dupa planurile animalelor ce traiau pe acolo.

Astfel facusera un copil mic pe care il numira Adonis.

Si plecara cei doi cu Adonis dupa ei si cautara sa traiasca numai din padurea lor.

Si aveau apa de la ploaie, dus de la soare, baldachin de la paienjeni, tot felul de perle aduse de crabi, ca ei erau in preajma unei mari.

Dar nu traisera nici un an si incepura sa aiba probleme.

Venira oamenii din oras sa le cumpere tot felul de obiecte, cum ca stiau ca sunt bogati.

Si vazu el de la D'zeu, prin focul ce se facuse : Familia ta e in susul raului ! Tu esti fiul naturii !

Si se trezi brusc ca niste primate mari si fioroase cum nu se mai vazusera pana atunci il prinsesera pe micul Adonis si l'au luat cu ele in padure.

Pleca rapid in jungla in apropiere, batand toti masculii mari ce erau printre fiarele padurii si spunandu'le pe limba lui ca isi cauta copilul.

Nu reusi in primele zile nimica si cand trecu pe acasa si pe Jen o furasera oamenii din susul raului.

Se ruga lui D'zeu si acesta ii raspunse : Cauta in cava din muntele ce e aproape de marea asta si vei gasi regulile dupa care sa traiasca oamenii din clanul tau, dar fa lucru asta dupa ce iei toate animalele cu tine.

Se puse Aris si facu intocmai. Ajunse in cava despre care spusese Domnul si gasi in foc doua tablite pe care erau poruncile acestuia.

Si sa te duci cu ele sa iti cauti oameni din satele pe care le cauti sa ii convingi ca sunt poporul tau.

Si lua Aris tabletele cu el si cand iesi din cava vazu in fata lui maimuta cea mai mare a poporului primatelor cu una slaba dar la fel de mare care tinea pe Adonis deasupra capului.

Acesta cazu in genunchi multumi lui D'zeu si animalelor de toate felurile ce s'au adunat in jurul lui si a strigat : Catre oameni.

Si tinand in maini tabletele si el deasupra capului si cu pruncul sau inhamat la corpul sau, porni catre oameni sa o recupereze pe Jen a lui si sa isi gaseasca poporul.

Intra in primul sat cu toata salbaticiunea dupa el si speria toti oamenii. Acestia stateau in genunchi sa nu sara fiarele pe ei. Afara de unul din ei ce se apropie de Aris si intinse mana dupa tablitele ce le avea acesta.

Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau, sa nu ai alti dumnezei afara de mine

Sa nu'ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.

Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert.

Adu'ti aminte de zilele Domnului si cinteste'le

Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca bine sa'ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant

Sa nu ucizi.

Sa nu fi desfranat.

Sa nu furi.

Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau.

Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui.

Si se ridicara din multime mai multi oameni si strigara toti : Da !

Acestea sunt cele zece porunci si zic asa, spuse Aris: Cine are curaj sa vine cu mine in jungla sa traim pentru totdeauna in legile astea sa vie la animalele ce le'am adus si sa le incaiere pe masura. Si mergem cu totii in susul raului sa adunam mai mult popor.

Si asa facura.

Ajunsi inapoi in jungla cauta sa'si faca locatia cat mai imprastiata si sa se foloseasca de pomii mari sa controleze mai usor inconjorurile ce se afla inafara locatiei.

Si isi facura corturi din tesaturile paianjenilor, farfurii arsa din cuiburile pasarilor, cuptor de cafea si tot felul de obiecte cat de folositoare puteau fi cu care poporul acesta se puteau mandrii.
Venira si elefantii si le schimbara tot peisajul.

Si trecura ani si ani, generatii si generatii si familia lui Adonis deveni tot mai mare, pana cand se nascu un copil ce era curier in vanzarile si cumpararile ce se desfasurau in vaile Nilului.

Dar acesta crescu, si crescu mergand toata viata, intre localitati, cantand cu pasarile cerului sau mugind cu sunetul elefantilor si felinelor ce traiau pe acolo si sasaind cu sunetul sarpelui si al scorpionului.

D'zeu i se arata prin ingeri trimisi la rascrucii de drumuri si il intreba : Ce doresti tu cel mai mult sa faci ?

Cel mai mult si mai mult imi doresc sa ma plimb prin lumea mare. raspunse el.

O sa gasesti intr'o rascruce un cal si o camila, sa alegi tu care cara obiectele tale din carut si care te cara pe tine.

Si asa a fost.

Ahile, ca asa ii spuneau pe nume la copilul acesta gasi animalele si le lua pe acestea in drum.

Acum o sa aparem ultima data, zisera ingeri pe vocea lor suava, si iti spunem ca Domnul o sa iti lase multe animale in drum si daca stii cum sa le folosesti, vei ajunge departe.

Porni el pe drum si dupa ce termina lucrul de carausie care il facu, hotari sa se lasa si pleca cu animalele sale.

Si in drum gasea si mancare, plus ca il ajutau deja si oameni ca facea spectacol cantand cu animalele sale prin localitati si faceau cu el.

In timp ajunse sa se duca cu caii, camilele, ursi, lei si alte vietuitoare pana la mare. Acolo se imprietenii rapid cu delfinii si ajunse sa vrea sa isi faca o pluta sa se duca pe alge dincolo de orizontul de apa.

Si asa facea Ahile peste tot pe unde mergea.

Ajunse pe alt continent si pe el isi lua elefanti, rinoceri si bizoni dupa el, iar pe altul statea cu maimute si papagali si in fiecare loc strangea oameni.

Oamenii care ii stransese ajunsesera toti sa se ocupe de animale.

Si in anii ce trecura ajunse sa faca drumul inconjorul pamantului de mai multe ori.

Pe el si pe poporul lui ajunse lumea sa ii numeasca circari, si in timp avea cu el si pe Elena sotia sa si facu si copii pe care, pe unii ii lasa sa creasca la circuri si sa ii vada doar cand treceau pe la el.

Ahile si Elena cu poporul lor ajunsesera sa isi faca si o cetate mare undeva la rasarit dupa locul sau natal si se aventurau tot timpul inspre locuri necunoscute, astfel ajunsesera sa se lupte cu primate, cu alti oameni ai pomilor ce ii atacau pe nepregatite.

Si vazura acestia tot pamantul si dupa ei oamenii incepusera sa se organizeze ca si ei dar cantareti, arhitecti sau diferite tipuri de artisti ce cautau sa se afirme in lumea mare.

Si facura multi copii acestia. Si toti crescura in diferite locuri. Cetati in deplasare cu circul sau cetati stabile care adunau animale talentate si aveau temple in care le lasau si pe acestea si chiar le puneau uneori deasupra lor.

Dar se nascu un copil ce vedea pe toata lumea egal. Il chema Ciu. Si acesta crescu intr'o camera.

Camera era mica. Natura se auzea cu totul in jurul lui.

Incepuse sa cunoasca Ciu si cand trecea postasul pe strada dupa sunetul vantului si al pasarilor ce treceau pe acolo.

Dar nu mergea totul bine pentru tara lui Ciu. Aceasta era navalita de barbari, dar Ciu prin tactica sa reusi sa ii respinga pe toti, chiar daca erau ca numar inzeciti fata de poporul lui.

Avea un obicei Ciu. Acesta nu manca decat noaptea cand tinea doua zile din sabtamana rabat si inainte de luptele mari. Si manca din toate in fiecare zi, ca la el in oras nu era problema cu diversitatea mancarii.

Si statea Ciu pe faleza marii de pe insula aceea de la rasarit si auzi ceva.

Era ceva nou, ce numai auzise pana atunci. El auzise barci de atac ce se apropiau de insula acestuia.

Hotari sa tina rabat si hotari sa se roage lui D'zeu in fiecare zi pana acesta ii raspunde.

Si se hotari sa tina rabatul fara mancare deloc pentru trei zile la fiecare luna trecuta in rugaciune.

Si se ruga Ciu cu tot trupul de zile intregi cand aparu D'zeu deodata cu soarele pe cer si ii spuse : Tu ai grija de ceea ce ai tu, iar de restul sa nu iti faci griji.

Se ridica Ciu din rugaciunea ce o facea impreuna cu alti calugari de multe ori ca si aceasta data in orasul ce era placut de D'zeu, si spuse apoi catre imparat : Duceti pe mare toate navele ce le avem ca vin mii de barci sa ne atace.

Noi avem doar sute, raspunse imparatul.

Duceti toate navele si pregatiti si arcasii si armata atunci.

Si venira navele si D'zeu isi dezvalui planul : arunca o furtuna imensa ce scoase mai mult din trei sfert din barci inafara luptei si castiga poporul lui Ciu.

Acesta continua sa tina rabat dupa lupta si hotari sa il intrebe pe D'zeu daca il poate ajuta si in alte posibile lupte.

Dar se ruga de ani intregi pana cand hotari acesta sa tina rabat doar patruzeci si una de zile si in doua zile pe saptamana sa nu se atinga de carne.

Si veni peste ei din nou sunetul de corabii, dar pareau si mai multe.

Si D'zeu din nou dobori mai bine de trei sfert din luptatori si castiga poporul lui Ciu din nou razboiul.

Iar in tim ce studia apusul dupa lupta, i se arata din nou D'zeu si ii zise : Asta e ultima lupta ce o sa mai fie contra poporului tau in viata ta, iar tu pentru ca esti vrednic te las sa ma intrebi ce vrei tu.

Si zise Ciu : De ce trebuie sa asteptam atata Domnul meu ?

Si ii raspunse D'zeu : Voi asteptati sa se coboare pe pamant un cuplu si sa va rezolve ei toate problemele prin lumina din care vin si prin puterea lor, ca si Unu in fata lui D'zeu.
Si asa muri Ciu, doar cu ceea ce avea deja.

Si de atunci oamenii asteapta iluminarea suprema prin copilul pur al lui D'zeu, rege peste pamanteni si ajutorul sau pentru a'si desavarsi lucrarea D'zeu si oamenii in fata Lui si uitara totul despre recent sau indepartat.
Si pornisera pe o directie.
Si iele pierira langa iel.
Si trecu dumnezeu printrțo revelqtie. 
Dupa cicluri stabile alese pe cel rau. 
Urma sa se aplice un blestem. 
Omul deveni animal si trebuia sa pazeasca un mugure ce se transforma in praf.
dintre ele apareau oamenii sa o ia razna. centrul generationl balansat acum pe opus. 
lucrurile stateau clar. din iele aparu Ea. 
Aceaia spus veneau in spat ein fat si imprejur.
totul zabovi pe ceva simplu. ce urmeaza?
e trebuia sa se indragosteasca de el. 
de cine?
De El.
acum frumosul se facea, era si se vedea.
De ce...
treaba se implini in timp. 
traiau din impletire ce se ambitiona in ei. 
Asta ii aduse lui dumnezeu placere.
Usile erau deschise.
Ysus era sus pe marginea apei despicate de moise.
Copi tot a Lui si a Mariey cea fara pacat fara defect fara ura plina de iubire plina de milostenie plina de gratie erau cei ce erau dintre cei mai curati corecti si adecvati.
Gospodarii tot cu har rabdare si colectiv activi erau cei ce se descuracu in cele de ce sunt.
Babilonul cu toate scrierile limbile rasele; discomfort.
si
Uneori intre doua, doi, pe cat de bine se leaga, pe atat madic poate.
si
Babele si mosi erau cei cu referende in urma bunelor si cele de avutie din avlia cea cu grandoare.
Edenul tot loc de gradina cu suflet strajha si comun e ca fapt.
In jungla tot oameni cu salbatic in se putea descurca spre grija.
Masinariile erau faurite cu scop si relatie.
si
Raul cel mare isi gaseste locul intre cele cu legiure fatidica si debordanta.
Binele ramane itnre cei cu merit har si voalitate.
si
Magia e de stapanit
si
Familia cu puteri cu tot, puteri emana.
Cleasca merge cat cum unde de ce si pentru.
Minciuna buna trebuie zisa cu forta, adevarul, adevar ramane.
O fabula ramane fabula cu timp, in loc si cutum.