De ce sunt atatea domenii cu atatea ramuri si atatea subramuri si ramurele in toate directiile posibile si atati ganditori ce'au murit sub nori pentru intrebari imposibile, daca acum cu'atea cunoasteri noi nu putem face nimic.
In principiu ma refer la ceva foarte simplu, animalele astea supradezvoltate cerebral, numite simplu oameni, nu au facut altceva de'a lungul vremii decat sa despice fire in patru. Bine, ok, dar si cand deschizi o priza ar fi oki sa o mai faci la loc, ca sa vezi daca mai e priza sau intre timp a devenit lampa. Sau macar daca e lampa: e ok? iti place? ai punea in sufragerie langa canapea sau a'i arunca'o dracu undeva in beci sa stea cu sobolanii. Scuzati sobolanilor, dar sunteti primii care mi'a'ti venit in minte.
Am auzit recent o chestie, cica oamenii ar trebui sa fie nishte fiinte angelice, angelice my ass sincer, ce e angelic in a te basi in intimitatea closetului? Mi se pare chiar scarbos, indiferent cine o face. Dar, in acelasi timp, we are the masters of our lamp sau priza ce naiba o mai fi, si we fail to see that, we fail to believe that, we simply fail, for we are failures since the dawn of time and to what purpose did we disassemble the lamp if we fail to get to our destination.
De ce au iesit oamenii din pesteri si s'au hotarat ca un cort ar fi mai practic ca mai apoi sa se hotarasca ca un acoperis verde ar fi mai tare, ca e natura pe casa ta. It's not like the cave didn't have a mountain full of flowers above, isn't it? Dar ei cautau de fapt fericire constanta, nu complexe comerciale...
Oamenii de altfel au cica si suflet, spirit, care cica nu sunt tot una?! Ma rog, asta nu e discutabil (a se adauga intotdeauna parerea mea/lui/ ai priceput) si avand un suflet mare, stiu sa iubeasca, sau cel putin asa cred. E interesant sa iti dai seama intr'un final ca nimic din ce am aflat nu e chiar sigur. Ne uitam la pozele stelelor si noi totusi zicem ca stim ce e acolo, vrem sa fim normali, dar nici dex'ul nu stie ce e aia (ce zice majoritatea?!), de fapt ce stim? Stim ca daca dam drumu' la muzica, o sa imi vina sa ma zbengui si ca daca ma uit in ochii ei timpul incepe sa nu mai aiba sens, in acelasi timp daca ma uit in "ochii" mei timpul isi pierde de asemenea relevanta, si asta se intampla si daca ma uit la stele...
Apropo de muzica, daca ar fi sa am vre'un dumnezeu, cred ca l'as cauta in muzica foarte mult. De ce? pentru ca music is the language of our soul, and if our soul doesn't talk to our god, then who does, dar daca, de fapt si la urma urmei, singurii dumnezei de aici suntem noi, as masters of our land si we are heading, like the dumb fucks we are, toward perish, towards death, for we like our new ipod but still hate the forest.
Ca incheiere va propun sa ascultati mai mult radio, sa renuntati la playlist'uri, pune'ti muzica pe shuffle si lasa gandurile sa zboare, ca deh, mai nou viteza gandului e SF.
Nu stiu de fapt de ce am postat, vomit, vomit din creanga in creanga, zi de zi, si cum spuneam, de ce nu aici?
No comments:
Post a Comment