Ne reamintim o poveste de la ceva bunicha, care insista cha dacha serveshte chiar ea mahncare gåsitå, nouå, bunå de cåtre nepot, va fi consideratå nebunå, veche shi bunå de dat uitårii.. Un pic e ciudatå teofania legatå de ihncrederea acordatå mamei.. O mamå ishi iubeshte copilul, e adevårat, dar nu are nimic cu el ihn esentza crezului personal gåsind doar a se folosi de el prin laudå sufocahndu'l ihn propria putere. Ajuns sufocat, domnul poate ajuta, dar aici intervin cifrele magice. E de ajuns så arunci cu noroi de trei ori ihn cineva så nu te mai reapecte, dar de treci de shapte, acel om va fi inamicul vietzii tale. Arhaic vorbind, este ceva de neclintit, povestind totzi cha de trei ori de a mushcat cahinele a fost dus la castrat, iar de shapte la eutanasiat. Shi atunci ihntrebarea vine. De ce unii eliminå vehement ideea unui om de a se descrie shi ca animal ? Råspunsul e simplu... Dumnezeu ihnsushi a spus omului: nu ai dresat animalul, eu ihl las så te ajute... De acolo unii bårbatzi cred cha un copil vine ihn ajutor... El uneori vine, fiind suflet de om, dar real, tatål incå are puterea de a fi ajutat de vreun biet animal, mai degrabå decaht de un biet om ce oricum ihncearcha så ishi croiascå un drum unic shi propriu.. Real shi un animal ishi croieshte drum propriu dar e limitat de mult mai multe decaht de ceea ce e limitat un bipedidox... Om, ihn genere... Lucrurile trebuie tratare cu crezare, altfel nici cå unul sau altul ishi acordå atentzia... Revenind la bunicå, ea nu renuntzå la mahncåruri vechi, cum de fapt, alegoric nici mahncårurile copilului nu sunt chiar noi...
