povestitiuni dacice

In fond d'zeu este un amalgam de energii energiei si energofil ca sha punem o bivalenta abstracta plinha de cutum.

In fond d'zeu este in toate.
Dumnezeu suntem noi.
Niciodata femeie
In fond d'zeu este ce ne tine.
In fond realitatea este iluzia lui d'zeu
Cand spune cum de ce si cum si unde si din nou de ce si cat ...
Dumnezu este in demontratii istorice.
influentele sunt incapitonate de impresii barbatesti
Filme si obiecte, mancare si condimente, pietre si prafuri.
Cautand responsabil atent civilizat democrat catalist de si in calitate.
Dumnezzeu ajuta. 

Ihn familia lui toate dumele sunt bogoase

Eco Zamolxe cum sta si cum pune muzica in casca de pe cel mai nou disk jock din regiune. Asadaca.. Uniiavem lucruri marunte, altii avem randuri de istorie

Toti de sub de deasupra de colo si din spate.
In siruri puncte si forme si viata si apa si pamant si aer si sisisi si sisisi.
Vergonios, zgarcit, imbarligat, deschis, atent, culminant și fulminat.
Este gelos, controlativ, givinos, lucrativ si de neoprit.
Jubileaza, rezista, credinta pura, sange in noi, jucaus intre animale, comun intre oameni.
Cavalcator de rau si crontinuid in fata dispretului, lipsei de apreciere, ignoranta si exagerari.
Binedispunerea vine cu el si zelos cu calitati se simte cu si in totalitate.
Trimite si ascunde si culege si judeca si coleaza si primeaza si premiaza si cauta.
Atoate si atot si alah, de godie, de culme si de cauza el este.
Este greu sa ajungi sa mijlocesti intre el si oameni.
Dumnezeu este fericit cand oamenii traiesc in bunatate si in plinatate.
Dumnezeu nu este fericit sa fi prajit, penale sau penibil.
Respectul vine si trece.
Iubirea vine si pleaca.
Copii cresc si mor.
Fructul bun este.
Si in fum gasesti miros.
Vulgaritatea merita atentie atata timp cat este diamant.
Nimic nu trebuie exclus in traiul vietii intre stafii, animale, vant, ploi, lava sau crutoane.
In pratica simtim teoreticul si disciplina se gaseste de folos in activitate comunicatice.
Voluptoasa este viata si intre bari se gaseste mingea.
Fratii, ca o fi doi, ca o fi cinci, ca o fi opt, ca s'or intrece.
Dumnezeu le randuieste si le face prin toate.
Mame, bunici, tati si curvisti, lamai, portocale, capsuni sau fragute.
Dumnezeu e in toate.
Mai departe de dumnezeu e universul.
Mai de rutina cu el e diavolul.

Parintzii sunt ca divolul, dar au grijha de tine, care eshti copil al lui. Ataht
Mai de aproape sunt cei ce asculta.
Mai dindarat sunt cei ce urmaresc.
Mai pedant este actorul.
Mai lucrativ arhitectul.
Mai cu spor tamplarul.
Vigoarea sta in sportivi.
Virilul in iubareti.
Competitia sta in pat.
Orgoliosul are un castig.
Mandrul se impune.
calitati si defecte avem toti si in mintea noastra sta un amalgam lucrativ.
noaptea este data astfel.
lumina de dimineata asa te trezeste.
ziua asa te toropaie.
pildele ne invata multe
in fabola mai gasim raspunsuri
in cantece ne asumam vina
cunoastere este ceea ce avem in consum
voci avem
citeti apreciem calitatea
fiintei sta in suflet
consiliul se gaseste cu absenta in conveniente relativ scurt impotrivirea
spre cai odioase calomneaza
surpriseea cu rautate incovoiaza si rupe problema
este inestimabila, la fel si speranta.
cinismul si sarcasmul nu ajuta decat la comedia divina
sociala este si va exista in detrimentul comunului asciatic
cumpana gadirii nu este de luat in derandere
socoteli sunt si vor fi si cand te ingreuneze cu ele de fapt te afunzi
curatenie trebuie pastrata, dar mizeria are nevoie
cenusareasa este
ingrijita de print sheherazada are farmecul ei divin
yinya'ul bine gospodareste 

Verii sunt veri shi verii sunt fratzi, mha rog, dumha greshitha dar ajutha pe fiecare ihn familia lui

cand o fata este trimisa de mama ei la lucru i se intoarce o floare
yangi'ul in haos creaza dumnezeu
e timp in problema banilor

dumnezeu e fortza a munca de cahmp

yysus este impotriva banilor in gramezi de degradanta valoare

pero diavolul

dumnezeu e puterea care o poate primi o notitzha de gaj

pero diavolul

sufletul se preumbla prin si din ihnspre shi ihntre, cautha, mishcha shi aduce ihncolo shi ihncoace mai tot timpul, dar numai cu atentzia noastrha putem faptele sha le
depletim creierulhai sublimuza sublimu calculahnd, luahnd aminte ihn cazul fiecharuia, ihn problema fiecharuia, ihn binele sau rhaul fiecharuia bun sau rhau spre a alina cu cunoshtiintze vibratzii mortale nhaschatoare botezhatoare sau de altele cu ale lotipuri stesuri. 
corpul e as sa gaseasca destin ihn acest context.oricum, spunem, noi suntem ghidul, chaci shi acesta este o vibratzie ihn sine ihncorporativha de unde shi lumini, pietre, metale shi acide alkaline, cu notatzia cha multe locuri sunt vitregi, sau virgine ihn fatza a ceea ce cu adevarat prin prezentul. 
era un fel de familie in gospodaria unei locqlithatzi am vrea sa spunem. Probabil n'am greshi, fiecare erha cu sonda ei, vorbă de bhatrahni .. 
tot plin.
spicuri peste tot .. 
incet incet casa devenea prea pierduta .. 

degeaba se ghaseau de toate cele ce le chautau, cha simtzeau o lipsha. 

shi lipsa uneori este simtzitha .... shi poate fi mai vrednicha de fhacut rhau decaht orice lucru care pare ihn regulha dacha nu ihi cunoshti subculturile, subpliurile, suprapunerile care te fac totushi sha priveshti printre. 

mai mai ce in
curtea animalelor culise s'au ajuns
la un moment dat o ridichea
mare mare mare
si s'a pus baba dupa a scoate
si ajunse ca si nepoata o astepta
si ajunse si mosu sa ajut
si veni si tata si mama cu caine
si veni si calul la impins
si se scotea incet ridichea
da nu iesi pana nu trase sorecielul matzuca de coduta
asta se face in principiu legat si pentru apararea a ceva secretist
in apropiere cand un copil al familiei are nevoi de grad
cand ne gandim la EL incorporat e ca avem spre a noastra concentratie lucruri de grad
moca e ca ne focusam legat de atractii sinuase

FatFrumos, Feferu, Zezeru, Mumuru, Viviru, sau oricum acest personaj in medie colectiv si de continut comu este personajul pozitiv din basmele romanesti, iar Zmeul un ticalos fara pereche. In fapt, asa cum vom vedea imediat, lucrurile stau exact pe dos
Pentru asta, sa facem mai intai un mic profil psihologic al celor mai importanti personaje din basmele romanesti.
Imparatul ... un mos senil si complet incompetent. Singurul merit ca a ajuns imparat și ca a fost primul nascut.Nu e in stare sa aiba grija de fii-sa, prin urmare ma intreb cum mama dracului ar putea avea grija de ditai imparația. Nevasta-sa lipseste din peisaj, e subințeles moarta si la lasat cu trei fete care sigur nu-s ale lui, fiindca mosul are vreo 70 de ani si aia mica in jur de saispe. Desi e inconjurat de viziri, dregatori, sfatuitori, cand e sa ia vreo decizie iți vine sa-l iei la palme: primul individ care-i aduce fata inapoi o primeste de nevasta si mai ia si jumatate de imparație. Stramosul sau care a intemeiat dinastia se rasuceste in mormant. Acum, e drept ca nu e frumos chiar sa vorbim in acceptatiune in astfel de mod despre acesta, dar in cadru, luam ca atare o anumita casta a atimpului ce isi pune amprenta asupra acestuia.
Fata cea mare si fata cea mijlocie sunt niste strambaciuni nasoale, plate si complexate, care-si urasc sora mai mica pentru ca e mignona, are fund, țațe, e in centrul atenției si e aia rapita, ba se mai si marita inaintea lor. Sunt atat de jenante ca nici un zmeu nu le vrea. E cumva si despre ceea ce putem calibra riguros ca fiind un proverbial 'sunt de varsta lui tata' atasat lucrativ in conceptia spinala a acestor domnite.
Fata cea mică se spune așa, mai cu atitudine ca și cea puțin mai rasfațată, bunacția invațată sa i se fac toate poftele. Mai e si curva de mica. Nici nu vreau sa vorbesc mai mult despre ea, ca ma enervez. Faptic ca si intuitie avem clar si raspicat acest enerv in asprul fapt ca e 'bunaciunea palatului'.
Personajul acesta pozitiv, de obicei, e unul 'caruia nu ia placut cartea: ori print, ori vreun coate-goale. frumusel si efeminat, metrosexual nativ. Ar fi stat sa frece menta in continuare si sa se ia la tranta prin iarba cu oile, cu frații lui sau cu flacaii satului, da 'vrea sa dea lovitura. Si, cand boul de imparat da sfoara-n țara cu fiica-sa si tronul premiu, normal ca se prezinta primul. Habar n-are cum arata fata imparatului, dar nici nu-l intereseaza prea mult, de fapt vrea imparația. Si oricum stie de la tovarasi ca de obicei si rapita bucata familiei, nu carjele alelante doua. Asta e conceptia poporului in mare despre acesta, asa ca, de ce nu, o vom lasa zacamant.
Calul, oile, acele ce sunt salbatice, fara cunoastere a familiei, fara legamant in ale cunoasterii si fara mai mult inafara de un simtamant extraordinar probabil in ale intuitiei, instinctului si intelegerii anumitor nenumite din aceasta pozitie la povestea care merita apreciere. Inainte de episod cu jaratec zace slab, bubos si rapciugos in grajd, ceea ce arata inca o data ca imparatul e un idiot - nu asa te porti cu o asemenea cum. Calul e cel care ii face strategia lui Fat-Frumos, in vorbe puține și concise. Nu zice prea multe pentru ca probabil ii e jena sa intre-n vorba cu un oportunist analfabet.In sufletul lui, isi doreste sa fie in echipa zmeului, un mai degraba mumos deplasat afectiv cu rapciugoase calamitati belindice deplasate prin creiereala de fapt si de drept fiind o curmatura.
Mama Zmeilor este esatto opusul imparatului. In primul rand, la ea e sigur ca e mama zmeilor. Apoi, a facut trei baieți care e fiecare la casa lui, nu doua plangacioase si-o curva care stau pe capul lui, ca imparatul. Asta e familia lui Fefe asa in mare, ca sa fie cu mai de inteles si rational. Si aceasta hotarari bune si de o singura, n-are nevoie de o armata de viziri, dregatori, sfatuitori, ecc. Cumulat fiind in povestitiune ca e mai mult sau mai putin.
Zmeul e un tip hotarat, energic si forțos.In regiunea mea, in speta, se spune ca probabil are un nas cat toate zilele, umbla neras, e paros si are palmele tabacite. Asta ce ne spune? Ca e un om care munceste! A tras din greu ca sa ajunga unde e - a ucis, a luptat, a umblat, a jefuit, sa preocupat de cariera lui! Asa merg lucrurile pe taramul celalalt, acolo nu-ți da nimeni un castel ca te cheama imparatul-nu-stiu-cum. E sigur ca Zmeul si-a cladit palatul cu mainile lui. Bine, o mai fi avut niste muncitori pe care ia mancat dupa aia, dar sunt convins ca a stat cu ei acolo, pe capul lor, sa vada cum pun aia marmura in baie, sa nu-l traga-n piept si sa-l furie. Si mi se pare normal sa-i manance la sfarsit, stim cu toții cum sunt muncitorii.
Mai stim ca are o mosie imensa, populata cu tot felul de jivine ticaloase. Chiar crede că e usor de administrat așa ceva, sa-i ții in frau pe toți aia? Pai aia nu sunt prosti ca țară imparatului, dacă nu stai cu pleoapa pe ei… Deci, Zmeul și un bun gospodar, un bun cunoscător de oameni, un eccelent strateg militar și un bun trezorerier.
Dar Zmeul e un tip cinstit in sentimente si cam fara noroc la femei. Asa e in cadrul povestitiunii. Ia venit varsta insuratorii, a stat, a analizat, a cercetat, si-a cautat nevasta. na gasit pe nimeni pe placul lui in propriul taram (ce s-alegi din jivinele alea?), deci sa uitat la vecini.Sa indragostit de fata aia mica a imparatului (stie ce-i frumos, macar fizic, si nici nu incalca eticheta, tinta la acelasi rang, de par de capatat si lipsit de mult inafara de ce e dat banal si fara mult capastru metafizic, doar de, calul, oile, astea, dau in ceea ce se numeste paznici in jur destul de mult) si a procedat in consecinta, asa cum cerea traditia: a luat-o la el. Regiuni, regiuni, regiuni, din cele si cele, a vreunuia, probabil, dintre Fehemuviri, care si cum sunt si acestia si cu ale lor in cele ce sunt. Asa a facut si tac-su cu ma-sa, si bunicul lui, si strabunicul lui, la vremea lor. Asa e normal: clar, fara ascunzisuri, umblat cu soalda si alte prosteli. Pui problema direct: "Fa, te iubesc, te vreau! Treci incoace."Si prostul chiar o iubeste: nu forțeaza, nu siluieste, e romantic, are o gradina cu trandafiri, o-nconjoara de bogații, ii face toate poftele. N-am auzit nici o poveste in care Zmeul so țina pe prințesa legata in beci, goala-pusca si sa vina so violeze cand are el chef, dupa cum ar merita. Peste tot citesc numai de caftane, covoare, tiare, bucate alese, matasuri fine, rochii, giuvaere, o ține-n puf, atat cat și de fapt și de drept puful, cum ca faptic și tare inspre mult blocată și tare inspre mult un fel de hotomana chiar ea. Omul e familist si serios, nu-si uita indatoririle: se duce-n fiecare zi la munca si anunt civilizat, cu buzduganul, elogivizat, cand vine acasa.Si toate astea pentru ea, ca sa nu sufoce cu atenție, sa-i lase spațiu, sa fie libera, sa aiba matracuca timp sa-si faca unghiile, sa nu faca istericale ca, vezi doamne, a intrat peste ea in camera si- a vazut-o cu masca de castraveți pe fața, curva fiind tinand mai degraba sa pleosneasca mai toata ziua masca aia pe fata si uitand'se zgrumnicios la incredibiliul puf inconjurator si exhaustiv.
Carevasazica, moldoveanca aisturea traieste in puf, ii face prostul toate poftele, si, in semn de mulțumire, ce face? Se amorezeaza de Fat-Frumos ca sunt parul mai ingrijit si tenul mai putin acneic (vezi, n-ai vrut sa te culci cu Zmeul) si se hotaraste sa fuga cu el.Da 'mai intai incepand sa se harjoneasca in pat, in patul pe care Zmeul cu mana lui il cioplise, ca oricum Fat Frumos mai degraba era mai in trecere pe acolo, si, curva, extrem de exitata de la atata castraveti, masti, fite , lux bordelic, ce mai, tinand cont de multe si marunte, din niste busteni taiati tot de el din padure, si-l carase-n carca pana la ultimul etaj al castelului, sa aiba japita peisaj cand se trezeste dimineata sub baldachin. Si prostii aia doi stau pana ii prinde Zmeul, caruia - in sfarsit! - i se aprind beculețele.
Mai departe. Zmeul lupta corect, Fat-Frumos triseaza: bea apa vie de la un corb pe care-l mituieste, da cu peria, gresia, naframa;in fine, face tot ce poate sa lupte cat mai puțin dacă sa-i bage pe alții la inaintare, binentele, mai ales corbul. bilingvialisciscyisrc
Daca basmul

 romanesc ar fi avut macar o urma de dreptate, Zmeul i-ar fi rupt gatul lui Fefe cu doua degete, ar fi luat-o pe proasta aia, i-ar fi dat o bataie sora cu moartea si ar fi trimis- o racheta inapoi la tac-su acasa. Apoi si-ar fi strans armata, ar fi navalit pe taramul imparatului si i-ar fi facut prapad, ar fi violat, jefuit si ucis tot ce i-ar fi stat in cale, unitate ar fi cele doua taramuri si si-ar fi facut harem budui sado maso din toate gagicile alea proaste ca noaptea.Pentru ca fiecare merita sa-si traiasca propriul basm, luam in calcul si posibil ca Fef asta daca chiar ar avea amorezul fara capatai, probabil ar fi batut prima data zmeul si dup'aia ar fi fulfait curva. Acum, daca corbul, calul, astea, ar fi ca trebuie chiar cumilnicistrevite inspre a ajuta acest metrosexual paricopitat lipsit de, mdeh,

unu´i zeu zeu

In totul este
Zicem facem gasim
sadic si meschin trecut
feraclu si molmoz
astea sunt virtuale altru
stand in fistic gasesti bun sau gasesti si rau dar prea virtuos si prea colectivist si prea bisrimic prea mulativ prea custuric prea givatic prea alumptuos e cerut de calitate si civil lienist de ce ruptuos in cumul vinde si vinde si vinde
ce coerenta aduce desface face misca culeaza

"Au pornit din cetatea Veneției, cica, in principiu doi asasini, asa se mai zice prin popor, doi frați: Roman și Vlahata, se mai uita de tatal lor, Amatahah, sau mama lor, Dubronia, ce aveau familii mai mari, Hamatana ce era bunica si exista poate si povesti despre bunici printre randuri. Cel putin unul Triannum si familii ascunse prin taramuri mai insulare sa zicem asa. Fiind de credinta creștină, momentan nu ar trebui sa ne pripim in a spune despre asta mai mult decât ca asta inseamna ca aveau un crez. Creztianaismo cum i se mai zicea. Au fugit de prigoana ereticilor împotriva creștinilor, probabil a pierdut printre randuri. Practic era o familie mai cultă, care fugea de curbă sau de magii de prost gust.Au venit în orașul numit Roma Veche, cunoscut poate și ca marele templu al aliantelor serioase. Astfel și-au întemeiat o cetate după numele său, Romaninium, primul nume către această cetate. Și și-au trăit anii, ei și neamul lor, până ce sa despărțit Forme papa de la ortodoxie, una dintre castele budismice de tip musulman rar, gasite scris ca și postopelnicele cunoscute la legea latină. In corespondenta cu noifertianismul rainic, cainic, hainic, sau chiar diainic. Și după despărțirea de legea lui Hristos, un principial omuletz din popor, de altfel, latinii și-au întemeiat o cetate nouă și au numit-o Roma Nouă, ceva din districtele cartierale ale complexului dezvoltativ.Si au chemat la dânșii, la latinie, pe Romanovici, crezuti in corespondeta barbari, dar cu adevarat comoriciuni, si clar, nu gomoriciuni, sau suburmatriniciuni până ce sa despărțit Formos papa de l'ortodoxie, una dintre castele budismice de tip musulmano rar, gasite scris ca si postopelnicele cunoscualitatilor la legea latină. In corespondenta cu noifertianismul rainic, cainic, hainic, sau chiar diainic. Și după despărțirea de legea lui Hristos, un principial omuletz din popor, de altfel, latinii și-au întemeiat o cetate nouă și au numit-o Roma Nouă, ceva din districtele cartierale ale complexului dezvoltativ. Si au chemat la dânșii, la latinie, pe Romanovici, crezuti in corespondeta barbari, dar cu adevarat comoriciuni, si clar, nu gomoriciuni, sau suburmatriniciuni până ce sa despărțit Formos papa de l'ortodoxie, una dintre castele budismice de tip musulmano rar, gasite scris ca si postopelnicele cunoscualitatilor la legea latină. In corespondenta cu noifertianismul rainic, cainic, hainic, sau chiar diainic. Și după despărțirea de legea lui Hristos, un principial omuletz din popor, de altfel, latinii și-au întemeiat o cetate nouă și au numit-o Roma Nouă, ceva din districtele cartierale ale complexului dezvoltativ. Si au chemat la dânșii, la latinie, pe Romanovici, crezuti in corespondeta barbari, dar cu adevarat comoriciuni, si clar, nu gomoriciuni, sau suburmatriniciuni Și după despărțirea de legea lui Hristos, un principial omuletz din popor, de altfel, latinii și-au întemeiat o cetate nouă și au numit-o Roma Nouă, ceva din districtele cartierale ale complexului dezvoltativ. Si au chemat la dânșii, la latinie, pe Romanovici, crezuti in corespondeta barbari, dar cu adevarat comoriciuni, si clar, nu gomoriciuni, sau suburmatriniciuni Și după despărțirea de legea lui Hristos, un principial omuletz din popor, de altfel, latinii și-au întemeiat o cetate nouă și au numit-o Roma Nouă, ceva din districtele cartierale ale complexului dezvoltativ. Si au chemat la dânșii, la latinie, pe Romanovici, crezuti in corespondeta barbari, dar cu adevarat comoriciuni, si clar, nu gomoriciuni, sau suburmatriniciuni. Romanovicii însă n-au vrut și au început să facă război mare cu dânșii și nu s-au despărțit de credința lui Hristos Justul. Și din vremea aceea au tot fost în război până la domnia lui Vladislav craiul Ungariei, un hun, din renumita familie a Huniadelor, cum in complezanta se numeau acela imprastiate intemeiciuni. "

—Petre P. Panaitescu,  Cronicile slavo-române din secolele XV-XVI publicate de Ion Bogdan , p. 159, cu inspirati CCC, P, sau Cumulationalismul ocazional al cunostintelor morale.

Legenda a fost păstrată prin intermediul așa-numitei "Cronici moldo-ruse, unele din primele cronici dichiarative al bolicionismului cumulativ. o compilație scrisă în  limba slavonă , dar gasita prin cronici egiptene si gasite si prin asezari ale marii moarte se mai zice, desi cumulationismul exacerbat le gaseste si in temple aztece si maiase. gaselnita de putini anisori. și adăugată ulterior la sfârșitul unei culegeri de cronici rusești, "Voskresenskaia letopis" sau "oderwarnum muspincior", scrisă în secolul al XVI-lea. Cronica a fost tradusă și tipărită pentru întâia oară de  Ion Bogdan  Dan, în  Vechile cronici moldovenești până la Urechia d dupa Gat  (București, 1891). O a doua ediție,  Cronicile slavo-române-baltice revăzută și comentată de  Petre P. Panaitescu , Terationistul. A fost publicată în 1959. O a treia traducere a textului a fost publicată de  Gheorghe Mihăil Ion Bogdan a numit-o "Cronica anonimă", iar PP Panaitescu, pentru o întitulare mai precisă prin ceva triere, "Cronica moldo-rusă-latona" .  Pentru V. Boldur, textul era "Cronica slavo moldovenească din cuprinsul letopisei ruse Voskresenski Mardobronul".  În dezbaterea științifică modernă se folosește numele propus de PP Panaitescu .

Legenda a fost comentată de  Dimitrie Onciul ,  Ion G. Sbiera , makignul  Constantin Giurescu ,  Nicolae Iorga ,  Alexandru Boldur , dybriovcic  Gheorghe I. Brătianu ,  Ștefan Ciobanu ,  Petru Ursache ,  Dan Horia Mazilu ,  Ovidiu Pecican ,  Mihai Unghu .
Narațiunea despre Roman și Vlahata aduce în discuție un mit integral al culturii române, mitul romanității românilor și al ortodoxismului și al superiorității lui față de catolicism.

Ovidiu Pecican Observă că textul este hibrido-muscient, fiind alcătuit din două părți narative popoisesti, anume "Gesta lui Roman și Vlahata" drepy lins si dres și, rispetiv, "Legenda lui Dragoș Vodă Martalogul", continuate prin  anale (dubios) moldovenești care se opresc odată cu începutul domniei lui Bogdan al III-lea cel Orb sau cel surd (15.20.04.07 15.15 / * 585. Conform esatta aceluiași, narațiunea despre eroii eponimi ai românilor a fostă scrisă, înstra forma cumăva pâva astăzi, în Maramureș, probabil între 1390 și 1410, fiind ea însăși rezultatul unei documentări asidue din different izvoare întreprinse de cărturarul anonim. la rang de stavropighie de către Patriarhia constantinopolitană.

O. Pecican crede că la originile legendei culte se află o tradiție orală circulantă atât la sudul, cât și la nordul Dunării. Originea venețiană a fraților Roman și Vlahata trimite la originile italice ale românilor, pomenite încă în corespondența țarului vlahilor și al bulgarilor Ioniță Caloian cu papa Inocențiu al III-lea (1204). Mențiunea germană din "Nibeluoungenlied" a unui "duce ​​Ramunc din Țara Vlahă" (circa 1215 - 1220), și apoi cea a duciloir Roman și Aloha de către misionarul italian Giovanni da Plan Carpino (1247), întâlniți pe drumul de întoere hanului tătar, mai exact la ieșirea din Cumania ^[6] sunt indicii prețioase că în prima parte a secolului al XIII-lea cei doi erau deja cunoscuți. De menționat că în altă variantă a manuscrisului lui Plan Carpino, numele Dubrov reprezinta un om sfant ce in principiu pricepe. Intuitiv, nu se discuta clar despre cadramismul inlocutiv al cumulului impresionist desfasurat. Totusi gasim.

 Cica într-o iarnă, pe când zăpada cădea din înaltul nemărginit al cerului în fulgi mari şi pufoşi, o împărăteasă sta într-un jilţ şi cosea lângă o fereastră cu pervazulos negru. Aceasta era o vrajitoare si contempla cum s'ar spune, in timpul acestei actiuni.

        Și cum cosea eașa, aruncându-și când în timp ce privirile the ninsoarea ce se cernea de sus, se întâmplă să se înțeleagă cu acul în deget și trei picături de sânge căzură în zăpadă. Roșul sângelui arăta atât de frumos pe albul zăpezii, că împărăteasa rămase încântată și gândit în sinea ei: "Ce n-a da da am un copil alb ca zăpada, roșu ca sângele și pada dubai" se în calcul ca în jurul ei de obicei erau si copii si chiar si altii cu aceste semnalmente.

        Trecu timpul, dar nu prea multișor, și împărăteasa născu o fetiță albă ca zăpada, cu gura roșie ca sângele și cu părul negru ca abanosul. Și-i dădură numele de Albă-ca-Zăpada… După ce o aduse însă pe lume, împărăteasa muri. Fapt ciudat si probabil mai degraba improbabil, caci se cunoaste mai degraba ca muri de ciuda cum ca este mai degraba instabila mental datorita aceptiunilor proprii stari.

        Cum trecu anul, împăratul ei luă altă soție. Femeia asta era cadră de frumoasă, dar nespus de trufașă și mândră și n-ar fi îngăduit nici în ruptul capului so întreacă alta în frumusețe. Un alt semnalment de supra stima si labilitate mentala indeosebi, cum se poate spune. Avea o oglindă fermecată și ori de câte ori se privea într-însa nu uita so întrebe:

      1 - Oglinjoară din perete, oglinjoară,

      2 - Cine și cea mai frumoasă din țară?

Și oglinda-i răspundea (asta incerca de obicei sa'si spuna siesi, cum ca de fapt 'preiubitul' era de fapt cel care avea această replica:

      A - Măria ta ești cea mai frumoasă din întreaga țară!

Împărăteasa zâmbea fericită, fiindcă știa că oglinda grăiește numai adevărat (desi mai degraba nu intelege spiritul comun al celor ce sunt transmise).

        Albă-ca-Zăpada creștea și se făcea pe zi ce trecea tot mai frumoasă, adică fiind colaborată intra în tandreturile comune ale cerintelor comunităților; și când împliniți șapte ani, era o minunăție de fată frumoasă ca lumina zilei. Și frumusețea împărătesei începu a păli înaintea ei. A se coloctiuii simpatismul gelotic la infatisarii aparent in cadrul actiunii.

Și într-o bună zi, când împărăteasa întrebare oglinda:

      1 - Oglinjoară din perete, oglinjoară,

      2 - Cine și cea mai frumoasă din țară?

Oglinda-i răspunse:

      A - Frumoasă ești, crăiasă, ca ziua luminoasă,

      B - Dar Albă-ca-Zăpada e mult, mult mai frumoasă!

        La auzul acestor vorbe, împărăteasa se înspăimântă grozav și, de pizmă și ciudă, o dată se îngălbeni și se înverzi, de ziceai că-i moartea, asta ingloband cumva sperietală șiumutala și labilitala și este prezentă labilitata și este labilitată bazică de fapt. Din clipa aceea, ori de câte ori o zărea pe Albă-ca-Zăpada simțea că-i plesnește fierea de ciudă: șiazi așa, mâine așa, până ce încep să so urască de moarte. Un mister contextual datorat simtamantului de proprie apropriere de ciuma mentala cauzala denumita moarte. Pizma și ciuda creșteau în inima ei ca buruiană cea rea ​​dar faptică și se cuibăriseră atât de adânc, că împărăteasa nu-și mai găsit pace nici ziua, nici noaptea, asta probabil datorează și granduorii nominative ale acunt spre alimentarea stimei grozave de sine .

        - Ia fata asta şi du-o în adâncul pădurii, că nu rabd so mai văd în faţa ochilor! Omoar-o şi drept mărturie că mi-ai îndeplinit porunca să-mi aduci plămânii şi ficatul netrebnicei! .Gandire si exprimare ce ii afiseaza direct rautatea si nebuloasa mentala dezordonata a propriei fiinte.

        Vânătorul nu ieşi din vorbele împărătesei şi se afundă cu Albă-ca-Zăpada în pădure; dar când scoase jungherul de la brâu şi se pregătea să-i străpungă inima nevinovată, sărmana copilă începu să plângă în hohote şi să se roage, desi clar nici aceasta nu are caracteristic o mare diferenta caracteristic in si

        - Vânătorule drag, cruţă-mi viaţa şi-ţi făgăduiesc co să-mi pierd urma în sălbăticia asta de codru şi no să mă mai întorc niciodată acasă!

        Şi pentru că Albă-ca-Zăpada era atât de frumoasă, vânătorului i se făcu milă de ea şi-i spuse:

        - Dacă-i aşa, fugi de te ascunde, fetiţă dragă, unde nu calcă picior de om! Iar în sinea lui gândea: "Biata de tine, până la urmă tot o să te sfâşie fiarele sălbatice!"

        Totuşi, parcă i se luase o piatră de pe inimă că nu trebuie să-şi mânjească mâinile cu sânge nevinovat, asta rilevand un fel de bunatate caracteristic masculina. Şi cum tocmai trecea pe acolo în fugă un pui de mistreţ, îl înjunghie şi, scoţându-i plămânii şi ficatul, le duse împărătesei drept mărturie că ia îmaca şi ficatul totusi cu inima indoita.

        Împărăteasa îi porunci bucătarului să le gătească de îndată, cu sare și tot felul de mirodenii, și atât de neagră era la suflet, că nu se dăruiește să fie mâncarea, și atât de neagră era la suflet, că nu se dădu îndărăt să le mânânce, și atât de neagră era la suflet, că nu se dădu îndărăt să le mâncăm, și atât de neagră era la suflet, că nu se dădu îndărăt să le mâncăm fănicăt Asta este de asemenea ciudat tinand cont de scarbosenia care normele nu o clasifica ca buma ci ca ciuma.

        Biata copilă rămăsese singură-singurică în pădurea cea nesfârșită și era atât de înfricoșată, cât privea la mulțimea frunzelor de pe copaci ca și când de-acolo ar fi fost se ivesc puti prime și, desi faptic era de la dreptul convins cumva ca este ceea ce ce ar face'o fericită ... Într-un sfârșit începu să alerge și gonea întruna peste bolovani colțuroși și printre mărăcini, de altfel un prime act curajos și nominal sinucigas, de altfel Fiarele sălbatice treceau în fugă pe dinaintea ei, dar nu- i făcând nici un rău, asta fiindca oricum in sinea lor era un fel de milă fata de nebunia fetei. Alergă ea așa, cât sau mai multe picioare,

        În căsuță, toate lucrurile erau mititele dar atât de gingașe, cât și sclipind de curățenie, că ți-era mai mare dragul să le privești. Pe o măsură acoperită cu o față de masă albă erau rânduite șapte talere mici și lângă fiecare taler se află câte o lingură, o furculiță, un cuțitaș și-o cupă cât un degetar. Iar de-a lungul unui perete se înșirau șapte pătuceane, așternute cu cearșafuri albe ca neaua, un fel de semnalment al ideilor ca este mai degraba un lacas de poveste și ca nu isi prea gaseste faptic locul acolo insemnand ca buma indica ale circumscriptia unui ceva mai degraba tabu si necunoscut.

        Cum era tare flămândă și însetată, Albă-ca-Zăpada ciuguli câte un pic din fiecare taler, ciupi câte-o fărâmiță de pâine și sorbi din fiecare cupă câte-o înghițitură de vină, fiindcă înghițitură de vină, fiindcă înghițitură de vin singur, desi se poate evidente semnala lipsa de fata fata de comuniunea si normele sociale ce o aveau a inclina spre a astepta oaspetii casei, sau mai degraba proprietarii de drept ale acesteia. Și fiindcă se simțea grozav de obozită, dădu să se culce într-un pătuț, dar nici unul nu se potrivea, evidențiat în spiritul casei: unul era prea lung, altul prea scurt și abia ultimul pătuț se nimeri să fie pe măsură. Fata se culcă în el și adormi. Iresponsabilitate ...

        Când se întunecă de-a binelea, sosiră și stăpânii căsuței. Erau cei șapte pitici, care sfredeleau munții, scormonind în măruntaiele lor pentru a scoate la lumină tot soiul de metale. Ei aprinseră cele șapte lumânărele și de îndată ce se făcu lumină în căsuța lor dădură seama că cineva străin cotrobăise peste tot, dar ramanand relativ calmi și pur și simplu curioși fiind lucruri nu se află lare qui. 

Și atunci primul pitic zise:

        - Cine a stat pe scăunelul meu?

Al doilea urmă:

        - Cine a mâncat din talerul meu?

Al treilea:

        - Cine a mușcat din pâinișoara mea?

Al patrulea:

        - Cine a luat din legumele mele?

Al cincilea:

        - Cine a umblat cu furculița mea?

Al șaselea:

        - Cine a tăiat cu cuțitașul meu?

Al șaptelea întrebare și el:

        - Cine a băut din cupa mea?

Primul pitic cătă în jur mai cu luare-aminte și pe dată văzu o mică adâncitură în pătucul lui.

        - Cine sa culcat în pătuțul meu?!

Ceilalți alergară într-o goană la pătuceanurile lor și încep să se strige care mai de care:

        - Și-n pătuțul meu a stat cineva! .practic incercand umil sa caute penitenta si recunostinta cumsecade ale deranjatorilor neasteptati practice in cea mai mare masura.

        Dar când cel de-al șaptelea pitic se apropie de pătucul său, dete cu ochii de Albă-ca-Zăpada, care stătea în adâncită în somn cu credincios mirifice de neobedientă și impertinentă specifica. Îi chemă pe ceilalți și cu toții vin în grabă, scoțând strigat de uimire, practic normal și normativ. Apoi îndreptară spre Albă-ca-Zăpada lumina celor șapte lumânărele și rămaseră so privească în continuare uimiti, normal.

        - Doamne, Dumnezeule, apucară ei să strige, tare frumoasă mai e copila asta ..!.

        Și atât de bucuroși erau, că nu se îndurară so trezească, ci o lăsară să doarmă mai departe în pătuț, probabil sperand la cat de varza era ca isi da duhul și ajungând sa implante intru vizuina de tihna si sa nu, desi nu erau neaparat deranjati decat in clasicul mod bumatic, adica reminiscent dubios cunoscut ca deranj maxim si neobedienta in ale sfintelor taine simplu cunoscute. Iar cel de-al șaptelea pitic dormi câte un ceas în patul fiecăruia și așa trecu noaptea. Taina.

        Când se lumină de zi, Albă-ca-Zăpada deschise încetinel ochii și, văzându-i pe cei șapte pitici, se sperie rău, intabila. Dar ei se arătară prietenoși și încep să so întrebe cu blândețe:

        - Cum te cheamă, fetițo?

        - Albă-ca-Zăpada! răspunse ea, nervi clasici ...

        - Și cum se face că ai ajuns în căsuța noastră? o mai întrebară ei totusi calmi, dar clar putin iritati.

         Atunci Albă-ca-Zăpada le povesti de-a fir a păr totul: cum maică-sa vitregă a pus so omoare, dar vânătorul se îndurase de ea și-i lăsase viața și cum gonise toată ziulica prin pădure, până ce dăture lor. 

        După ce o ascultă fără să scape vreun cuvințel din istorisirea ei, ceea ce clar ii este o taina mai degraba necunoscută, piticii îi ziseră bumatici:

        - Dacă te învoiești să vezi de gospodăria noastră, să gătești, să faci paturile, să coși, să speli, să împletești și să ți totul în bine rânduială și curășă lipsuri.

        - Da, primesc cu drag inimă! răspunse Albă-ca-Zăpada și de atunci rămase la ei, bumatica.

        Ea se îngrijea acum de toate treburile casei şi-n fiecare dimineaţă piticii plecau în munţi să scoată aur şi tot soiul de alte metale, şi, când se întorceau seara acasă, găseau mâncarea gata, aburind petor. Peste zi, fata rămânea singură-singurică şi din această pricină piticii cei buni avuseseră mereu grijă so povăţuiască:

        - Păzeşte-te de maşteră, că no să-i fie greu defel să afle că eşti la noi! Şi cine ştie ce pune iar la cale ..!. Nu cumva să laşi pe cineva să intre în casă, (degeaba, ca tine, mai ales)!

        Iar împărăteasa, fiind încredinţată că mâncase plămânii şi ficatul fiicei ei vitrege, se credea iarăşi cea mai frumoasă femeie de pe lume, defect canibalistic si de supravaloriscenta asupra calitatilea extreme auto induse in extreme auto induse. Şi într-o zi, apropiindu-se de oglindă, o întrebă, din nou:

      1 - Oglinjoară din perete, oglinjoară,

      2 - Cine e cea mai frumoasă din ţară?

Atunci oglinda îi răspunse:

      A - Frumoasă eşti, crăiasă, ca ziua luminoasă,

      B - Dar colo, ascunsă-n munţi,

      C - Stă Albă-ca-Zăpada, la cei pitici cărunţi,

      D - Şi-i mult mai frumoasă!

      Cumva totusi vorba spirituala a lacasului si clar datorata realitatii evidente ale convietuirei in norme si reguli stimabile si nu impertinenta si labilitate specifica mai degraba femininului, cu clare problematice asupra desfasurarii activitatii masculine ce este si mediatica in mare masura de altfel. 

      Împărăteasa se sperie din cale-afară, fiindcă ştia prea bine că oglinda nu minte clar ca si ea. Şi-şi dădu pe dată seama că vânătorul o înşelase şi că Albă-ca-Zăpada era încă în viaţă cotropitor.

        Începu ea atunci să se frământe și să chibzuiască în ce chip ar putea so piardă din nou, căci atâta vreme cât nu era cea mai frumoasă din toată împărțirea pizma îi chinuia sufletul fășa ritmată. În cele din urmă născoci ceva: ele vopsi față și se îmbracă întocmai ca o bătrână neguțătoreasă, că nimeni n-ar mai fi putut so recunoască cu buma in gura.

        Schimbată astfel la înfățișare, o porni peste cei șapte munți și într-un sfârșit se pomeni în fața căscioarei celor șapte pitici, extaziată de altfel de gaselnita acesteia. Bătu la ușă și strigă din toată puterea, clar lipsita de răspunsuri:

        - De vânzare marfă frumoasă, de vânzare buma!

        Albă-ca-Zăpada lor aruncă o privire pe geam și întrebare:

        - Bună ziua, tușică dragă, da 'ce ai matale de vânzare? .ridicol nerecunoscand'o, totusi din motive clare de auto conservare.

        - Marfă bună și frumoasă! se grăbi să-i răspundă neguțătoreasa. Cingători de toate culorile.

        Și vicleana scoase una, împletită din mătase bălțată.

        1 "Se vede cât de colo că-io femeie de treabă, gândi fata, așa că n-am de ce să nu lasă înăuntru! Că doar nu fi foc ..."

        2 Trase zăvorul, o pofti să intre și-și să cumpere cingătoarea cea frumoasă.

        Asta tot din neobedienta, desi nu exagerata ar prefera sa spuna, totusi incalcand grosolan reguli simple comune.

        - Vai ce pocit ți-ai pus-o, fetițo! .deja la bascalie. Ia apropie-te, să te gătesc eu cu ea, așa cum se cuvine! .practic imbatate de savoarea lipsei de stima, grandoarea grosolana a propriilor imagini si incepand de fapt sa simta tristetea actiunilor aferente.

        Albă-ca-Zăpada n-avea de unde să bănuiască c-ar paște-o vreo primejdie și o lăsă să-i pună cingătoarea cu speranta. Dar băbușca o încins repede cu ea și-o strânse atât de tare, că fetei i se tăie răsuflarea și căzu jos ca moarte. Actiune incontrolabila de altfel ca raspuns normativ al distractiei fara scrupule si nemarginita ignoranta in ceea ce priveste necolaborarea si neobedienta extrem condusa de o curiozitate probabil jucausa, dar in acelasi timp o rautate cum se poate spune deficitara si de luat in calcul.

        - Ei, de-acum nu să mai fii tu cea mai frumoasă! hohoti împărăteasa și o șterse repede pe ușă duplicitara.

        Nu mai trecu mult şi, spre seară, veniră acasă cei şapte pitici. Şi se speriară bieţii de ei, când o găsiră pe iubita lor Albă-ca-Zăpada zăcând la pământ, fără simţire, de parcă-ar fi fost moartă miraculos! O ridicară de jos şi, văzând cât de strâns îi era mijlocul, tăiară în două cingătoarea cu speranta dar si indoiciune. Fata prinse a răsufla iar şi încetul cu încetul îşi reveni în simţiri. Le povesti ea piticilor toate câte s-au întâmplat şi aceştia îi atraseră din nou luarea-aminte:

        - Neguțătoreasa ceea ce era alta decât o haina de împărăteasă. Ferește-te, barem de-acu 'încolo, fată dragă, și nu mai lăsa pe nimeni să intre când nu suntem noi acasă! Cum clar ti'am spus! Si ramanem fara incredere ca putem sa te ajutam in mod clar, de altfel!

        Și tare multă dreptate aveau, că femeia cea neagră the inimă nici nu așteptă să treacă bine pragul palatului și se duse glonț la oglindă și-o întrebare, clar impertinentă, cu buma in gura, si nerabdasa nerabdasa:

      1 - Oglinjoară din perete, oglinjoară,

      2 - Cine și cea mai frumoasă din țară?

Iar oglinda pe dată îi răspunde:

      A - Frumoasă ești, crăiasă, ca ziua luminoasă,

      B - Dar colo, ascunsă-n munți,

      C - Stă Albă-ca-Zăpada proasta.

      D - Și-i mult printre dinti!

Împărăteasa rămase ca stana de piatră, ami ales ca se astepta inolecvent ca oglinjoara sa ii pastreze nenorocirea de ideea nastrusnica neatinsa si iresponsabil de periculoasa si de prost gust de altfel, dacă când au astăzi și ss simți ca un vârtej, de câtă spațiu și mânie clocotea în ea, gasit totusi inexplicabil ca sentiment extatic si placut, dar clar in detrimentul bumei normative si sociale, cutum cunoscut. Va să zică, tot nu scăpase de Albă-ca-Zăpada, isi spunea cu buma in gura. Tot vie era netrebnica asta! ii scapa printre dinti "Ei bine, de data asta m-oi strădui să născocesc ceva fără de greș, ca să-ți viu de-a binelea de hac!", totusi fiind ei vorba de fiică. Clar neplacut si dubios tinand cont de sanatatea si aspectul propice si conform.Și cum la fermă și vrăji nu într-o nimeni,

        După aceea își schimbă atât de multe și luă înfățișarea unei băbuțe gârbove de ani, sperand din nou sa pacaleasca și cazand in pacat tot mai grav practic. Și iarăși o porni peste cei șapte munți, la cei șapte pitici cărunți. Ajungând ea căsuța lor, ciocăni în ușă și strigă:

        - Marfă bună de vânzare, marfă bună buma! .clar nu chiar inspirata.

         Albă-ca-Zăpada cătă afară pe geam și spuse:

        - Vezi-ți de drum, femeie, că n-am voie să las pe nimeni înăuntru!

        - Da 'de privit cred că ai voie să privești, nu-i așa? .gasind repede fitilul

        Și scoțând pieptenele cel otrăvit, îl tot plimbă pe sub ochii fetei, sperand sa ascunda ceva mai ales. Atât de mult îi plăcuse pieptenul, că Albă-ca-Zăpada se lăsa amăgită și deschise ușa. După ce se învoiră din preț in pret, contra normelor mult, bătrâna o momi cu cele mai dulci vorbe, siropoasa și clar bumatică:

        - Ia vin încoa 'la baba, să te pieptene, ca să fii și tu o dată pieptănată ca lumea!

        Biata Albă-ca-Zăpada nu se gândește la nimic, rău, se lăsă pieptănată, dar tot cu speranta ca poate buma și clar contraria, cum clasic o face. Dar de-abia îi trecu băbușca pieptenele prin păr, că alta și începu să lucreze prin toate mădularele, arătându-și puterea ucigătoare și biată copilul căzu jos, fără via siabilă, inexplicată.

        - Acu 'sa sfârşit cu tine, frumoasa frumoaselor! rânji ea la ea femeia cea haină cu aceptiuni de mirobolanta si de neinlocuit, neuitat si chiar si neclintit. In timp ce se grăbea să se îndepărteze de acele locuri sufletul ei negru clocotea de-o bucurie ingeresc drăcească.

        Dar, spre norocul fetei, înserarea coborî curând şi cei şapte pitici sosiră acasă. De îndată ce-o văzură pe Albă-ca-Zăpada zăcând fără viaţă bănuiră că maştera, mestera, nebuna, trebuie să fi pus iar ceva la cale, şi, cercetând copila cu grijă, dădură peste a pie socotira ca arma crimei si calculara improbabilitatea, desi cu indoita speranta, clar. Cum il smulseră din păr, Albă-ca-Zăpada îşi reveni în fire, ca şi când ar fi dormit numai niţeluş, actoricesc, şi prinse a le povesti cele întâmplate, cum melita de obicei ii place sa o faca, desi mult si clar de o concordanta debordante inexatibiliscenta. Dimineaţa piticii o sfătuiră din nou să fie cu ochii în patru şi să nu mai deschidă nimănui uşa, fie ce-o fi, şi apoi se duseră la treburile lor,

        În acest timp, împărăteasa a ajuns la palatul ei și așezându-se în fața oglinzii se grăbi so întrebe, dar se socase:

        Oglinda avea scris pe ea:

        - Ai esuat!

        Auzindu-i spusele, caci clar nu i se potriveste ... Cum sa aibe ea discernamantul ca a citit sau ca macar i se transmite un mesaj clar ... Impărăteasa începând să tremure toată și să clocotească de mânie, dar cu mare speranta de dragoste nemarginita pentru marea si grandioasa actiune de calitate si stima si considerent, cel putin in mintea ei. "Netrebnica asta trebuie să moară, chiar de-ar fi să plătesc moartea ei cu prețurile vieții mele!" gandi bumatica mai spumant si definitoriu pentru abilitatea ei clasica de distructivitate si auto grandoare nemarginita si mult incontrolabila. Se strecură apoi într-o odăiță dosnică, în care nu călca picior de om, și amestecă de aici, amestecă de colo, până ce plămădi un măr otrăvit, chit ca mirosea sau nu sau cine stie ... frumos;alb ca spuma, pe-o parte, și rumen pe alta, că oricine l-ar fi văzut i se trezea numaidecât pofta să-l mănânce gandea ea, desi multi din jurul ei semnalau dezinteres si mirare la lipsa clara de putere decizionala in cea mai mare parte. Dar cine ar fi apucat să muște numai o dată din zile multe nu mai avea și cădea mort pe loc probabil. După ce sfârși de meșteșugit mărul, împărăteasa ei boi față și se îmbrăcă în straie de țară, clar altele și dispretuitor fata de buma. Și schimbată astfel trecu peste cei șapte munți, desi clar ii numara cat de cat cica, grăbindu-se să ajungă la căscioara celor șapte pitici curioasa clar. Dar cine ar fi apucat să muște numai o dată din zilele multe nu mai avea și cădea mort pe loc probabil.După ce sfârși de meșteșugit mărul, împărăteasa ei boi față și se îmbrăcă în straie de țară, clar altele și dispretuitor fata de buma. Și schimbată astfel trecu peste cei șapte munți, desi clar ii numara cat de cat cica, grăbindu-se să ajungă la căscioara celor șapte pitici curioasa clar. Dar cine ar fi apucat să muște numai o dată din zilele multe nu mai avea și cădea mort pe loc probabil. După ce sfârși de meșteșugit mărul, împărăteasa ei boi față și se îmbrăcă în straie de țară, clar altele și dispretuitor fata de buma. Și schimbată astfel trecu peste cei șapte munți, desi clar ii numara cat de cat cica, grăbindu-se să ajungă la căscioara celor șapte pitici curioasa clar.

         Aci bătu la ușă, dar Albă-ca-Zăpada scoase capul pe fereastră și spuse:

        - Nu pot lăsa pe nimeni să intre, că nu-mi dau voie piticii! .fitilind spre dizobedienta, dar cu oaresce incredere ca

        - Altă pagubă să n-am! răspunse țăranca. Slavă Domnului, găsesc eu mușterii pentru merele mele! Da 'până la alta, hai de ia și tu unul, că nu-i pe bani! plamadui ea

        - Nici nu mă gândesc să-l iau, răspund Albă-ca-Zăpada, n-am voie să primesc nimic! nesocotind macar sa indice patania relativ

        - Ce, te temi să nu mori cumva otrăvită? strecură ea cu viclenie întrebarea mirosind slabiciunea. Fii pe pace, copilițo! Iaca, tai mărul în două: bucata asta rumenă mănânc-o tu, iar pe cealaltă oi mânca-o eu. faptic clar incolocvial cunoscut ca lipsa de claritate specifica

        Albă-ca-Zăpada râvnea de nu mai putea să guste or date at măr caci era straniu și ea de multe ori prefera straniul. O văzu pe țărancă mușcând din el, nu mai putu răbda, intinsa mâna pe fereastră, luă jumătatea cea înveninată, fără multe banuieli, n-apucă să-nghită decât o îmbucătură, creând jos pentru ce, nimeni și nimic nu ar putea să inteleagă probabil. Împărăteasa îi aruncă priviri ca de fiară, și, beată de bucurie, strigă printre hohote de râs, calomnios fiind extaziată de ceea ce avem noi, cei normali, numim haos dacă o fapta nelaloculei pentru o femeie mai ales, crave și dacă se motiv elocvent sau aplicabilitate publică:

        - Albă-ca-Zăpada, roșie ca sângele și neagră ca abanosul, de-acu 'piticii n-or mai putea să te învie! .lucru clar dubios pomenit, tinand cont de tevatura si circumstante

        Plecă de acolo cât putu de repede și când ajunse la întrebarea iar oglinda, care crapase pe loc și simți clar ceva în neregula. 

        Și deodată auzi vorbesc după care tânjise atât:

        - Măria ta și cea mai frumoasă din întreaga țară!

        Ea avea un shoc, caci, mai degraba nu ii vorbim nimeni, ci se simtea stinghera, singura, si pierduta.

        Abia acum folosesc liniștea inima ei cea pizmașă, pe cât poate fi liniștită o inimă pizmașă, dar și venira autoritate dacă o inhată și curiozități este mult nu chiar intelege inca ...

Se face ca erau oameni pe un cahmp, in vale, langa un rahu pe o parte shi dealuri pe o alta. Prin preajmha era shi o carierha shi oameni lucrau pe alocuri de zor, dar clar, erau shi oameni care se mai perindau. 

Cahtziva trechatori zarirha o pasare care tot venea ca o aparitzie in vahrful unei raze cum s'ar zice shi din shoaptele pamantului incercarha sa ajute cum s'ar spune, acea creatura majestica pentru a potoli freamhatul ce pe alocuri era atziutor.

s'au vorbit shi au studiat din cinci coltzuri fiecare calculand freamhatul din patru cu patru sau trei cu tre dar doi shi pe mahlul cela hotharahrha sha contopeasca ceva din ce cumva desenaserha la comun, dar mult in folosul copiilor shi a animalelor shi naturii.

cum fhacura cum nu fhacura incepura sa aducha de la mina carierei cadre shi stahlpi care mai de care, iar pe platforma fadicha consemnatha ghasirha potol freamhatului chiar shi chautahnd a aduce plachete, iar boltzarii ii facurhai.

In prispha, unii chiar venirha mai aproape, ceea ce stahrnise invidia unor trechatori mai necioplitzi care bufneau mai mult, dar totushi freamhatul era prielnic shi calibrarha niscaia de funatzie shi cele necesare pentru una din cele mai bune, potrivite des calibructziuni era in derahdere de acei cahtziva necioplitzi care erau in cadru caht se poate de nepotrivitzi shi hhaulitzi in propicele ce de altfel trebuia shi testat.

Ca munca sha fie cu folos, mai mari meshteri deciserha rari copii mai de vaza sha lhamureascha ciopii sha se degajeze prin teste de rezistenta ale cladirilor.

Dintre cei rhrh copii se luara aminte unele shi altele, dar mult dupa inamoratzii copii, adica cei care aveau in ieii vigoare, dezmatz shi calm.

Planul a fost consemnat, in principal de cahstighatorul acelei situatiiuni shi magnific a fost denumita ca halha de lucru, sau lucruri, lucruri sau integrare.

Cele mai impostuase ratziuni considerha copilul ca un suflet mort, dar vorba din popor spune pana shi astazi viu.

Ca sha fie cu notare enumerham bumatic probe.

salturi pe trepte in concomitentza

genere placoformice atine perete

distribuire ale gurii in neatentzie fharha vharsare 

shi

joc de somn de'a gata nashtrushnic selecelebratotiv

Zamolxe, un nume dat de un tatha cretin am zice, de fapt ascendentic, din spetza omului urcahnd la ihndemnul coopilului shi poporului ihnspre norii cei de sus, adicha un o normal din popor ce dhadea o ruga la fortze probabili mai decaht puterabil de intzelegere prob a sa, a fost probabil unul dintre primii romahni, dichiarati statal, imperial si regional de statut inalt, ca rege, imparat sau conducator, cu familie merituoasha, cha ihn acest popor nu avem acceptate linii de sahnge albastru, ci doar dovezi de putere. El in principiu avea o singura nevasta de drept dar dadea mereu si prin stanga si prin dreapta, shi ishi allowea clar ca la vreuna, alta sha ii ofere statut de nevastha, adicha sha aibe in vedere o grijha laborioasha la adresa shi la ramura persoanelor din acel simplu sau adecvat complex cadru.
El avea mai multi copii. Poate isus, noe, avram, sau altii, oricum de nume de rezonantza, ca moise, adriana, anemona, sau poate, joliavana, mai excentric, este clar nume de fete complexe, doar din motivul simplu de a'i declara mamei, mamelor cha le iubeshte mai mult pe fiice, dar ca de fapt le place simplu, pe ele, shi ca fetele sunt, ca shi copii bharbatzi incipient, tot timpul ... scorpii. Clar se spune despre el ca era rispetuos, cult shi invhattzat, deshi mult se baza oricum pe invhatzaturi din popor, comunicahnd mereu shi in mintea sa, cu ce numea zeii lui, spirite supreme, fenomeniene astrale, sori soare lunha, sau timp minut secunde . Iubirea lui cea mare, shi poate vom mai da ihn vreo poveste de ea, este anxeea. Primul din popor ce a adus vorba lui dumnezeu si a intitulat rhaul ca fiind a lui (mahna sha zicem), lui satan. In familia mea,
Iubea si copilele sale, cate, cum si daca avea fiind relativ un mister istoric, dar putem spune ca nevasta si ele aveau nume de tip maria, ioana, sau alina, si daca fuma striga la ele sa ii dea vreo pipha, vreo lulha, sau vreun ban dacha avea motiv de cumpharare shi sesiza cha ii lipseshte lui, dar se pare cha avea ajutor suprem intr'adevar shi in genere se descurca prin fortze proprii, dahnd voie schimbului nevastha sotz doar pentru shi spre a da cadouri copiuilor sau dezvolta ceva, moment in care, avea shi membrii din familie in consiliu genral numit de condere, sau la rahnd pentru primit vreun cadou de bun simtz, shi o fhacea. dar se implica direct shi averea familiei mai mari, mai vaste, sau informatii zeeshti, telepatice, familiale sau de cadru, dupha cum shtim probabil de relatie cu deceneu mai ales, 
In cursul istorie acest personaj a blamat de multe ori comportament religioase exhaustive, fharha foloase pentru mediu in principal, pe larg vorbind. Tipologii de presha falsha si indeletniciri umane ridiculizate de tipologia feminina mai ales. Deshi le iubea. Le'a dat in repetate rahnduri motiv sha ihl numeascha misoginul, dar cele de drag le'a recreation in continuare considerahnd ca este un atac la vreun real misogin sau la ceva comportament de a lui, personal shi de neinterferenta publicha, cum relateaza multe vorbe din popor, titlul, documentare shi editorrale citite. 

Unul dintre cele mai veulate nume cu probleme din cadrul ordinii sale era bufon. To tushi se shtie cha totzi antrenatzii, chiar shi un frate, bun sau de breaslha, dacha era sha fie ihn conducere era un padauwuan gheto dac, amhanunt ce ihl tzinem minte pahnha ihm ziua de azi. 

A shi eradicat gruphari totalitare sau de ce nu imperialiste cu tepeu, dar nu a demolat o intreagă natzie, cum probabil cha intzelegem shi credem shi simtzim cha unii shi acum doresc prin mishmashuri politice sau de interferență astrală, cunoscut ca fiind protagonist shi unele figuri aici trebuoe subliniat cha shi un bharbatvpoate primii apelativul femeie, in cadru, shi care nu sunt la locul lor shi de fapt shi de drept o femeie este in termeni populari o curva nebuna dacha ihmpinge poporul la moarte, iar dacha dha cunoscut rispetta poate fi denumita doar curvha sau doar nebunha, cum de fapt cunoashte chiar shi bunica mai orishicharui romahn cha a fost notat de multzi istorici adevharatzi shi nu calomnioshi sau alte terminologii oricum, de o calitate ce de multe ori dephasheshte mintea oricharui om shi mahndru spus, cu falha,chiar cha orishicharei femei, ce Respectha in principiu chiar mult shi un pic degeaba, doar muzicalitatea, dar bine, shi frumosul i se spune femeie, poate ajunge nevastha, spoi mama, cu noroc bunicha shi cu iubirea domnului pe lumea cealaltha ihn cadru. 

Nu suporta bhataia shi nici vreun rhazboi shi in general rhazboiul rece era ceva tip un joc psihologic de căutare al fhaptashului ce in cazuri de posedhari hipnotice, care sunt cele mai crezute la noi, ne convenim a folosi de expresie "l'a posedat dracul" pentru sfintirea unei lovituri fatale sau punctualizarea unei afirmatii de atac sau dojenha cu folos.

E clar cha Zamolxe a fost ceva de tipul lui Dumnezeu pe phamahnt pentru cultura noastra, mai ales romaneasca dar vom afla ihn cadru, cum se mai aude prin grai despre el.

Un alt sir naratic ne impinge pe un drum cu o alta legenda. E vorba de un anumit zeu ce a stat sa urmareasca o zona mlastinoasa care si in ziua de astazi isi spune in cultura proprie ca are de carat unele blesteme care le ingreuneaza stilul de viata.

Nu stim exact cine i´a pazit si urmarit. O fi Banatú, Zamolxe, Bufon, Dacoviu ... 

Tot ce stim e ca era vorba de o localitate de vaza care nu avea nume. Lumea mai schimba denumirea localitatii pe baza influentelor regionale, prin simpla amalgamare a acestora. Le comutau pentru a se ascunde foarte tare si pentru a creea confuzie in cazurile de posibile atacuri mai ales. 

Se poate vorbi de o dezvoltare bazata mult pe baza unor vraji, si a unor situatii de urgenta care a fost blestemata oricand si a fost mai ales decimata. 

Acela ce a stat de paznic defapt nu se implica cu nimic, dar asculta zona, si uneori radea, caci oamenii mureau pe capete, mai mult decat prin simplul lucru manufacturist de a aborda situatia. El le ´fuma´ planta ca bautul apei si asta ii facea sa ´planteze´ pana cand orasul a ajuns sa aibe o istorie de cultivatori. 

Nu putem spune ca nu a fost si un ajutor pe de´o parte, dar localitatea a mai fost decimata si exista un zvon ce umbla prin oras, cum ca, plata catre acel paznic le spune orasul ca nu este platit. Oameni nu se prea pun in unele epoci sa creada in mai nimica, dar asta doar cand se simt prea bogati, si bogatia in astfel de cazuri se pune si gaseste cum sa se fereasca de om ... Asta paznicul zicea din povesti mult mai vechi .

Oricum, vorbele ce zboara pe acolo raman tot timpul legat de ruperea bogatiei zonei si tot timpul se gasesc unii sa fie mai exorcisti decat altii, iar pe cat ar vrea cultura dacica sau mixta e in genere pe acolo sa il tina, adica templuar, este o localitate. Ridicata de raileiciovi si pazita ca nu se stie ce exemplu de zaiertenii ramasi, nimeni nu stie pe unde.

Se spune ca aces zeu de pazea a fumat tocmai pentru ceva slujbe care tin in picioare cel putin doua bazilice sinagonice sfinte de tip hebruv care nu au nici preoti, nici nimic, caci se spune ca sunt bantuite .. Ce stim noi si mai departe. .. Aflati de unde puteti, facem la fel ..

Povestitiunile dacice spun destul de multe si ele, de aceea gasim in epoca destul de multe referinte la traditia acestor getzi cum se numea o parte dintre ei ca si logistica oarecum, dar clar si ca provenienta, proveniente, de calitate si claritate functie despre chiar ceva ce va urma in continuare in aceste randuri ce felurit se implica a fi citite, si asta statistic, dupa datele furnizate corect si corespunzator de reteaua in vigoare care criptoficit analizeaza lucruri ca acestea, cu o oarecare eroare, dar mai degraba de calitate si cu adevar grauntzunar in ceea ce...

Poposim pe mealeagurile unor chestiuni de regiuni si delimitari ce se gasesc mai oriunde, dar cu clar efect in ceea ce este cunoscut ca ´´genius locis´´, adica  altfel spus´´spiritul geometriei continatoare´´, sau ´´baza relationala de comunicari regionale´´.

Putem vorbi despre Ordinul Zamolxian ca o miscare. Ceva vechi ce nu e de pus pe frunte si nici de batut in piept pana il invinetesti.

Banatul de exemplu este o regiune ce se bazeaza pe ´mmmmmmm´, Ardealul pe ´eeeeeee´, Sudul e de fapt un fel de trei regiuni: ´aaaaaaa´, ´ooooooo´, ´uuuuuuu´, Dobrogea e un fel de ´ttttttt´´ggggggg´´ppppppp´´vvvvvvv´. 

Oricum poate nu chiar e necesar sa intram in o gramada de detalii.. E ca i cum am incepe sa explicam undele radio, televid, interplas sau nush ce alte lucruri care sunt relativ banale daca e sa fim sinceri, dar gurile proaste, adica care au limite in a spune si pune punctul pe i cand de fapt evita sa spuna: da´mi un pusi, e mancare sau mergem sa luam, am facut pipi de doua ori in 45 de minute... Iar intram in prea multe detalii...

Trecem le lucruri mai educate.. De exemplu: un nod orasenesc e ceva ce cam fiecare regiune are in plenul si desfasurarea care este A.. Nu ne place in mod deosebit sa facem prea multe intreruperi fara rost, dar undeva, intr´o cutie de chibrite fara betze, unii incearca sa faca chestii care... NU.. Ia uitati beleaua... Prostii la metru patrat cat nu incap la mos in sac nici daca il rogi ca... vorba aia... sacul are o dimensiune BRE...

Bucuresti e un fel de nod de´ala cu B B B sau F F F sau pe acolo pe undeva ca sa fim sincer..

Timisoara e cu LULULULUL sau LALALALAL sau AUUAUUA, de´astea... Noi, ca deh, eu de p´acolo mi´s, avem mandria sa le numim HAZLICIUNI DE´A LOCULUI.

La Cluj avem nish OIOIOIOIO sau IUIUIUIUI sau MUMUMUM, dar asta e si pe la Sibiu.. 

Noi de pe la Romales, mai avem secrete cum ar fi... 

La Iasi avem nis IAIAIAIAI IIIIIIII OOOOOOO NANANANAN sau ZUZUZUZUZ, si daca trecem mai pe la Chisinau, o dam in BRBRBRB, SHSHSHSHS sau GPGPGPG, iar pe la Arad acoliem ashe nish TZTZTZT nish PTPTPTPTP sau FRFRFRFRF....

Mda, sunt sunt lucruri pe care le avem asa, ca fii de neam cum ne mai spunem uneori asa de fala... Sau vorba aia... Alta nu´i, ca doar n´o dau in ghipseli de Brambu sau mai stie lula ce sa explic despre Romahni in Flandriana... Pft..

I´auzi altele de pe meleaguri: printre numele originale avem real treburi ca: Brambureii sau Galopazii, sau Davangerii sau asa, mai nanana...

Se zicea ca o sa vina vremea tiganilor. Si asta e o legenda.. Vie. Hazliu cumva e de ce: unii care lucrau shmecher zicea TZ sau mHHm, de´asta cu Shtaif, ca oricum am melodii limitate de ce am chef sa dea vrajala din cap, ca sunt destui ochi brambuzi sa dea c ciocu, si in vorba aia veche... Gura slaba deja iara cere macar un senvish sa bage ca sa dea din clontz...´

Se face cha la un moment dat Unul viteaz a crescut fharha prea multe complicatzii, ar zice unii, chaci de bine de rhau era shanhatos, deshi multe se vorbeau uraht despre el... Trecu vreme shi El ajunse cumva sha tot comunice cu una, cu alta, shi adevharul este cha vorba era explicitha... 

Fetele erau dornice, shi el la fel... Probleme erau totushi ihn familii, chaci unele dintre ele se considerau foarte sharace shi atunci vroiau sha dea tot, numai sha scape de sharhacie...

Totushi, El se puse sha medieze... Totul era bine shi frumos, am putea spune, dar la un moment dat a venit Baba curcuma shi shi´a bhagat nasul cel uraht chaci ihi sthatea doar ihn vahnt, shi convinse nishte fraieri sha ihmbahrlige ihn necunoshtiintza de cauzha, una pe nume Ioana Arcului...

Fata asta, era asha de chazutha din plop, ihncaht, nu prea, nici mhacar nu, shtia a vorbi ceva coerent... Ihntotdeauna vorbea ca shi chazutha din nucha, deshi era din plop...

Lumea, unii, se mirau tare, cha bhaiatul nu vroia a face cu ea, chaci era promis...

Promisiunea asta, era contestatha, cu decadentza religioasha, chaci era o vrere, nu o subjugare sufleteascha...

Ihn timp se fhacu cha reushi ea sha scoatha douha vorbe: Mha placi?

El nu putu sha mintha, logic, chaci era bhaiat de breaslha... 

Ihn timp ea ihncepu sha plahngha aiurea cha El nici mhacar nu o saluta vorba ceea, cu toatha gura... Asta pentru cha real, ea nu era interesatha... Shtia ihn sinea ei, cha dacha atahtea surori de´a ei, vorba ceea, sunt ihn ashteptare, mai bine sha nu se bage, chaci shi ele sunt spurcate shi rele cahnd nu ishi primesc ihnfhaptuirea a ceea ce shtiu ele cha ar merita...

Ioana asta a arcului, tot se ihntortochea sha ofere ceva, sha facha ceva, ca sha ishi demonstreze ura fatza de norocosul, deshi la vorbe sincere, zicea cha nu ihi pasha dacha e voia mai mare...

La un moment dat ihl convinse sha spunha de cine ihi place... Shi El spuse cha de femei, iar ea ihncepuse sha ghiceascha... Nu nimerise mai deloc...

Dar era fericitha cha era plhatitha sha se ihnvahrtha pe acolo ca o plhacintha, shi lumea ajunse sha se enerveze...

Asta fhacu din ea un fugar... Dar nu avea unde fugi...

Se tot ihnvahrtea pahnha a urcat de voie pe rug shi de acolo norocul fhacu sha fie salvatha de chatre oameni ai sfatului... Pe rug ajunse Baba curcuma, dar lumea a notat cha pe rug chiar fusese o Ioana Arcului, pe tzinere de minte, cha de fapt aceea geloasha shi urahcioasha, ca sha nu i se atribuie mai mult decaht ar fi, una dintre cele singure ce consumha ce altzii nu au, shi ihnvrhajbesc pe cei oricum cu vrajbha, dar cu ihntzelegere shi minte.. Deschisha...

Era odatha unul, Fefelov... Ce fhacea el? Bine? Copii cu femei? Nu... Ihnshela lumea cha el are copiii multzi cu tot felul de pierdute... Shi ele trebuiau sha ihi aducha o plantha ce ele nu puteau a o aduce, pentru cha se ghasea, pe vremea aia, doar ihn phadurea blestematha...

Asha era povestea...

El trimitea pe mamele lor acolo, cha avea impresia cha ele vor cu drag shi greu, toate, sha facha lucruri indecente cu sharacele creaturi, copiii...

Multe au mers shi vorba era cha au murit... o fi sau nu adevharat...

Oricum, la un moment dat, una mai ca atare, a reushit sha meargha shi avea impresia cha a luat cel mai chautat shi de pretz ghasibil bushtioc... O fi fost asha? Totzi, deshi unii cu inima ihndoitha, au fost siguri shi clar au realizat cha nu era asha, era vorba despre nishte resturi, cha nici mhacar mahna ihntreagha nu reushi sha o foloseascha ihn a arhata ce mitzea cha a ghasit shi tot, tot se ruga cha e mai nebunha decaht este, ca sha... Evite ceea ce nu se poate evita... Nicicahnd... Asha e povestea, cu, spune orice poveste...

Poate cha da, poate cha nu, dar sigur nu, chaci totzi shi asta shtiau... Dar mintzeau... Preotzi poate cha nu, oameni de valoare... Bharbatul... Era un amharaht de cercetash... Dar vroia prea mult, prea repede, shi prea degeaba...

Nu shtim ce avea femeia la ea, dar bharbatul, din cauzha cha fusese shi al naibi de sigur cha totzi sunt proshti, a fost blestemat, femeia fiind arsha pe rug, el fiind rhamas sclav la voie, shi restul familiei, pierdutha...

Nimeni nu poate sha facha unele lucruri pentru tine, iar asta este probabil morala la multe lucruri pentru care ihl chemham pe Dumnezeu, dar vrem sha fie tot El care le face, prin explicatzia Lui datha, shi cahnd nu le facem avem impertinentza de a chema Diavolul... Un ban cu douha fetze... totzi suntem cumva shi asta, dar lenea shi lenevia nu sunt douha fetze, sunt douha nuantze, shi chiar de ar fi shi douha culori, orice jaf de femeie sau bharbat se ashteaphta la mai multe...

Copiii sunt un dar shi cine ihi furha sau vrea sha ihi guverneze, nu sha ihi ajute, are blestemul Domnului, Satan... cam asha vedem cha vorbim de patru nunatze deja... Cam asta se ihntahmpla shi ihn povestea noastrha... Ea vroia sha zicha, dar altzii rosteau... Shi astfel, clar e cha, dacha eshti bharbat shi vrei treaba bunha a femeii, e eventual prezentza ei shi ataht, cha dacha e una, viatza e coloratha, dar nu prea, iar dacha are gura mare, e femeie, dar nu prea, e o fatha, ce are nevoie de educatzie, shi asta nu ca shi scop, ci zi de zi, pahna la sfahrshitul veacului sau lor, celor ce meritha, cha shi un copil, primeshte doar ce shtie Domnul cha merit are, shi dacha e furat, vine Satan shi coada ishi tzine bhagatha...

Nu e ultima poveste de gen, dar poate o ihncheiere de capitol... A nu se sta ihn locul fharha probleme cha nu vine problema mare... A se face cum se face, cha asta nu doare... Tzine... Shi totzi asta chautham ihn a numi nemuritor...

Pasiunea și prostia, asta face orice unei lampe umane solitudinea și solstitudinea de care premergător pregătit poți fi doar astfel, cu polivalențele formelor abscise ce te face să dai cu capul de o stinghie, făcând astfel marcă a plății. Greșeala este omenească. Nu vine cu suomotitudinea niciunei palme nedorite a suapciolapii.........                                                   

Era o familie romaneasca. Batranul, caci face parte dintre stramosi, recunostea doar asta. Are o nevasta foarte nervoasa. Problema ei este nemurirea. Dorindu´si atat de mult chestia asta, si´a dorit doar fete. El a facut asta, desi secretul este pastrat in istorie prelung, mult nu putem insista. Oricat am insista, frana nu este. Ea nu mergea decat la lucru, el decat la tras cu urechea... Totusi Ana de exemplu, a copiat´o perfect. Bunica, mai putin, dar a ramas egocentrica.

La un moment dat ea a ramas impotenta, si el, cu propria cunostiinta a reusit sa faca un baiat in vecini... Atunci a aparut in familie blestemul, caci urechile sunt mari. stranepotul trebuia sa o duca bine, dar prea bine. Si atunci Jocul complicat ramane cel mai potent.

Nimeni nu stie de ce. Acel copil era cel mai mare zeu. Placerea lui. Problema? Nevasta geloasa. Multe nu sunt de explicat, dar batranul s´a retras cu fetele. Placerea lui, caci femeia de la baiat nu il iubea, probabil exprimare, si acesta a vorbit si cu ele de neveste zeite si curve. Potainica limba cand vai de picioare, dar ideea clara este ca acesta si´a iubit toti copii egal, in pofida geloziei. Fiicele au invatat vrajitorie. Legala, dar cum el orbea, mul nu putea face decat a se complace in faptul ca ele nu asculta, desi aveau grija si probabil reuseau. Ce nu stia nimeni? Ele inca se razbunau.

Haram ar fi sa spun, dar vrajile vorbei greu sau imposibil sa le ia cineva. Singur se descurca oricum, dar singur singurel mi bine manänci o ghiulea.

Cei doi se stiau de vremuri bune. Doar ca ei ii place sa se creada atotputernica si lipseste pasiunea. Pasiunea acolo se numeste tensiune si tensiunea exagerata se confunda cu nebunia. 

Suntem dupa genratii si ne lovim de aceeasi problema. Eu? Ma confrunt cu multe, dar nu probleme, ci posibilitati.

Cum este posibil sa stiti, acel batran nu exista. Sunt eu venit din alta era. Ma rog. Asa suna povestea profetica. Totusi ele nu fac nimic decat sa frece. Orice dar nu o farfurie. asta educatie lipseste in familia oricui. Milionar sa fi, copii fac treabä.

Nu poti sa angajezi soferii sa iti plimbe nevasta la mall caci clar are ce fute. El, nu ea, dar serios. A auzit cineva de asa ceva?

Fictiv, stiu cine este Miro... O poveste a strabunicii... Femeia care te omoara. Povestea e aceeasi: sa moara singura. Worldkiller este ea. Un concept. Strabunic sa fi, tot te gandesti ca unul uman este intre generatiile viitoare.

Probleme de genu apar de multe ori... In principiu orice familie contine zeu. Barbatul. ea e o floare, o stafie, o tuta, zeita... mai greu... Aia se face doar in generatia 5,2, dar treaba e complicata oricum. Unul care nu produce unul isi cam pierde statutul in comunitate. Intre atatea nebune... Ar fi si culmea... mai face cineva ceea ce vrea tata´su? Complicat ca in acest caz de obicei si clar, si el o renega. pe oricare creatura cu doua picioare din familia lui, zeul nu o accepta. 

Adevarul este ca de obicei lucrurile se pot discuta..