asa se numea zona aia: spiritulus.
in faza simpla asa incepe povestea: era un om.
era un spirit. a rasunat ceva puternic. a bubuit ceva. ce se putea auzi. ii tiuiau urechile. care urechi. a tinut minte ce a spus. in sinea lui vroia sa fie cu multi oameni si sa isi vada de fortele proprii cum ar veni. sa nu simta totul. nimicul sa nu fie prezent. era acolo intre multi. dar nu. ce se intampla de fapt? prea grosolan ca sa conteze. bine, nu era el. era mihai. si trecu.
se aud zumzaituri si se vad formatiuni stelare intrepatrandu'se. e comic. nu se intelege ce se vorbeste. aoleu! se vorbeste! e paradoxal. stam din'totdeuna. e o vorba veche. sangele e cautat. se simte dar nu se vede. se umfla. se vede. e aiurea. piscam, vedem, simtim... se intampla ceva in momentele respective. nu este un zigurat. nu este nimic. ce e acela zigurat? m'am prins dar n'are rost. am gustat. de acum stau.
era zona ca si multitudinea de stele ce jucau. stateam pe un soare stins. se vedea lumina unei gauri infasurate de lumina. trecea rotund cumva o alta formatiune complexa si multipla pe acolo. dadea senzatia timpului. totul trecea normal. vorbea cu cineva dar nu stia cu cine. se afla astfel in alta zona de asemeanea. timpul trecea frumos, pe muzica si voie buna, totul conlegat si dezvoltat in asa fel incat nu te puteai recunoaste. nu se intelegea nimic. te'ai recunoscut. gata.
aparu ziua in care mihaela isi facu cunostinta cu spiritul. in totul parea normal. nu se putea decide daca se poate trece sau nu si se facu timp sa apara si un copil. or fi mai multi? deja am obosit.
carina, iasmin, eugen, molxe, craita, lisa, lizeanu. pac. familie.
asa se numea zona aia: spiritulus.
era un spirit se zice. o fi om?
era un orizont. se implinea ceva. nu se mai auzea nimic. incepu muzica. e diferit. iti vinee sa o dai in lambada macarena si vals. doamne... dansuri... gaselnite... antrenament... pfoa... pa...
era o apa aparata in timp real de pamant. nu poti merge pe apa ca vine pamantul sub picior, nu poti merge pe pamant ca parca e apa tot timpul. iar era ceva acolo. se purtau discutii parca prin ecouri... e ceva dincolo. or fi ganduri sau vedenii? or fi oameni sau timpuri? e altfel... merita...
curge pamant cald... nu ma mai ating de el, zamolxe, stau bine si timpuriu, dar vin sa inchei. uite! m'am prajit.
vine valul. apa, iar sunt ud. parca vine mihaela. nu e ea. deci sunt un fel de randunica. opa! se aude un fluierat!
se atinge cerul cu pamantul si zboara totul in jur. e nebunie. nu e mihaela, sa plece!
a venit anemona.
a venit ion.
a venit vasile.
am uitat. ma duc sa ma intind. opa! am casa!
de ce ai casa? noi n'avem! da'ne si noua. aici. cauta tu alta.
tot in jos... tot liber... uite'l pe za! hai sa ne cautam casa!
lasa ca avem templu!
ce haos! pauza!
eram un virus. ala omoara totul! de ce sa fie numai cu moarte? poate erai bacterie. totusi spiritulus face ceva. ceva trece in graba trecand lapidal incet, prin gauri fara nume si fapte fara regret...
planta in apa pe sus si vad soarele in continuare!
si pe tot pamantul!
culori fac petale si parca as zbura!
sar ca un puric.
tantar, musca si albina!
cata importanta!
iar am uitat.
era zona asta spiritulus si nimeni. se sta si se benocleaza toata lumea cum toate gandurile lasa urme in siustraiul asta de sub si de peste noi! stelele capata forme, norii vorbesc si se pupa, trasnete si tunete! probabil asa au disparut toate.
ma tin de cele simple. ma intind pe jos, stau incet pe o cruce si imi intra cuie in maini si in picioare si o iau de la inceput caci parca maine nu e o zi buna si vreau sa ma rasfat in nimic. parca de acolo plecasem. a nu? vezi? numai stiu! pa!
trec la cele complicate! cine m'a facut? de unde vin? cum ma cheama? ma enervez! treaba e serioasa! nu trecem prin cele marunte fara cele mari, cum cele mari nu trec prin alea marunte...
era zona asta spiritulus si se facea ca aveam creme si paste si forme si timp. da! e frumoasa zona.
era o zona: spiritulus!
in faza simpla asa incepe povestea: era un om.
era un spirit. a rasunat ceva puternic. a bubuit ceva. ce se putea auzi. ii tiuiau urechile. care urechi. a tinut minte ce a spus. in sinea lui vroia sa fie cu multi oameni si sa isi vada de fortele proprii cum ar veni. sa nu simta totul. nimicul sa nu fie prezent. era acolo intre multi. dar nu. ce se intampla de fapt? prea grosolan ca sa conteze. bine, nu era el. era mihai. si trecu.
se aud zumzaituri si se vad formatiuni stelare intrepatrandu'se. e comic. nu se intelege ce se vorbeste. aoleu! se vorbeste! e paradoxal. stam din'totdeuna. e o vorba veche. sangele e cautat. se simte dar nu se vede. se umfla. se vede. e aiurea. piscam, vedem, simtim... se intampla ceva in momentele respective. nu este un zigurat. nu este nimic. ce e acela zigurat? m'am prins dar n'are rost. am gustat. de acum stau.
era zona ca si multitudinea de stele ce jucau. stateam pe un soare stins. se vedea lumina unei gauri infasurate de lumina. trecea rotund cumva o alta formatiune complexa si multipla pe acolo. dadea senzatia timpului. totul trecea normal. vorbea cu cineva dar nu stia cu cine. se afla astfel in alta zona de asemeanea. timpul trecea frumos, pe muzica si voie buna, totul conlegat si dezvoltat in asa fel incat nu te puteai recunoaste. nu se intelegea nimic. te'ai recunoscut. gata.
aparu ziua in care mihaela isi facu cunostinta cu spiritul. in totul parea normal. nu se putea decide daca se poate trece sau nu si se facu timp sa apara si un copil. or fi mai multi? deja am obosit.
carina, iasmin, eugen, molxe, craita, lisa, lizeanu. pac. familie.
asa se numea zona aia: spiritulus.
era un spirit se zice. o fi om?
era un orizont. se implinea ceva. nu se mai auzea nimic. incepu muzica. e diferit. iti vinee sa o dai in lambada macarena si vals. doamne... dansuri... gaselnite... antrenament... pfoa... pa...
era o apa aparata in timp real de pamant. nu poti merge pe apa ca vine pamantul sub picior, nu poti merge pe pamant ca parca e apa tot timpul. iar era ceva acolo. se purtau discutii parca prin ecouri... e ceva dincolo. or fi ganduri sau vedenii? or fi oameni sau timpuri? e altfel... merita...
curge pamant cald... nu ma mai ating de el, zamolxe, stau bine si timpuriu, dar vin sa inchei. uite! m'am prajit.
vine valul. apa, iar sunt ud. parca vine mihaela. nu e ea. deci sunt un fel de randunica. opa! se aude un fluierat!
se atinge cerul cu pamantul si zboara totul in jur. e nebunie. nu e mihaela, sa plece!
a venit anemona.
a venit ion.
a venit vasile.
am uitat. ma duc sa ma intind. opa! am casa!
de ce ai casa? noi n'avem! da'ne si noua. aici. cauta tu alta.
tot in jos... tot liber... uite'l pe za! hai sa ne cautam casa!
lasa ca avem templu!
ce haos! pauza!
eram un virus. ala omoara totul! de ce sa fie numai cu moarte? poate erai bacterie. totusi spiritulus face ceva. ceva trece in graba trecand lapidal incet, prin gauri fara nume si fapte fara regret...
planta in apa pe sus si vad soarele in continuare!
si pe tot pamantul!
culori fac petale si parca as zbura!
sar ca un puric.
tantar, musca si albina!
cata importanta!
iar am uitat.
era zona asta spiritulus si nimeni. se sta si se benocleaza toata lumea cum toate gandurile lasa urme in siustraiul asta de sub si de peste noi! stelele capata forme, norii vorbesc si se pupa, trasnete si tunete! probabil asa au disparut toate.
ma tin de cele simple. ma intind pe jos, stau incet pe o cruce si imi intra cuie in maini si in picioare si o iau de la inceput caci parca maine nu e o zi buna si vreau sa ma rasfat in nimic. parca de acolo plecasem. a nu? vezi? numai stiu! pa!
trec la cele complicate! cine m'a facut? de unde vin? cum ma cheama? ma enervez! treaba e serioasa! nu trecem prin cele marunte fara cele mari, cum cele mari nu trec prin alea marunte...
era zona asta spiritulus si se facea ca aveam creme si paste si forme si timp. da! e frumoasa zona.
era o zona: spiritulus!
